Priveam inmarmurita decorul din curtea din spate a casei. Arcada de flori era gata, dominand intreg aranjamentul. Cei doi oameni angajati inca pregateau scaunele, imbodobindu-le cu voal si flori. Petale albe erau aranjate pe jos, formand o alee din dreptul usii casei, pana la arcada de flori, unde era un mic podium alb. Soarele stralucea cu putere, infrumusetand si mai mult acest loc.
-Cum ti se pare?aud o voce in spatele meu si ma intorc rapid.
Patrick s-a apropiat de mine, punandu-mi o mana pe umar, urmarind si el oamenii care faceau ultimele pregatiri. Era deja imbracat pentru eveniment; costumul bleumarin ii venea ca turnat, iar camasa nu avea nicio cuta.
-E perfect, zambesc eu larg. Multumesc pentru tot ce faci pentru noi, adaug eu, iar acesta imi zambeste.
-Intotdeauna o sa va ajut cu cea mai mare placere, spune el. Lindsey imi e foarte draga si vreau sa o vad fericita.
-Sunt convinsa ca va fi foarte fericita cand va vedea toate acestea, adaug eu cu entuziasm.
Nu m-am putut abtine si m-am avantat sa-l imbratisez. La inceput nu mi-a placut de Patrick, mai ales ca avea o aventura extraconjugala cu mama, ceea ce mi se parea foarte urat. Apoi am inteles toata povestea si usor, usor mi-am dat seama ca e un om bun. Interactiunile noastre erau minime, iar la un moment dat s-au incheiat de tot, cand mama a inceput sa iasa cu altcineva. Dar Patrick a ramas in umbra, fiind alaturi de noi ori de cate ori aveam nevoie. Iar acum ne-a adus cea mai mare bucurie vrand sa organizeze el acest eveniment.
-Multumesc pentru tot ce ai facut pentru mama, spun eu cand ma departez. I-ai fost de mare ajutor inca de la inceput.
-Am simtit ca e ceva special la ea si nu o puteam lasa in acel loc nedemn de ea. Inca tin minte ziua in care am cunoscut-o, spune el zambind trist si privind in zare. Prima oara am vazut-o la un eveniment, in compania altui barbat si am stiut ca vreau sa o intalnesc. M-am dus special pentru ea, dar am prins-o intr-o zi proasta. Inca de cand am intrat in acea camera de hotel, i-am vazut tristetea pe chip, chiar daca ea incerca sa ascunda, ofteaza el. Era ziua in care faceai tu 11 ani, iar ea era distrusa ca nu iti poate fi alaturi. Platisem pentru o noapte cu mama ta, dar am avut parte de ceva mai special – aceasta a avut o incredere oarba in mine, plangand pe umarul meu si spunandu-mi prin ce a trecut. Atunci am stiut clar ca trebuie sa o ajut sa scape din meseria aceea si sa se puna pe picioare pentru a-si recapata fiica.
Am simtit cum o lacrima imi paraseste coltul ochiului. Stiam ca Patrick a ajutat-o sa iasa din acea afacere murdara, dar nu stiam aceasta poveste. Chiar ma bucur ca acesta a fost in acea seara la ea – a fost locul si momentul potrivit.
-Ai vrea sa o conduci tu la altar?intreb brusc, iar acesta tresare. Nu are cine sa o duca si cred ca tu esti cel mai potrivit, zambesc.
A stat putin pe ganduri, privind intreaga alee presarata cu petale pe unde avea sa mearga mama. Vorbisem cu aceasta si se intristase la gandul ca nu are cine sa o conduca la altar. Atunci nu m-am gandit la Patrick, dar in acest moment sunt convinsa ca e cel mai potrivit, iar mama s-ar bucura enorm.
-Te rog, zambesc si mai larg cand vad ca inca nu raspunde.
-Daca Lindsey nu are nimic impotriva, mi-ar placea, spune acesta, iar eu scot un sunet de fericire.
-Hope!aud un tipat si ma uit in spate la Matt care se indrepta spre mine. Au ajuns Peter, Susan si Harriet.
