Caruselul vieții

(II) Capitolul 30

Matt

            Am condus-o pe Aissa pana la usa si mi-am luat la revedere. Imediat dupa am iesit pe balcon pentru a fuma. M-am asezat pe unul dintre scaune si am oftat prelung. Am luat o tigara din pachetul de pe masa si am aprins-o rapid, tragand adanc in piept. Nu mult a trecut si am auzit usa deschizandu-se. Minunat! Adelyn s-a asezat langa mine si si-a aprins si ea o tigara, apoi m-a privit atenta.

            -Nu a fost buna dupa-amiaza petrecuta cu Aissa?intreaba ea si ii simt ironia din glas.

            Am inchis ochii si am incercat sa ma calmez. Aveam deja o stare foarte proasta, iar intrebarile si glumele lui Ade nu-mi faceau prea bine. Mi-am intors foarte putin privirea spre ea si am analizat-o putin. Parul ii era prins intr-un coc ciufulit si purta pijamale albastre. Ochii ii erau mariti si astepta un raspuns de la mine, si nu-i pasa catusi de putin de irascibilitatea mea de pe chip, care era evidenta.

            -De ce faci asta, Matt? Parca ziceai ca nu ai putea sa faci asa ceva.

            -Oamenii se mai schimba, spun eu sec. Se pare ca pot. O sa o pun pe lista de calitati, ii fac eu cu ochiul.

            -De ce nu-ti faci o iubita adevarata?

            M-am ridicat brusc de pe scaun si m-am apropiat de balustrada. Am prins-o strans in ambele maini. Aveam o stare groaznica. Si nu era din cauza Aissei. Sincer sa fiu, habar nu am ce aveam. De cateva zile ma simt ca o femeie in acea perioada a lunii. Nu am chef de nimic, de nimeni, iar cum auzeam ceva ce nu-mi convine ma enervam. Ca si acum! Ma abtineam cu greu sa nu scot cuvinte prea urate pe gura, pentru ca nu-mi placea sa tip la Adelyn. O mai facusem si vedeam in ochii ei frica. La fel ca la Hope.

            -De ce nu te afisezi in public cu Taylor?intreb eu, dar nu ma intorc spre ea.

            Daca ea m-a atacat la subiectul care ma doare cel mai rau, o atac si eu la punctul ei vulnerabil. Nu o vedeam, dar deja imi imaginam expresia chipului ei. Sunt sigur ca a incremenit in scaun si ma privea socata... si posibil ca ochii sa i se fi umezit. Am tras si ultimul fum din tigara, apoi m-am intors lent spre ea. Am avut dreptate. Inca ma privea socata, mana ii ramasese blocata la mijlocul distantei pana la gura, iar ochii i se umezisera.

            -Stii foarte bine de ce, spune ea printre dinti si ma priveste incruntat.

            -Si tu stii foarte bine de ce nu vreau o relatie noua!spun eu la fel de dur, iar aceasta tresare. Adelyn, e treaba mea ce fac sau nu fac cu Aissa. Si in general, ce fac si ce nu fac cu viata mea. Am dreptul de a alege.

            -Dar esti fericit cu ce faci?ma intreaba ea rapid. De cateva zile nu mai pari atat de plin de viata.

            -Nu mai sunt plin de viata din acea blestemata zi de sambata!ma rastesc eu, iar ea se face mica in scaun. Nu mai sunt fericit din acea zi. Timpul pe care-l petrec cu Aissa nu ma face fericit, ci pur si simplu imi ofera acel strop de placere pe care nu l-am mai simtit de mult. Sincer sa fiu, saptamana asta a fost mai mult asa... doar ajungeam la final, fizic, dar in interiorul meu nu mai simteam nimic. Dar m-am bagat in jocul ei si il continui. Nu-mi dauneaza, dau eu din umeri.

            Mai era putin si se implineau 3 saptamani de cand relatia se terminase. De o saptamana si ceva incepusem jocul cu Aissa. In prima saptamana a fost placut, corpul meu retraia acele senzatii care aproape ca fusesera uitate. Dar saptamana aceasta totul s-a schimbat. Ea era entuziasmata, dar eu nu. Ea se simtea bine, dar eu nu. Imi hranisem corpul cu ce avusesem nevoie, iar acum nu-l mai interesa. Nu voiam sa-i marturisesc asta Aissei, pentru ca as fi suparat-o.