-Sa ai grija de tine, scumpo, imi spune mama si ma imbratiseaza.
Am dat usor din cap, apoi am imbratisat-o si pe Susan. Le-am privit pe amandoua cum se urca in masina de pe alee si cum pleaca. Am inchis usa in urma mea, apoi am mers in camera. Am avut o presimtire ca ceva rau se va intampla... si s-a adeverit. Poate dupa cate a facut, mie si la altii, nu ar fi meritat mila nimanui... dar totusi e tatal meu. Pana si Susan a vrut sa se duca la el, in ciuda comportamentului urat pe care l-a avut fata de ea. Saracul tata! Sper sa nu fie ceva grav.
Mi-am luat tot ce aveam nevoie si am mers in baie pentru a face un dus. Aveam nevoie ca tot corpul sa mi se relaxeze dupa cele intamplate. Inca-mi simteam toti muschii incordati din cauza spectacolului de balet, iar apoi am mai aflat si vestea despre tata. Am vazut ingrijorarea de pe chipul lui Susan cand m-am intalnit cu ea si am crezut ca s-a intamplat ceva cu Harriet. Dar ea era bine, in grija mamei Jasminei. Dar tata nu. Tata era in spital, din cauza unui accident de masina. Si era in drum spre aeroport, vrand sa vina spre San Francisco cel mai probabil. Nu o sunase pe Susan deloc si statea la noi de o saptamana.
M-am dezbracat si am intrat in dus, lasand apa calda sa-mi atinga corpul pentru a-l detensiona. As fi vrut sa fac o baie lunga, cu spuma si parfumante, dar timpul nu-mi permitea. Elliot venea sa ma ia de acasa, urmand sa mergem sa o luam pe Harriet, apoi ma ducea la Jasmine, pentru ca ramaneam la ea peste noapte. Imi era prea frica sa raman singura in casa, si mai ales imi era frica sa raman singura cu un copil de 9 luni. Imi placea sa stau cu Harriet, dar totusi, nu stiam toate lucrurile pe care le facea o mama.
Am iesit dupa ceva timp si m-am sters, apoi m-am imbracat in ceva comod. Mi-am desfacut parul din cocul strans pe care-l aveam si mi l-am lasat liber pe spate. Mult mai bine! M-am intors in camera mea si mi-am luat rapid un rucsac si mi-am bagat lucrurile de care aveam nevoie peste noapte la Jasmine, apoi am mers in camera de oaspeti pentru a lua cateva haine pentru Harriet. Mama urma sa se intoarca maine seara, dar de Susan nu stiu sigur. Presimt ca Harriet va ramane o perioada la noi si habar nu am cum o sa ne descurcam eu si mama.
Mi-am auzit telefonul sunand si am citit rapid mesajul de pe ecran. Elliot ajunsese. Mi-am luat geaca pe mine, pentru ca se lasase racoare afara, fiind seara. M-am grabit sa cobor, iar dupa ce m-am asigurat ca am incuiat usa m-am indreptat spre masina din fata aleii. M-am urcat pe locul din fata, pentru ca de data asta conducea Elliot, dupa ce-l dusese pe Sean acasa.
-Mersi ca ma duci, ii zambesc eu cand porneste. Puteam sa iau un taxi.
-Nicio problema. Cu ocazia asta mai conduc si eu, ca Sean nu ma lasa mai deloc, ofteaza el. E masina lui, ce-i drept... de fapt a lui Philip, rade el. Dar mereu dupa ora 5 si in week-end e total a lui Sean.
-Sean mai are frati?intreb eu curioasa.
-Da. Doua surori gemene, de 12 ani. Suntem o familie numeroasa, rade el.
-Foarte. Dar se putea si mai bine, rad eu si ii fac cu ochiul.
-Sa nu mai aud de copii. Noroc ca mama nu mai vrea sa faca copii, rasufla el usurat. A fost prea traumatizata de sarcina cu mine si nu vrea sa mai auda. Si in plus de asta nu a mai avut relatii cu barbati, spune el si ma priveste pentru cateva secunde si presimt ca e un lucru pe care nu mi-l spune.