Am facut semn din cap ca am inteles, apoi mi-am intors din nou spre Patrick pentru a-i multumi inca o data. Mi-a zambit larg, apoi m-am apropiat de Matt, care s-a grabit sa ma sarute scurt pe buze. M-am prefacut ca-i aranjez papionul, apoi am luat-o la fuga spre intrarea in casa pentru a intalni persoana din cauza careia imi fac o multime de griji. Chiar trebuie sa-i tin un discurs pentru a fi sigura ca nu distruge aceasta zi minunata a mamei.
-Totul este pregatit?il intreb eu pe Patrick care se afla langa usa care dadea in curtea din spate.
Mi-a facut semn aprobator, apoi am intrat in camera unde se afla mama. Aceasta era cu spatele, privindu-se in oglinda de pe perete. Jasmine se invartea in jurul ei, asigurandu-se ca totul este perfect. Lizzie si Brianna erau asezate pe pat, avand amandoua un zambet larg pe chip in timp ce priveau spre mama.
-Esti gata?intreb eu cu emotie in glas.
Fiind fiica ei ar fi trebuit sa o ajut sa se aranjeze, dar am fost ocupata cu intampinarea oaspetilor, apoi sa ma imbrac si eu. Noroc cu Jasmine care s-a oferit sa preia ea aceasta sarcina. Respiratia mi s-a oprit cand am vazut ca mama se intoarce. Ochii mi s-au marit cand am vazut-o si imediat am zambit. E superba! Rochia ii venea perfect, lasandu-i la iveala decolteul si ascuzand kilogramele in plus pe care inca nu reusise sa le dea jos. Parul ii era buclat lejer, lasat liber pe umeri, impreunandu-se cu voalul simplu. Bijuteriile ii ofereau o mica stralucire, dar nu se comparau cu ochii si zambetul care pur si simplu radiau.
Am tras aer adanc in piept, rugandu-mi corpul sa nu planga, pentru a nu-mi distruge machiajul. Din cativa pasi rapizi am fost langa ea, imbratisand-o strans. Nu-mi venea sa cred ca aceasta zi venise, sau mai bine zis nu-mi venea sa cred ca asta se intampla. Cred ca nici ea nu se astepta ca vreodata in viata ei sa poarte aceasta rochie alba, urmand sa se casatoreasca.
-Esti superba, mama, spun eu cu emotie departandu-ma din imbratisare.
-Multumesc, scumpo, imi zambeste ea.
-Esti pregatita?o intreb eu strangandu-i mana in a mea.
-Desigur, spune ea atat de sigura pe ea, facandu-ma sa zambesc.
Jasmine a iesit din incapere pentru a se grabi sa-si ocupe locul. O rugasem pe ea sa-l anunte pe Patrick ca totul este pregatit si putem incepe. Am mai privit-o o data pe mama, apoi le-am instruit pe Lizzie si Brianna cu ce aveau de facut. Am tresarit cand am auzit un ciocanit in usa si m-am grabit sa deschid, fiind sigura ca nimeni nu o vede pe mama.
-Pornim?intreaba Matt intinzandu-mi mana.
Am deschis larg usa, iesind toate din camera. Baietii au admirat-o pe mama, ramanand de-a dreptul blocati. Am vazut cum aceasta se rusineaza putin, dar isi pastra zambetul pe buze. Am tresarit cand usa de la curte s-a deshis si a aparut Patrick. Si acesta a ramas incremenit cand a vazut-o pe mama, admirand-o din cap pana-n picioare.
-Mama, sparg eu linistea, Patrick te va conduce la altar, zambesc eu, iar aceasta face ochii mari. Cred ca este potrivit pentru acest rol, spun, iar aceasta imediat aproba din cap si vad o lacrima alunecandu-i pe obraz. Incepem!aproape tip eu. Lizzie cu Angel, Brianna cu Henry, Matt tu cu mine, spun rapid.
Patrick s-a apropiat de mama si am vazut ca ii sopteste ceva, iar ea zambeste larg. Le-am lasat un moment de intimitate cat timp le ofeream copiilor cosurile cu flori. Le-am facut semn celor mici ca pot sa iasa pe usa lasata deschisa. Au urmat Brianna si Henry, care era nepotul lui Ben. Matt si-a incolacit degetele cu ale mele, m-a sarutat rapid pe obraz, apoi am pornit si noi pe aleea delimitata de flori.
