Am verificat inca o data tava cu mancare de la cuptor. Nu mai dureaza mult, imi spun singura, apoi ma rezem de mobila de bucatarie. M-am uitat la ceasul de pe telefon si am oftat cand am vazut ca e trecut de 7 iar mama nu a mai ajuns acasa. Am inceput totusi sa pregatesc tacamurile pe masa, sperand ca aceasta va ajunge in curand. Ma chinuisem sa pregatesc cina si nu voiam sa mananc singura. Si cel mai important, chiar voiam sa vorbesc cu ea cat mai repede, in ciuda faptului ca imi era cam frica. Odata si odata tot ar fi aflat, deci nu scap de acest moment.
M-am dus la cuptor si am scos tava cu legume si carne, asezand-o pe blat. Am inspirat mirosul divin al mancarii, stomacul meu deja dorindu-si sa devoreze toata tava. In timp ce le puneam in farfurii, am auzit usa deschizandu-se. Am zambit imediat, bucurandu-ma ca mama a ajuns la fix. Am lasat mancarea balta, iesind rapid din bucatarie pentru a o intampina.
-Buna, scumpo, imi zambeste aceasta in timp ce isi lasa haina in cuier.
-Buna, Hope, adauga Ben fortandu-si zambetul.
Acesta isi lasa si el haina in cuier, ceea ce m-a facut sa ma incrunt. Nu vreau ca el sa fie aici!tip in sinea mea, pentru ca nu aveam putere sa scot vreun cuvant. M-am intors pe calcaie, intrand in bucatarie. Priveam la mancarea deja aranjata in farfurii pentru mine si mama si imi venea sa tip.
-Ce ti-ai facut de mancare?aud vocea mamei.
-Nimic!spun eu rastit.
Am luat rapid o farfurie si am deschis usa de la gunoi. Am varsat intreg continutul, apoi am aruncat-o in chiuveta. Am facut acelasi lucru si cu cea de-a doua farfurie, dar aceasta mi-a scapat din mana, facandu-se bucatele la picioarele mele. Am tipat speriata, dandu-ma un pas in spate.
-Hope, ce s-a intamplat?intreaba mama si ea speriata de zgomot.
M-am intors pe calcaie, dand sa plec. Am ocolit-o pe mama care se apropiase sa vada dezastrul si i-am ignorat tipatul. Cand am pus piciorul pe prima treapta, bratul mi-a fost imobilizat.
-Da-mi drumul!tip eu incercand sa ies din stransoarea lui Ben.
M-a tras, ajungand cu fata spre mama, care se uita speriata la mine. Mi-am ridicat privirea spre barbatul care ma tinea ostatica si l-am privit incruntata. Incercam sa ies, dar stransoarea lui nu se diminua.
-Ce-i cu comportamentul acesta de fetita rasfatata?spune el dur spre mine.
-N-am de ce sa-ti dau tie explicatii asa ca da-mi drumul!tip spre el, dar drept raspuns primesc o incruntare. Mama, apelez la ea, sperand ca il poate convinge. Aceasta privea uimita spre noi, nestiind cum sa reactioneze.
-Care-i problema ta, Hope?intreaba Ben rastit.
-Problema mea?bufnesc eu. Care e problema ta? Tu esti ala care ma tine strans de brat. Mama!tip inca o data spre ea.
-Ben, da-i drumul, sopteste mama.
-Nu-i dau pana nu-si explica comportamentul.
-Nu esti tatal meu ca sa-ti dau explicatii! Du-te la Lizzie si cere-i explicatii despre fiecare miscare pe care o face si lasa-ma pe mine in pace.
Fiecare celula din corp imi fierbea de furie si imi doream sa-l lovesc pe acest individ care avea atat tupeu incat sa ma traga pe mine la raspundere. Il uram pentru ca mi-o fura pe mama. Petreceau atat de mult timp impreuna incat aceasta uita ca are o fata de crescut. In ultimul timp o vedeam doar dimineata inainte de munca si cate putin seara, cand spunea ca e obosita si se baga la culcare.
-Ben, las-o, spune mama inca o data.
-De ce nu vrei sa-ti educi fiica?o intreaba acesta. Mi-ai spus ca Peter era exigent cu ea, deci clar nu-si permitea sa fie obraznica cu el. Tu ai rasfatat-o prea mult, uitand sa mai aiba respect fata de altii.
