(III) Capitolul 12

327 27 1
                                    

Matt

            I-am facut semn lui Hope sa intre ea prima dupa ce am deschis usa de la apartament. A facut intocmai, iar eu am urmat-o, inchizand apoi usa. Le-a salutat rapid pe fete, apoi a intrat in baie si am auzit cheia rasucindu-se in yala. Am oftat nervos, apoi am murmurat un salut catre cele doua fete care priveau cand la mine cand la usa de la baie. Am lasat bagajele pe jos si m-am grabit sa-mi pun un pahar cu apa rece.

            Toata saptamana asteptasem aceasta zi pentru a-mi vedea printesa si sa petrecem timp impreuna, pentru ca week-end-ul trecut a fost mai greu. Iar cand am avut putina intimitate, am fost intrerupti si chiar voiam sa discut cu Hope despre acel incident, pentru ca inca o simteam incordata. Totusi, nu ma asteptam sa fie atat de incordata cand ne-am intalnit. Inca de cand am iesit din cladire si am vazut-o pe alee mi-am dat seama ca-i ceva in neregula cu ea. De abia a schitat un zambet cand am ajuns in dreptul ei, iar buzele ei nu mi-au raspuns la sarut.

            -Ati vorbit ceva?intreaba Taylor aproape soptit.

            Dupa privirea lor mi-am dat seama ca stiu ceva. Oare ce s-a intamplat cand s-au intalnit? Oare cele doua au spus ceva ce Hope nu ar trebui sa auda? Mi-am lasat paharul, apoi m-am apropiat de ele, asezandu-ma pe fotoliu. Taylor statea cu privirea in pamant, iar Ade se concentra pe usa de la baie sa vada daca se va deschide.

            -Ce ati facut?intreb eu printre dinti. Ce i-ati zis lui Hope?

            Am vazut cum Taylor a tresarit, iar Ade i-a pus o mana pe umar, parca incercand sa o incurajeze. Ce naiba a facut Taylor? Sincer, m-as fi asteptat la Ade sa-i spuna ceva negandit lui Hope, nu la iubita ei, care gandeste de 3 ori pana sa deschida gura.

            -Taylor, spun eu incercand sa-mi pastrez calmul.

            -Hope s-a intalnit cu Aissa... si a recunoscut-o fara ca macar sa se prezinte.

            O injuratura mi-a scapat printre buze si m-am ridicat rapid. M-am indreptat spre baie si am inceput sa bat la usa, soptindu-i numele lui Hope. Cum naiba a fost posibil acest lucru? De unde naiba a recunoscut-o Hope? Oare ce au vorbit? Voiam sa aflu aceste lucruri de la Hope, nu de la cele doua fete de pe canapea. Voiam sa stiu cum se simte si sa clarificam aceasta situatie. Nu o pot lasa sa-mi scape printre degete din nou din cauza Aissei. Nu mai am nicio treaba cu ea.

            -Hope, deschide, te rog, spun eu putin mai autoritar, dar nu ca sa o sperii.

            Am auzit cum a dat drumul la apa... sunt sigur ca acum se spala pe fata. La naiba! A plans! Am continuat sa bat, pentru ca voiam sa iasa mai repede. Intr-un final usa s-a deschis, iar eu am cuprins-o intr-o imbratisare stransa. La inceput s-a incordat, dar apoi s-a lasat moale in bratele mele. Am cuprins-o de talie, ridicand-o rapid si am intrat in camera mea. Imediat ce-am inchis usa a inceput sa se zbata in bratele mele, dar nu aveam de gand sa-i dau drumul.

            -Nu scapi, Hope. Spune-mi ce te supara, soptesc eu si o mangai pe par.

            M-am asezat pe pat, tinand-o in continuare strans la pieptul meu. Nu se mai agita, dar tot nu voia sa vorbeasca cu mine. Avea capul pe umarul meu si oricat incercam sa o fac sa se uite la mine, nu reuseam. M-am intins rapid pe spate, apoi m-am intors pe o parte, fetele noastre ajungand fata in fata. Am zambit, iar aceasta s-a incruntat imediat. Avea ochii rosii din cauza plansului, iar machiajul de sub ochii ii era sters.

            -Vorbeste cu mine. Parca am stabilit ca vom comunica mai mult si nu ne vom minti. Te rog, pitic, spun eu bland, atingandu-i obrazul cu degetul.

Caruselul viețiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum