Caruselul vieții

(III) Capitolul 14

            Pirueta. Pirueta. Pirueta. Mers pe varfuri. Pirueta. Pirueta. Pirueta. Saritura.

            Contact cu podeaua rece. M-am intins pe podea, respirand cu dificultate din cauza efortului. Rezistenta mea scadea o data cu trecerea timpului si asta ma ingrijora. Ani de-a randul am fost in stare sa fac antrenamente dure si lungi de balet, iar acum sunt extenuata dupa nici o ora. Totusi era prima oara, dupa mai bine de o luna, cand ma aflam in sala Jasminei. Si era prima oara cand profitam de cheia pe care mi-o lasase in octombie cand ma antrenasem pentru acel spectacol. Mereu am venit doar cand avea ea cursuri sambata, dar azi am venit cu o ora mai devreme, doar pentru a fi singura – eu si baletul.

            Aveam nevoie urgenta doar de un timp al meu, in care sa fac cu adevarat ceea ce-mi place. Saptamana ce trecuse fusese groaznica, pentru ca stresul pentru scoala si facultate crestea pe zi ce trece. Profesorii ma bateau la cap cu ce aveam de invatat, tata ma batea la cap cu faptul ca trebuie sa aleg dintre cele doua domenii pe care el si le dorea, iar Robert ma batea la cap sa merg sa vorbesc cu psihologul scolii, pentru a ma ajuta sa iau o decizie care ma va face fericita. Am ascultat doar de profesori si de tata si nu am trecut pragul cabinetului doamnei Evans spre dezamagirea lui Robert.

            Vineri cand am dus toate actele pentru inscrierea la facultate, nici nu am putut sa-l privesc pe Robert in ochii, pentru ca privirea lui ma omora, facandu-ma sa-mi regret intreaga viata. O mare parte din ea o regretam, dar nu voiam sa se mai adauge si alte lucruri. Cuvintele lui m-au lovit cu putere si sper sa nu-mi fi vazut lacrimile pe care de abia reuseam sa le controlez. Tu ai intreaga putere asupra viitorului tau, dar acum ai dat dovada de o mare lasitate, rememorez eu.

            Stiam ca sunt o lasa, pentru ca niciodata nu am avut curajul sa-i calc cuvantul tatei, chiar daca ma facea nefericita. Tata mi-a furat atatea lucruri din trecutul meu, iar acum pot sa zic ca mi-a furat intreg viitorul, obligandu-ma sa aleg un domeniu pe care nu mi-l doresc. Oricum nici eu nu stiu ce-mi doresc, deci nu aveam cu ce sa lupt impotriva lui – nu aveam argumente, iar el mereu cerea argumente puternice.

            Am auzit usa deschizandu-se si am sarit ca arsa de pe jos. Mi-am intors privirea spre Jasmine care se uita ciudat si putin speriata spre mine. Am murmurat un salut si m-am grabit sa opresc muzica de la laptop. Mi-am luat sticla de apa si am baut din ea, bucurandu-ma de gustul racoritor.

            -Te simti bine?ma intreaba ea apropiindu-se de mine.

            -Da, imi fortez imediat zambetul.

            Aceasta intrebare o primisem neincetat de la Matt, iar de fiecare data ii spuneam aceeasi minciuna. Stia ca mint, dar se prefacea ca ma crede si-mi oferea o imbratisare. Dupa privirea Jasminei cred ca si ea banuia ca o mint, dar s-a multumit sa dea usor din cap. Oare o fi vorbit ceva cu mama? Nici ieri cand am anuntat-o ca voi ajunge mai devreme la sala nu mi-a pus intrebari.

            -Fetele se vor bucura sa te vada, imi zambeste ea. M-au intrebat de tine in cele doua saptamani in care nu ai fost.

            -Si eu astept sa le vad.

            -Si stii cine a mai intrebat de tine?adauga ea pe o voce soptita si zambind siret, iar eu mi-am dat imediat ochii peste cap.

            -Poate trec azi pe la ei, spun eu dand din umeri.

            Mi-a zambit, apoi s-a dus sa se schimbe. Mi-am luat telefonul si am oftat prelung. Ma gandisem sa-i dau un mesaj lui Elliot sa vad daca va fi azi la repetitii, dar nu am vrut sa deschid vreo discutie cu Matt, in caz ca avea sa vada. Si o parte din mine stia ca va fi aici. Nu mai vorbisem cu el de cand am fost in Seattle si intr-un fel ii simteam lipsa. Intotdeauna a fost un partener de discutie foarte bun si imi doream sa-i povestesc ceea ce mi s-a intamplat in ultimul timp.