-Nu ma cunosti deloc!tip eu. Si nu-l cunosti nici pe tata, deci nu-ti mai da atat cu parerea. Nu faci parte din familia asta, deci pleaca dracu din casa asta.
-Hope!tipa mama de data aceasta, privindu-ma urat.
-Incepi sa faci pe mama exigenta cu mine?bufnesc eu. Pastreaza-ti tehnicile astea pentru creatura din tine. Poate atunci nu o sa mai fi atat de ocupata si chiar o sa te comporti ca o mama.
-Ce vrei sa zici?tresare aceasta, expresia ei schimbandu-se intr-una de tristete. Ben, te rog, da-i drumul, adauga, iar acesta imi elibereaza mana.
-Ca esti prea ocupata cu acest individ ca sa mai fi si mama pentru mine, ii trantesc eu cuvintele in fata. Numai cu el stai, ma lasi singura acasa... uiti total de mine, adaug si simt cum vocea incepe sa-mi tremure.
Ochii i s-au marit cand mi-a auzit cuvintele si a facut cativa pasi spre mine. M-am ferit cand a vrut sa ma atinga, dandu-ma cativa pasi in spate. Nu ma interesa de durerea care-i aparuse in ochii... voiam sa se simta vinovata pentru acest lucru.
-Si tu esti ocupata cu iubitul tau, aud vocea lui Ben si ma intorc spre el. Lindsey e ce care propune sa va lasam singuri, ceea ce nu mi se pare prea ok, dar...
-Dar nu faci tu regulile in casa asta, tip eu. Nu-ti mai da cu parerea pentru ca nu ma cunosti, nici pe mine, nici pe Matt. Matt vine 2 zile pe saptamana acasa si da, atunci stau cu el, dar tu cu mama stai 7 din 7. Esti tatal creaturii din mama, dar nu esti tatal meu, deci taci din gura si pleaca!ma rastesc eu facand semn spre usa.
-Ben, ar fi bine sa pleci, aud oftatul mamei.
-Poftim?intreaba el uimit, mutandu-si privirea de la una la alta.
-Ce ai auzit, spun eu. Daca nu pleci tu, plec eu, adaug privind spre mama.
-Hope, treci in camera ta. Acum!spune ea autoritar.
Nu o prea vedeam pe mama furioasa, dar acum mai avea putin si exploda. Mi-a facut semn cu mana spre scari, iar eu m-am intors rapid. Nu neaparat ca as fi ascultat-o, dar nu mai voiam sa stau atat de aproape de individul acesta plin de tupeu. Ma bucur totusi ca mama vrea sa scape de el.
-E fiica mea, Benjamin!aud vocea mamei. O cresc cum vreau eu... cu rasfat sau fara. Nu este Lizzie a ta, pe care sa o tii din scurt. Nu te mai baga in certurile acestea, pentru ca nu o sa va intelegeti niciodata.
-Nu vreau sa ma inteleg cu el!tip de-o data, apoi trantesc usa la camera.
N-am mai putut auzi conversatia lor, chiar daca intr-un fel imi doream. M-am trantit pe pat, uitandu-ma la acea poza pe care o aveam pe noptiera. Doar rama o schimbasem dupa acea noapte, dar poza era intacta. Am luat-o in maini, privind-o mai atent. Aveam 8 ani, iar zambetul meu stirb dadea o oarecare frumusete pozei. Mama era cu aproape 10 ani mai tanara, stand aplecata la nivelul meu, citindu-i-se iubirea in privire.
As vrea sa zic ca acea perioada era mai frumoasa decat cea de acum, dar ar fi o minciuna. In ziua aceea am vazut-o ultima oara pe mama in carne si oase. Dupa aceea 8 ani de zile am vorbit doar la telefon sau pe Skype. Cand m-am mutat aici am fost cea mai fericita, pentru ca in sfarsit o aveam pe aceasta aproape. Orice dorinta pe care mi-o pusesem de-a lungul vietii avea legatura cu mama – sa vina sa stea cu mine.
Un ciocanit m-a trezit din visare. Usa s-a deschis usor si am vazut zambetul slab al mamei. Pana sa intre cu totul in camera, mi-a aratat ce are in mana – o cutie de inghetata de capsuni si doua lingurite. Oricat de mult mi-as fi dorit, nu mi-am putut abtine zambetul cand am vazut acea caserola roz. S-a apropiat usor de pat, parca asteptand sa vada cum reactionez. S-a asezat langa mine si a deschis rapid capacul.