Zambeam larg, privind spre invitati. Nu erau multi, mama si Ben dorindu-si ceva mic si simplu. Se afla doar familia mamei, tata cu Susan, parintii lui Ben si fratele acestuia, bunica materna a lui Lizzie, care se atasase foarte mult de mama. Si din categoria prieteni erau doar Jasmine si sotul ei, Robert si doi prieteni de-ai lui Ben cu sotiile. Era o nunta mica, dar care va fi perfecta.
Fix cand m-am pus la locul meu, langa micul podium pe care astepta emotionat Ben alaturi de cel care avea sa oficializeze casatoria, mama a iesit din casa la bratul lui Patrick. Toate privirile erau atintite spre ea, lasandu-se liniste. Nici copiii mici – care erau cativa – nu mai scoteau vreun cuvant. Aceasta pasea cu incredere, privind drept in fata spre viitorul ei sot. Mama se marita, imi spun in minte, parca inca nevenindu-mi sa cred.
Ajunsa in dreptul lui Ben am putut sa simt toata emotia care-i inconjura. Cei doi nu isi luasera ochii unul de la altul. Patrick a sarutat-o pe ambii obraji pe mama, apoi i-a oferit mana ei lui Ben. I-a soptit sa aiba grija de ea, iar acesta a aprobat printr-o miscare a capului, fiind prea emotionat pentru a spune vreun cuvant.
Sunt sigura ca toti care sunt prezenti aici nu le-au dat nicio sansa mamei si lui Ben la un viitor fericit impreuna. Nici eu nu am crezut asta, urandu-l atat de mult pe Ben la inceput. Am avut divergente cu el, dar cand mi-am dat seama ca o iubeste pe mama, iar ea e fericita alaturi de el, l-am acceptat. Mai ales ca si el i-a acceptat trecutul mamei. Am obligat-o pe aceasta sa-i povesteasca, fiindu-mi prea frica ca va afla mai tarziu si totul va fi distrus din cauza unui mic ascunzisi. Pe parcursul acestor luni am constientizat ca e un barbat bun, care urma sa aiba grija de mama; si mai ales de bebe.
Mi-am intors privirea spre micul ghemotoc din bratele Lydiei, imbracat elegant, care era prea ocupat sa-si manance degetelele decat sa fie atent la parintii lui care se casatoreau. La 3 luni ce poti sa ii ceri, surand in sine. Mi-a luat mult timp pentru a-l accepta, dar spre norocul lui s-a intamplat inainte sa se nasca. Am mers cu mama la o ecografie, iar cand l-am vazut pe micul ecran al computerului, m-am topit instant. Am uitat instat de toata ura pe care i-o purtam, totul transformandu-se in iubire si o nerabdare sa se nasca.
-El este Ezra, mi-a spus mama cand mi l-a oferit sa-l tin pentru prima oara in brate.
Era invelit intr-o paturica albastra, avea ochii inchisi, dar micutele buze care stateau usor curbate in sus m-au facut sa-l iubesc instant. Aproape ca-mi doream sa nu mai plec la facultate pentru a petrece cat mai mult timp cu el. Dar nu puteam face asta, pentru ca tata m-ar fi omorat direct. Oricum, mama imi trimite zilnic poze cu el, iar cand ajung in San Francisco cu greu ma dezlipesti de acesta.
Inca imi aduc aminte ca de abia asteptam sa plec la facultate pentru a nu a avea de-a face cu noua familie care se intemeia intre mama si Ben. Acum imi e asa de greu sa plec duminica spre Stanford, sa ma despart de mama, de Ezra, de Lizzie si chiar de Ben. Cel putin il am pe Matt, care ma ajuta sa nu le duc lipsa atat de mult. Si sa nu uit de Adelyn si Taylor care imi inveselesc mereu ziua.
Viata in Stanford e atat de placuta, distrandu-ma de minune cu cei trei cu care impart apartamentul. Uneori, Matt se distreaza mai putin, cand fac echipa cu cele doua fete si il luam la misto. Dar nu are cum sa se supere pe noi; eu ii sunt iubita, Adelyn ii e cea mai buna prietena, iar lui Taylor i se face mila de el si opreste haosul care se creaza.
