Caruselul vieții

(III) Capitolul 18

Hope

            -Ma va omori daca ma vede asa imbracata, spun eu cand imi vad reflexia in oglinda, iar mama incepe sa rada. Vorbesc serios! Nici nu ma va lasa sa ies din casa daca me vede asa imbracata! Mama, nu mai rade!ma plang eu, iar aceasta se opreste si se apropie de mine.

            -Stai fara grija, scumpo, imi zambeste ea. Ma ocup eu de el in caz ca nu e de  acord. Ma duc si eu sa ma imbrac si plecam, spune ea rapid si da sa plece.

            -Ce?!tip eu facand ochii mari. Vii si tu?

            -Da... ca sa fiu sigura ca Matt nu te va acoperi cu un sac. Si vreau sa te vad si eu pe scena. Am vorbit cu Matt si ne intalnim acolo... deci ai sansa sa iesi din casa imbracata asa, rade aceasta.

            A iesit rapid din camera, iar eu m-am mai privit inca o data in oglinda. Nu-mi vine sa cred ca sunt imbracata asa, oftez in sinea mea. Nu eram prea dezbracata, la vedere avand doar o portiune de abdomen, dar eram sigura ca Matt se va infuria sa ma vada asa, stiind ca voi fi in fata multor oameni. Dar totusi, mie imi placea ce vad in oglinda. Am facut o pirueta, apoi am zambit larg. Am de gand sa ma distrez in seara asta!

Matt

            M-am apropiat cu pas grabit de masina lui Lindsey, care tocmai oprise in parcare. Am deschis portiera pasagerului si am zarit imediat zambetul timid al lui Hope. Si expresia putin speriata... Ce naiba s-a intamplat? I-am intins mana, pentru a o ajuta sa se dea jos din masina, dar nu mi-a acceptat-o. In mana stanga avea o geanta, iar cu dreapta se tinea foarte strans de abdomen, fiind sigura ca geaca pe care o avea pe ea nu se desface.

            -Hei, pitic, ii soptesc eu si ma aplec sa o sarut.

            Cand i-am atins buzele mi-am dat seama ca tremura, asa ca m-am departat rapid si i-am pus mainile pe brate, uitandu-ma ciudat spre ea. Si-a fortat un zambet, dar in ochii ei vedeam o unda de teama. De ce ii e frica? De cine ii e frica?

            -Esti bine?intreb eu, iar ea aproba ca un robot printr-o miscare a capului. Hai inauntru, ca-ti e frig, spun eu si o conduc spre intrarea in bar.

            Adelyn si Taylor erau deja inauntru, stand aproape de scena si urmarindu-i pe baieti cum isi instalau instrumentele. Lumea incepea sa se adune incetul cu incetul, iar muzica se auzea inca la un nivel normal. Pana sa ajungem in dreptul celorlalti, Hope s-a oprit brusc si si-a intors privirea spre mine. Acea teama se marise, iar tremuratul i se accentuase.

            -Promite-mi ca nu vei face nimic prostesc, spune ea incat sa o aud doar eu. Ai fost de acord cu asta... tu mi-ai zis sa accept, deci te rog nu strica totul.

            -Promit!oftez eu si o sarut pe frunte, sperand ca se va linisti.

            Mi-a zambit slab, apoi a pornit spre restul. Acel tip deja ne privea... adica pe Hope o privea si ii zambea din priviri, pentru ca nu avea curajul sa arate pe buze. Ajuns in dreptul lui, i-am intins mana si i-am strans-o mai usor ca-n alte dati. Mi-am fortat un zambet, pentru ca stiam ce urmeaza sa zic... ii promisesem lui Hope ca voi face asta si chiar imi doream sa o vad mai linistita.

            -Salut, Elliot!ma fortez si o simt imediat pe Hope cum tresare.

            -Salut, Matt!imi raspunde si el, dar pe un ton mai bland decat al meu. Hei, Hope!ii zambeste acum larg acesteia. Lindsey!aproape tipa acesta. Ma bucur sa te revad.