In minte mi-a aparut imediat Adelyn si Taylor. Voiam sa-l intreb pe Elliot, dar imi era prea rusine. Nu voiam sa par prea bagagioasa si sa pun prea multe intrebari. Cum facea el uneori, daca stau sa ma gandesc mai bine. Am dat doar usor din cap in semn ca am inteles, apoi am fost atenta la drum.
Am ajuns repede in fata blocului unde statea mama Jasminei, iar Elliot a parcat masina. Ne-am dat amandoi jos si am intrat in bloc, urcand la etajul 1. Am batut la usa, iar in cateva secunde o doamna ne-a deschis usa. Era destul de inalta, dupa parerea mea, si avea un corp de invidiat pentru varsta ei.
-Hope!spune ea rapid si un zambet larg ii apare pe buze. Ma bucur sa te revad. Ai venit dupa micuta?
-Da. Mama si Susan au trebuit sa plece de urgenta in Seattle... tata a avut un accident de masina.
-Oh, Doamne! Este bine?
-Din cate zice asistenta cu care a vorbit Susan, da.
-Si ai ramas singura cu Harriet? O sa te descurci?
-O sa merg sa stau la Jasmine in noaptea asta, iar maine mama se intoarce.
-Daca aveti nevoie de ajutor cu ea, nu ezitati sa ma sunati. Este o scumpete si n-am mai vazut un copil atat de cuminte ca ea. Haide, intrati, pana o pregatesc.
Am intrat si am asteptat in hol pentru a o aduce pe Harriet. Am urmarit-o cu atentie cum o imbraca, iar Harriet era toata un zambet. Stiam ca nu prea-i place sa stea cu persoane necunoscute, dar se pare ca doamna Martin i-a captat increderea. A luat-o in brate, iar intr-o mana avea geanta cu lucrurile ei. Elliot s-a grabit sa ia geanta, iar eu am luat-o pe Harriet.
-Ne vedem si alta data, micuto, ii spune aceasta si o saruta pe obraz. Puteai sa ramai si la mine, Hope.
-Nu mi-am dat seama, iar mama deja a vorbit cu Jasmine.
-Nu mi-a zis nimic cand a venit sa-i ia pe Oli si Kim.
-Pai dupa spectacol s-a intamplat asta... noi am stat pana la final. Jasmine a plecat pe la jumatate.
-Aaa... Kim e disperata dupa laptele matern, deci nu are cum sa stea prea mult departe de ea.
-Da, stiu. Multumim inca o data ca ati avut grija de Harriet. Seara placuta in continuare. La revedere.
-Pa, copii. Conduceti cu grija.
Am iesit din bloc si m-am urcat in spate cu Harriet pentru a o tine in brate. Elliot s-a urcat la volan, dar s-a intors spre mine in loc sa porneasca masina. Am vazut imediat o sclipire in ochii lui si un zambet siret. Ma va intreba ceva si spera un raspuns pe placul lui. Stiam asta. Mi-am dat ochii peste cap, iar acesta a inceput sa rada.
-Stii ce vreau, nu-i asa?spune el.
-Presupun. Nu te lasi pana nu primesti un raspuns afirmativ, nu-i asa?
-Incerc si eu.
Vinerea trecuta a fost prima oara cand m-a rugat sa mergem la o cafeanea. L-am refuzat. Iar saptamana aceasta s-a intamplat la fel. Imediat dupa scoala mergeam la repetitii, iar Elliot stia asta si mereu era acolo. Facea cum facea si ma intampina cand ajungeam. Eu imi faceam repetitiile mele, iar baietii pe ale lor. Iar cand terminam, el stia si ma astepta la usa. Si ma invita sa mergem undeva. De fiecare data eram prea obosita, pentru ca-mi epuizam si ultimul gram de energie pe dans.
-Tu mi-ai facut cinste cu un bilet la un spectacol de balet, vreau si eu macar cu o cafea. Sau ceai, ca-i destul de tarziu, rade el.