Facultatea si viitoarea cariera inca ma sperie, dar momentan sunt pe linia de plutire. Robert discutase cu domnul Adams, iar acesta imi promisese ca daca nu-mi place domeniul ales, dupa ce termin anul pot sa ma reprofilez. Deci mai aveam cateva luni la dispozitie sa ma gandesc daca domeniul ingineriei ma pasioneaza sau trebuie sa ma mut. Tata inca nu stia de acest lucru si nici nu va afla prea curand. Oricum eram majora si nu mai avea nicio putere asupra decizilor mele. Mama si Robert imi erau alaturi daca trebuia sa-l infrunt, iar asta ma linistea. Daca tata nu-mi dorea binele, cei doi stiam ca il doresc.
-Da, spune hotarat Ben si ma trezeste din visare.
Barbatul a intrebat-o si pe mama aceeasi intrebare. Imi doream sa-i vad chipul, dar era cu spatele la mine, din pacate.
-Da, rosteste si ea la fel de hotarata.
Am vazut zambetul larg al lui Ben. Dupa ce domnul i-a declarat sot si sotie, cei doi s-au sarutat in ropotul de aplauze al celor prezenti.
Dupa lunga sedinta foto pe care am facut-o cu proaspetii casatoriti, ne-am retras in terasa special amenajata pentru a incepe mica petrecere. Toata lumea era fericita, adultii discutand intre ei, iar copiii jucandu-se in micul spatiu amenajat. Patrick se gandise la toate detalile, oferindu-i mamei o nunta de vis. M-am apropiat de locul copiilor, unde Oliver, Kim, Harriet si inca un baietel se jucau sub atenta supraveghere a Lydiei, care-l tinea pe Ezra in brate. Chiar daca nu era nepotul ei, aceasta il iubea nespus de mult si o ajuta pe mama extrem de mult. Fiica ei murise in acel cumplit accident de masina, dar gasise o alinare in mama.
-Te descurci?o intreb eu pe aceasta.
-Desigur, imi zambeste ea. Sunt cuminti, nu am probleme cu ei. Du-te si distreaza-te cu cei de varsta ta, ma indeamna aceasta.
-Hope!aud vocea lui Matt si ma intorc rapid. E momentul nostru, imi face acesta cu ochiul, iar eu zambesc instant.
M-a luat de mana si am intrat in casa. M-a tras la pieptul lui, aplecandu-se sa ma sarute. Eram emotionata de acest moment si mai ales de reactia tatei. Am lucrat cu Matt mult ca sa ii facem aceasta surpriza mamei si nu vreau sa fie stricata de nimeni. I-am facut semn ca sunt pregatita, apoi si-a luat rapid chitara, revenind pe terasa. Patrick stia de acest moment, asa ca i-am facut semn pentru a atrage atentia tuturor; avea o voce mai groasa decat mine si era organizatorul acestui eveniment.
-Atentie, va rog, spune acesta si se asterne imediat liniste in randul invitatilor. Hope si Matt au o surpriza pentru miri, deci va rog sa-i intampinati cu aplauze, face el semn spre noi, iar oamenii incep sa aplaude.
Matt s-a asezat pe scaunul deja pregatit cu microfonul in fata, iar eu langa el in picioare in dreptul celuilalt microfon. Am vazut zambetul mamei si emotia care ii acaparase corpul. L-a luat pe Ben de mana si s-au apropiat de noi, stand in fata multumii.
-Nu va sfitii sa dansati, spun eu zambind larg, apoi ii fac semn lui Matt.
(O melodie atat de potrivita pentru acest moment, la care si Shawn si Sabrina au facut cate un cover superb)
Acesta a inceput usor sa cante la chitara, apoi din voce. Am vazut imediat uimirea pe chipul mamei, stiind ca-i place nespus de mult aceasta melodie. La a doua strofa m-am alaturat si eu cu vocea, vazand imediat ochii mariti ai tuturor. Incercam sa evit totusi expresia tatei pentru ca sigur nu-i convine. Singurul talent pe care vrea el sa-l am este matematica... daca poate fi numit talent.
Ben a luat-o la dans pe mama, iar cateva perechi li s-au alaturat, facand un mic ring de dans. Pana si Robert l-a indrumat pe Angel sa danseze cu Lizzie, ceea ce era atat de adorabil. Mi-am intors privirea spre Matt, iar acesta a simitit imediat, uitandu-se si el in sus spre mine, continuand sa cante... sau sa-mi cante mie, pentru ca totul parca disparuse in jurul nostru, fiind cuprinsa de acel intuneric stralucitor al ochilor lui.
