Caruselul vieții

(III) Epilog

Priveam inmarmurita decorul din curtea din spate a casei. Arcada de flori era gata, dominand intreg aranjamentul. Cei doi oameni angajati inca pregateau scaunele, imbodobindu-le cu voal si flori. Petale albe erau aranjate pe jos, formand o alee din dreptul usii casei, pana la arcada de flori, unde era un mic podium alb. Soarele stralucea cu putere, infrumusetand si mai mult acest loc.

            -Cum ti se pare?aud o voce in spatele meu si ma intorc rapid.

            Patrick s-a apropiat de mine, punandu-mi o mana pe umar, urmarind si el oamenii care faceau ultimele pregatiri. Era deja imbracat pentru eveniment; costumul bleumarin ii venea ca turnat, iar camasa nu avea nicio cuta.

            -E perfect, zambesc eu larg. Multumesc pentru tot ce faci pentru noi, adaug eu, iar acesta imi zambeste.

            -Intotdeauna o sa va ajut cu cea mai mare placere, spune el. Lindsey imi e foarte draga si vreau sa o vad fericita.

            -Sunt convinsa ca va fi foarte fericita cand va vedea toate acestea, adaug eu cu entuziasm. 

            Nu m-am putut abtine si m-am avantat sa-l imbratisez. La inceput nu mi-a placut de Patrick, mai ales ca avea o aventura extraconjugala cu mama, ceea ce mi se parea foarte urat. Apoi am inteles toata povestea si usor, usor mi-am dat seama ca e un om bun. Interactiunile noastre erau minime, iar la un moment dat s-au incheiat de tot, cand mama a inceput sa iasa cu altcineva. Dar Patrick a ramas in umbra, fiind alaturi de noi ori de cate ori aveam nevoie. Iar acum ne-a adus cea mai mare bucurie vrand sa organizeze el acest eveniment.

            -Multumesc pentru tot ce ai facut pentru mama, spun eu cand ma departez. I-ai fost de mare ajutor inca de la inceput.

            -Am simtit ca e ceva special la ea si nu o puteam lasa in acel loc nedemn de ea. Inca tin minte ziua in care am cunoscut-o, spune el zambind trist si privind in zare. Prima oara am vazut-o la un eveniment, in compania altui barbat si am stiut ca vreau sa o intalnesc. M-am dus special pentru ea, dar am prins-o intr-o zi proasta. Inca de cand am intrat in acea camera de hotel, i-am vazut tristetea pe chip, chiar daca ea incerca sa ascunda, ofteaza el. Era ziua in care faceai tu 11 ani, iar ea era distrusa ca nu iti poate fi alaturi. Platisem pentru o noapte cu mama ta, dar am avut parte de ceva mai special – aceasta a avut o incredere oarba in mine, plangand pe umarul meu si spunandu-mi prin ce a trecut. Atunci am stiut clar ca trebuie sa o ajut sa scape din meseria aceea si sa se puna pe picioare pentru a-si recapata fiica.

            Am simtit cum o lacrima imi paraseste coltul ochiului. Stiam ca Patrick a ajutat-o sa iasa din acea afacere murdara, dar nu stiam aceasta poveste. Chiar ma bucur ca acesta a fost in acea seara la ea – a fost locul si momentul potrivit.

            -Ai vrea sa o conduci tu la altar?intreb brusc, iar acesta tresare. Nu are cine sa o duca si cred ca tu esti cel mai potrivit, zambesc.

            A stat putin pe ganduri, privind intreaga alee presarata cu petale pe unde avea sa mearga mama. Vorbisem cu aceasta si se intristase la gandul ca nu are cine sa o conduca la altar. Atunci nu m-am gandit la Patrick, dar in acest moment sunt convinsa ca e cel mai potrivit, iar mama s-ar bucura enorm.

            -Te rog, zambesc si mai larg cand vad ca inca nu raspunde.

            -Daca Lindsey nu are nimic impotriva, mi-ar placea, spune acesta, iar eu scot un sunet de fericire.

            -Hope!aud un tipat si ma uit in spate la Matt care se indrepta spre mine. Au ajuns Peter, Susan si Harriet.

            Am facut semn din cap ca am inteles, apoi mi-am intors din nou spre Patrick pentru a-i multumi inca o data. Mi-a zambit larg, apoi m-am apropiat de Matt, care s-a grabit sa ma sarute scurt pe buze. M-am prefacut ca-i aranjez papionul, apoi am luat-o la fuga spre intrarea in casa pentru a intalni persoana din cauza careia imi fac o multime de griji. Chiar trebuie sa-i tin un discurs pentru a fi sigura ca nu distruge aceasta zi minunata a mamei.