-Iubesc poza asta, spune ea si imi intinde o lingurita. Dar in acelasi timp urasc ziua in care a fost facuta, ofteaza si ia o gura din inghetata.
Am pus poza la loc pe noptiera, apoi am bagat lingurita in crema roz, luand o bucata destul de mare. Am gemut cand raceala mi-a atins limba, bucurandu-ma de gustul mirific. Mama stie cum sa ma mituiasca, oftez in sinea mea.
-Imi pare rau, sopteste ea. Acum imi dau seama ca am fost prea absorbita de Ben si te-am neglijat. Nu se va mai intampla, imi zambeste ea slab.
-Ba se va mai intampla, spun eu putin cam dur.
-O sa incerc sa nu, promit. Am avut mai multe pe cap si nu am stiut cum sa le gestionez. Am facut analize peste analize, controale ca sa vad daca totul e bine cu bebele. De acum o sa-mi impart mai bine lucrurile, iar tu vei primii o parte mai mare din timpul meu. Chiar imi pare rau, scumpo.
Mi-a trecut o mana pe dupa umeri si m-a tras aproape de ea. Am oftat prelung, incercand sa-mi conving creierul ca ceea ce zice este adevarat. Sper sa fie adevarata! Am continuat amandoua sa mancam din inghetata fara sa mai scoatem vreo vorba. Aceasta sigur astepta sa spun eu ceva, dar nu eram intr-o stare prea buna de conversatie.
-Ce s-a mai intamplat in viata ta?intreaba ea.
-Am primit detentie, spun eu, pentru ca ea habar nu avea de acest detaliu.
-De ce?tresare ea, privindu-ma ingrijorata, dar si putin suparata.
-M-am batut cu Tiffany, iar Robert ne-a prins, ridic din umeri de parca nu ar fi mare lucru, continuand sa savurez crema inghetata.
-Si de ce te-ai batut mai exact?intreaba, folosind acel ton de mama stricta.
-Pentru ca e o scorpie, imi dau ochii peste cap. Si-o merita pentru ca vrea sa-mi distruga relatia cu Matt.
-Si cum s-a desfasurat aceasta bataie?continua cu intrebarile.
I-am explicat in mare toata derularea evenimentelor, incluzand tava de mancare, bratul sucit, parul prins si furia de pe chipul directorului. Cand am terminat de povestit, a inceput sa rada, nevenindu-i sa creada ca eu am facut asta. I-am spus si cum Robert facuse pe directorul dur, nepasandu-i ca eu sunt iubita fiiului sau.
-Mi se pare corect, surade ea. Trebuie sa-ti savarsesti pedeapsa, ma atinteste cu privirea. Si asta sa fie prima si ultima abatere in comportamentul tau. Nu vreau sa fiu chemata la scoala din cauza fiicei batause.
-Mda, oftez dandu-mi iar ochii peste cap. Nu te prinde bine latura de mama exigenta, adaug eu.
-Nu sunt o mama exigenta, imi zambeste ea. Sunt o mama care-si doreste ca fiica ei sa fie fericita, dar fara sa intre in belele. Inteles?intreaba, iar eu aprob printr-o miscare a capului.
M-a imbratisat din nou, sarutandu-ma usor pe frunte.
-Te iubesc, Hope. Promit ca o sa ma revansez pentru ca nu am petrecut timp cu tine. Sa-mi spui cand esti mai libera si vom merge sa ne relaxam la un spa, imi zambeste ea.
-Bine, zambesc eu, incantandu-ma ideea de relaxare la spa.
Am simtit imediat cum a tresarit si s-a departat de mine. S-a apropiat de cosul de gunoi de sub birou privind atenta spre el. Oh nu!imi spun in minte cand imi dau seama ce vede acolo – cutia de la prezervative. Si-a intors privirea spre mine, avand ochii mariti de uimire. Imi doream sa intru in pamant de rusine sau cel putin sa ma ascund sub pat. Un zambet larg i-a aparut pe buze si s-a reasezat langa mine pe pat.
-Fetita mea a crescut, surade ea. Cand s-a intamplat?
-Sambata trecuta, soptesc eu inca rusinata.
