Caruselul vieții

Capitolul 16

Ar trebui sa ma mir ca Matt are numarul meu? Cred ca nu, pentru ca a zis clar, mai de mult, ca vrea sa afle totul despre mine. M-am ridicat alene de pe canapea, pentru ca-i asteptam de ceva timp sa vina sa ma ia. Eram la un pas sa nu mai merg, dar cred ca era sansa mea sa ma razbun pe Matt ca ma crede fosta lui. Nu o sa mai fiu acea fata draguta care se lasa dusa de nas de comportamentul lui dragut, apoi nu mai vorbeste iar o saptamana cu mine. Sper ca tinuta mea din seara asta sa arate putin din schimbare. Noroc cu mama, care m-a ajutat sa fiu sexy. Daca m-ar vedea Susan, m-ar arunca direct pe mine in foc, nu numai hainele.

Privindu-ma in oglinda de pe hol, nu-mi venea sa cred ca eu, Elizabeth Hope Clark Miller, pot fi imbracata asa. De fapt, doar Hope Miller. Blugi negri cu talia inalta, un tricou scurt alb din dantela care-mi lasa umerii goi si in picioare sandale cu platforma. Ochii albastrii mi scosesem in evidenta printr-un machiaj cam strident, dar imi placea. Orele petrecute uitandu-ma pe internet la tutoriale dau in sfarsit roade. Mi-am trecut gentuta pe dupa umar, apoi am iesit din casa. Am incuiat in urma mea, iar cand m-am intors pe calcaie, am vazut o masina asteptandu-ma.

Am pasit elegant spre masina. Nu avusesem niciodata probleme cu tocurile. Cred ca picioarele mele erau mult mai multumite stand pe 10 cm de toc, decat pe varfuri in poante. Portiera din fata s-a deschis, iar eu m-am oprit in loc. Nu voiam sa stau in fata. Lumina din masina s-a aprins si i-a luminat chipul lui Matt, care era la volan. Am inghitit in sec si am simtit un mic tremurat acaparandu-mi corpul. Ii vedeam ochii cum se misca, de sus in jos, privindu-ma atent. O caldura inexplicabila mie mi-a aparut in corp si aveam intentia de a ma intoarce si a fugi inapoi in casa, cu riscul de a-mi rupe gatul.

Dar in acelasi timp, un impuls inexplicabil m-a facut sa ma urc in masina, sa inchid portiera in urma mea si sa privesc la persoanele de pe bancheta din spate. Privirea lui Matt fusese prea intensa si nu cred ca eram pregatita sa o vad si indeaproape.

-Wow!exclama Jessica privindu-ma cu ochii mariti. Hope, tu esti?

-Da, spun eu incet si imi fortez un zambet.

-Ce mult te schimba un machiaj si niste haine. Esti superba.

-Multumesc, spun eu zambindu-i sincer.

Masina a pornit rapid si am tresarit. Mi-am intors cu privirea in fata, fiind atenta la drum. Ii auzeam pe Jessica si Brandon susotind in spate, dar din cauza muzicii nu puteam intelege. Si nu ma prea puteam concentra, pentru ca simteam o mare tensiune pe umerii mei. Si pot sa jur ca si Matt o simte. Ii vedeam cu coada ochiului trupul incordat si mainile inclestate pe volan. Ce-i cu el? Oare ii amintesc mai mult de fosta lui?

Dupa mult timp de mers; prea mult ca sa ajung pe jos acasa; Matt a oprit masina in fata unei cladiri. Era un fel de depozit vechi si parasit. De data asta am inghitit in gol din cauza fricii care-mi acaparase trupul. Unde ma aflu? M-am dat jos cu viteza melcului, ceilalti deja privindu-ma putin ciudat. Mi-am intors privirea spre Jessica, parca sperand ca ea va fi scaparea mea. I-am observat tinuta, o fusta rosie care mi se parea cam scurta si un top negru. In picioare avea si ea niste platforme negre, dar cred ca putin mai mici ca ale mele.

-Haideti sa intram, sparge Brandon linistea.

-Luati-o inainte, le spune Matt celor doi iar eu tresar.

Parca pregatindu-si planul de acasa, cel putin cei doi baieti, Brandon o ia imediat de mana pe Jess si o trage dupa el in acea cladire. Inca priveam spre acea usa, chiar daca ei disparusera. Imi era frica sa-mi intorc privirea spre Matt. Stiam ca o sa intalnesc acea privire si o sa ma fac de gelatina. Mai eram si pe tocuri. Cine stie cum ma dezechilibram si faceam cunostinta cu pamantul.