Aplauzele s-au auzit instant dupa ce Matt a terminat si ultimul acord. Mama s-a grabit si m-a imbratisat strans, auzindu-i suspinul. Am strans-o la pieptul meu, fiind atat de fericita pentru ea in acest moment. E in sfarsit implinita, gandesc eu.
-Cea mai frumoasa surpriza, spune ea cand se departeaza. Va multumesc nespus de mult la amandoi, adauga privindu-l si pe Matt. Va iubesc, zambeste.
M-a imbratisat si Ben, multumindu-ne si el. Apoi complimentele au inceput sa apara, primele fiind Susan si Geraldine. Susan ma mai auzise cantand in vara cand ma jucam cu Harriet, dar atunci mai mult ma prosteam. Acum dadusem ce-i mai bun din mine, dorind sa o vad pe mama fericita. Si Jasmine m-a felicitat, glumind ca „Nu degeaba te lasam sa chiulesti de la balet". Ma bucuram ca oamenilor le placuse, dar tot entuziasmul a disparut cand l-am vazut pe tata ca se apropie. Matt l-a vazut si s-a grabit sa ma traga langa el, parca de frica sa nu ma ia. Ajuns in dreptul nostru ne-a privit pe amandoi din cap pana-n picioare.
-Ti-ai gasit un nou talent?intreaba el putin cam dur.
-Nu-l consider talent, spun eu rapid. Am vrut sa-i fac o surpriza mamei si l-am acompaniat pe Matt. El are un adevarat talent in arta muzicii, zambesc privind spre cel de langa mine.
-A fost frumos, isi forteaza acesta zambetul, apoi se grabeste sa plece.
M-am intors spre Matt, lipindu-ma de pieptul lui, lasandu-ma moale in imbratisarea lui. M-a sarutat usor pe crestetul capului, soptindu-mi ca totul va fi bine. Mi-am ridicat privirea spre el, zambindu-i slab.
-Nu mai trebuie sa-ti fie frica de el, spune Matt. Esti majora si ai atatia oameni care te sustin. In frunte cu mine, zambeste el.
-Obisnuinta a celor 18 ani, dau eu usor din umeri.
-Trebuie sa te dezobisnuiesti. De acum poti sa faci ce doresti tu, esti libera din acea colivie in care te-a tinut. Ai viata in propriile maini si ai dreptul sa fii fericita, spune si ma saruta scurt pe buze.
-Sunt fericita atat timp cat tu esti langa mine, zambesc eu spre el.
-Voi fi intotdeauna, spune rapid si imi ridica mana pe care se afla acel mic inel, acea promisune muta pe care ne-o facusem acum aproape 2 ani.
-Acest inel ma leaga de tine la fel cum acea centura m-a legat de acel scaun al caruselului in care ne-am dat impreuna, surad eu, amintindu-mi de prima noastra intalnire.
-Cine ar fi crezut ca un carusel ne va aduce impreuna, rade acesta, apoi ma saruta, facandu-ma sa uit de toti din jurul meu, fiind constienta doar de el si de tot ce ne asteapta in acest carusel numit viata.
Hmm... ce pot sa zic? Multumesc ca ati fost alaturi de Hope, Matt si restul personajelor in acest carusel plin de aventuri. Mi-a fost greu sa o termin – mai greu decat la oricare alta pe care am scris-o. Si, cei care mi-ati mai citit cartiile, stiti ca imi place sa inchei brusc :)) Totusi nu a fost atat de brusc, pentru ca v-am oferit un final lung si fericit.
Stau si ma gandesc, oare cand am inceput sa scriu la aceasta carte? Ma uit pe laptop si vad ca pe 2 Aprilie 2016! DECI AU TRECUT MAI MULT DE 3 ANI! Wow! 3 ani de cand mi-am pus toata imaginatia si iubirea in aceste personaje si aventurile lor. Am avut si o perioada de aproximativ un an in care nu am scris la carte, dar si atunci m-am gandit la aceste "fiinte" minunate.
Si mai minunati sunteti voi, cei care ati stat cu sufletul la gura capitol dupa capitol. Va multumesc inca o data si sper ca v-a placut aceasta carte. Dupa sutele de pagini pe care le-am scris, iar voi le-ati citit, acum sper sa citesc si eu cateva pareri din partea voastra. :* <3