M-a mangaiat usor pe cap si inca imi zambea. Sa speram ca va zambii si dupa ce va auzi ce am de zis. Am tras aer adanc in piept, pregatindu-ma fizic si psihic sa spun acele cuvinte:
-As vrea sa incep sa iau pastile, murmur eu, iar mama tresare imediat.
-Stii ca este o responsabilitate uriasa cu anticonceptionalele? Trebuie sa fii atenta sa le iei in fiecare zi, ma avertizeaza ea, iar eu aprob rapid. Dar sunteti inca la inceput... e mai usor cu prezervativ, spune ea si face semn spre cosul de gunoi unde se afla cutia.
-Da... dar ma gandeam...
-Te gandeai ca se simte mai bine fara, surade ea. O sa mergem la doctor sa iti prescrie, imi zambeste ea. Nu vreau sa va aventurati din curiozitate fara protectie, ma priveste ea atenta.
Oricat incercam sa nu-mi schimb expresia, cuvintele ei m-au facut sa inghit in sec. Si duminica ma aventurasem cu Matt intr-o partida neprotejata, dar l-am vazut cand si-a dat drumul dupa ce iesise din mine, deci nu imi faceam probleme. Voiam sa trec cat mai repede pe pastile, pentru a fi amandoi mai relaxati.
-Elizabeth Hope Clark Miller, spune mama dur, iar eu tresar. Spune-mi te rog ca v-ati protejat pana acum.
Am facut ochii mari, neputand sa articulez niciun cuvant. Mama s-a ridicat brusc din pat prinzandu-si capul intre palme. S-a apropiat de gunoi, luand acea cutie si deschizand-o. Era goala, cele 3 plicutele fiind deja folosite – unul vineri, doua sambata. Matt crezuse ca a cumparat cutie cu 4, dar se dovedise ca au fost doar 3, deci duminica nu ne-au mai ajuns.
-Hope!tipa ea. De cate ori ti-am zis sa folosesti protectie? Vrei sa ajungi ca mine, facand copii in momente nepotrivite? Tatal tau ne-ar taia gatul la amandoua daca s-ar ajunge sa-l faci bunic.
-Nu si-a dat drumul in mine, soptesc eu ca sa ma apar. Am avut grija.
-Grija de a nu-si da drumul in tine nu este o metoda care sa te scape de sarcina!spune ea rastit. Credeam ca esti mai realista si nu te lasi aburita de lucruri din acestea. Cu ce te-a mintit Matt? Ca a mai facut asta si nu a lasat nicio fata gravida.
-Matt a folosit intotdeauna prezervativul, il apar eu. Eu am fost cea care a insistat. S-a intamplat prima oara si l-am luat pe nepregatite. Si a doua zi mi-a venit ciclul, deci nu eram fertila.
-Trebuia sa te duci la mine in camera. In sertarul de la noptiera gasesti protectie.
-Nu am stiut, las eu privirea in jos. Nu se va mai intampla.
-Ati face bine sa nu se mai intample!spune ea autoritar. Nu ma faceti sa stau cu voi in camera sa ma asigur ca prezervativul e la locul potrivit.
Am facut ochii mari cand i-am auzit vorbele si m-am incruntat. Ea parea destul de serioasa, niciun zambet cat de mic nu se ivea. Deja mi-o imaginam pe aceasta intrand peste noi in camera si uitandu-se la barbatia lui Matt pentru a vedea daca e acoperita corespunzator.
-Maine dimineata te duc la analize pentru a ma asigura ca nu ma faci bunica!se rasteste ea. Si apoi sa iti luam anticonceptionale. Si o sa ma asigur ca ti le bag eu pe gat in fiecare dimineata, ma atinteste cu privirea.
-O sa fiu responsabila de acum incolo.
-Bine!
S-a intors pe calcaie si a iesit din camera. M-am intins pe spate, oftand prelung. Ma simteam atat de prost pentru ca toata increderea pe care o avea mama in mine se dusese naiba. Nu ma asteptam sa faca atat de urat, dar totusi o intelegeam. Ea stie mai bine cum e sa ai doua sarcini surpriza si sigur nu-si doreste ca eu sa trec prin asta. La naiba, nici eu nu-mi doresc acest lucru!ma cutremur cu totul, dandu-mi singura seama la ce risc ma expusesem.
-Trebuie sa fii responsabila, Hope, ma cert singura.