L-am privit si ma abtineam sa nu rad. Baiatul acesta nu se lasa. Stiam ca-si incearca norocul, dar stiu ca e constient ca eu de abia am iesit dintr-o relatie si nu vreau alta. Dar el e dragut doar. Mereu imi repeta acel cuvant „prieteni". Eram prieteni, iar prietenii pot iesi la o cafea, fara sa insemne altceva. Avea ochii mariti si atat de rugatori, incat de topeai. El facuse atatea pentru mine... puteam si eu sa fac acest lucru pentru el.
-Ciocolata cald?intreb eu si-mi abtin zambetul.
-Sa pornim atunci! Si un ceai pentru micuta, imi zambeste el si o priveste pe Harriet, iar aceasta imediat incepe sa gangure, parca stiind ca vorbeste de ea.
Am inceput sa rad, iar Elliot a pornit rapid masina. Mi-am scos telefonul si i-am trimis un mesaj Jasminei, spunandu-i ca o sa intarzi putin si sa nu se supere. Nu mult a trecut, iar raspunsul ei a venit:
„Sa te aduca acasa pana la 10. De fapt, sa VA aduca!"
Mi-am abtinut rasul, dar totusi Elliot a auzi si m-a privit prin oglinda retrovizoare. I-am zambit larg, de parca nimic nu s-a intamplat, iar el a mijit ochii spre mine. I-am dat mesaj si mamei spunandu-i ca am luat-o pe Harriet. Nu am adaugat nimic mai mult. Mama m-a intrebat despre Elliot si ce reprezinta el pentru mine, iar eu am raspuns prin acel cuvant simplu: prieteni. Stia de el de cand i-am povestit cum s-a intamplat cu despartirea de Matt, dar intrebarea mi-a pus-o cand i-am zis ca va veni si el la spectacol. Cu Susan nu prea am vorbit, pentru ca nu era atat de deschisa pe acest subiect, dar pot sa fac pariu ca se intreaba ce se petrece. A fost destul de socata cand i-am zis ca m-am despartit de Matt.
Elliot a parcat masina si s-a grabit sa-mi deschida portiera. A luat-o pe Harriet in brate, pentru a ma putea da eu jos, apoi mi-a dat-o imediat, pentru ca inca doua secunde si ar fi inceput sa planga.
-Nu ma place, se bosumfla el.
-Parca nici tie nu-ti plac copiii, daca nu vrei alti frati, rad eu.
-Nu am zis ca nu-mi plac copiii. Nu vreau frati, atata tot. Iar aceasta micuta, spune el imitand-o pe doamna Martin, e o scumpete. Nu ai cum sa nu o placi. Las' ca ma imprietenesc eu cu ea, imi face el cu ochiul. Ai auzit, buburuzo?o intreaba el pe Harriet si o pisca usor de obraz. Semeni cu sora ta. Trebuie demersuri intregi pentru a ajunge prieteni.
-Foarte amuzant, spun eu dandu-mi ochii peste cap. Pentru asta imi cumperi si o briosa!spun eu autoritar, apoi ma intorc si ma indrept spre cafeneaua din fata mea.
Aceeasi cafenea la care am fost si in acea sambata. Elliot imediat a trecut pe langa mine si a fost langa usa, deschizand-o pentru a intra. Avea un zambet larg pe chip, iar eu ma prefaceam incruntata. Am inaintat spre o masa mai retrasa, incercand sa ignor privirile oamenilor care ma priveau ca pe a opta minune a lumii, pentru ca aveam un copil in brate. Ar trebui sa-mi scriu pe frunte „Este sora mea". Ne-am asezat pe canapea, unul in fata celuilalt, iar pe Harriet am pus-o langa mine. Ii luasem din masina o jucarie, pentru a fi sigura ca nu se plictiseste.
Un baiat cred ca de varsta mea a venit si ne-a luat comanda. S-a uitat ciudat la noi 3. Stai fara griji, nu e mama, tata si copilul. Elliot a comandat fara sa ma intrebe ce vreau si am zambit pentru ca nu stiu cum, dar a nimerit. De ciocolata calda ii zisesem deja, dar nu si ca vreau cubulete de caramel pe deasupra. Ii spusesem de briosa, dar nu de briosa cu ciocolata. Iar pentru ca vrea sa-i castige prietenia si lui Harriet, i-a comandat o mini-tarta cu fructe.
