Caruselul vieții

(II) Capitolul 42

M-am despartit de Becca si Esme cand am iesit din scoala; ele se indreptau spre parcare, unde le asteptau Ryan si Cam, iar eu spre poarta scolii, unde trebuia sa fie Elliot. De obicei il vedeam inca de cand eram in curte, dar acum nici urma de el. De cand eram impreuna nu lipsise in nicio zi, iar inainte cred ca s-a intamplat de maxim 5 ori sa nu vina dupa mine. Ajunsa pe trotuar am privit in dreapta si-n stanga si nici urma de el. Mi-am scos telefonul, vrand sa vad daca am vreun mesaj de la el, in care-mi spune ca nu ajunge. Nimic.

Am inceput sa-i tastez un mesaj, fiind deja ingrijorata din cauza lui. Pana sa apas pe trimitere am auzit o masina oprindu-se fix in dreptul meu si am ridicat privirea. Pentru cateva secunde am crezut ca e masina lui Matt, avand aceeasi culoare si chiar semanand, dar am observat ca soferul era altul. L-am vazut pe Brandon coborand din ea si m-am crispat. Nu e Matt, dar e prietenul lui cel mai bun. Dupa ce masina a plecat, acesta si-a intors privirea spre mine.

-Hei!spune el apropiindu-se de mine si privindu-ma destul de uimit. Ce faci?

-Buna, spun eu slab. Acum am terminat scoala. Tu?il intreb si eu.

-Am venit sa o astept pe Jess, zambeste el larg cand ii pronunta numele.

-V-ati impacat?fac eu ochii mari.

A dat usor din cap, in semn afirmativ si am vazut fericirea din ochii acestuia. I-am zambit larg, pentru ca eram bucuroasa pentru ei. Formau o pereche prea frumoasa si nu mi-i imaginam despartiti. Imediat am auzit pasi langa mine si am vazut-o pe Jessica. E singura!constat eu uimite, dar in acelasi timp fericita ca nu trebuie sa o vad pe Tiffany atat de aproape. Aceasta s-a apropiat de Brandon, ridicandu-se pe varfuri si sarutandu-se scurt. Mi-am simtit imediat inima topindu-se si le-am zambit.

-Ma bucur ca v-ati impacat, le spun eu. Sper sa fiti fericiti pana la adanci batraneti. Si fara alte despartiri!ii atintesc eu cu degetul aratator.

-Multumim, rade usor Jess.

O liniste stanjenitoare s-a lasat intre noi. Vedeam ca Jess are vrea sa ma intrebe ceva, dar se abtinea. Si mie imi trecea o intrebare prin minte, la care ei ar avea raspunsul, mai ales Brandon. Ce-mi spusese Tiffany sambata cand ne-am intalnit mi-a ramas intiparit in minte si mereu ma intrebam, oare chiar stie? Mi-am aplecat capul pentru a nu le mai vededea acea privire insistenta si m-am uitat spre telefon. Inca nu trimisesem acel mesaj.

-Iti vine iubitul, spune Brandon, iar eu tresar brusc.

M-am uitat mai intai spre el, apoi in dreapta mea si l-am vazut pe Elliot aproape alergand spre mine cu doua pahare de cafea in mana. Am zambit instant si mi s-a luat imediat o piatra de pe inima. Toata acea ingrijorare a disparut din corpul meu. S-a oprit in dreptul nostru si s-a uitat spre Brandon si Jessica. Acestia se uitau putin incruntat spre el, dar Elliot le zambea. S-a intors brusc spre mine si am vazut acea sclipire in ochii lui.

-Scuze ca am intarziat. Am terminat mai repede scoala si am trecut sa iau doua cafele si nu m-am incadrat la fix. Poftim, imi intinde el unul dintre pahare.

-Mersi, ii zambesc eu, acceptandu-i bucuroasa bautura calda. Ii stii pe Brandon si Jessica, nu-i asa?il intreb eu, incercand sa par politicoasa.

-Da, ne-am mai intalnit. Ma bucur sa va revad, le zambeste el.

Brandon s-a incruntat si mai rau, dar Jessica si-a fortat un zambet si i-a facut un semn usor cu mana. Imediat Brandon si-a luat la revedere de la noi si a plecat, tragand-o pe Jess dupa el. Am oftat zgomotos cand acestia s-au indepartat, apoi l-am privit pe Elliot. O tristete ii acaparase chipul. Nu vreau sa-l vad trist! M-am ridicat pe varfuri si i-am sarutat scurt buzele si imediat si-a revenit. M-a luat delicat de mana si am pornit spre statia de taxi care se afla aproape de scoala.