-Ce e?intreaba el dupa ce acel chelner pleaca.
-De unde ai stiut ce vreau?pun eu intrebarea care-mi statea pe limba.
Un zambet siret i-a aparut imediat pe buze. S-a apropiat de mine peste masa, de parca ar fi avut un mare secret sa-mi spuna. Din instinct m-am apropiat si eu, dorind sa aflu ce va spune. Eram la cativa centimentri unul de altul si ii puteam simti respiratia.
-Nu-ti spun!zice el rapid si se departeaza, incepand sa rada.
M-am lipit de spatar si mi-am incrucisat bratele la piept si mi-am mijit privirea spre el. Acesta radea pur si simplu, iar mie imi venea sa iau jucaria din mainile lui Harriet si sa arunc in el. Nu e amuzant!
-Ti-a mai zis cineva pana acum ca ai niste glume proaste?intreb eu.
-Posibil... cine mai tine minte, spune el dand din umeri.
-Iti reamintesc eu acum! Ai glume proaste.
-O sa te obisnuiesti cu ele, imi face el cu ochiul, iar eu fac ochii mari. Hai sa jucam ceva. Eu iti spun 5 domenii, iar tu trebuie sa raspunzi printr-un cuvant pentru fiecare. Dar rapid, nu stai sa te gandesti. Ok?intreaba el, iar eu dau afirmativ din cap fiind curioasa. Persoana, culoare, mancare, oras, emotie.
-Mama, spun eu rapid. Roz. Pizza. Los Angeles. Dor.
Mi-am acoperit imediat gura dupa ce am spus ultimul cuvant. A venit automat. Acum regretam ca i-am acceptat jocul. Mi-a zambit slab, intelegand imediat la ce ma refer. Acel baiat a venit si ne-a adus comanda, iar eu mi-am abatut privirea spre cana si briosa.
-Acum eu, spune dupa ce pleaca ospatarul. Mama, verde, sushi, New York, relaxare, imi zambeste el.
-Ai fost in New York?il intreb eu, pentru a schimba rapid subiectul.
-Nu. Planuiam sa merg vara asta, dar nu s-a mai putut, spune oftand si face un semn referitor la bani. Dar vara viitoare vreau sa merg. Tu ai fost?
-Se pune daca gen am oprit in aeroport pentru a schimba avioanele?rad eu.
-Nu prea. Unde ai fost atat de departe, incat ai schimbat avioanele?ma intreaba el curios si bea o gura din ciocolata lui calda.
-Anglia, ii zambesc eu. Dar eram mica... nu-mi mai amintesc prea multe lucruri.
-Wow! Departe.
-Mda... tata avea talentul de a face vacante cat mai departe posibil de coasta de vest si mai ales de San Francisco. Anul acesta a fost prima oara cand am ajuns in Los Angeles, spun eu si imediat gandurile imi apar in minte.
Fusese cea mai minunata surpriza din viata mea. Alaturi de el. Si organizata de el. Inca nu-mi vine sa cred ca a facut un asemenea lucru pentru mine. Mi-am simtit imediat ochii in lacrimi, dar nu voiam ca Elliot sa ma vada plangand.
-Ai grija de Harriet, spun eu si ma ridic de la masa.
Noroc ca toaleta era aproape de masa noasta, si imediat am fost in spatele usii. Am inspirat adanc si am privit in sus, incercand sa nu dau drumul lacrimilor. Dor! Imi era dor de el. Azi dupa spectacol mi-am amintit de el si de spectacolul de Craciun si de cum m-am aruncat in bratele lui. Am stat in spatele scenei, gandindu-ma la el, uitand complet sa privesc spectacolul de balet. Gandul imi era doar la el... Se implineste o saptamana de cand ne-am despartit. De cand el s-a despartit de mine, crezand ca-l insel cu Elliot. Iar eu acum sunt in oras cu Elliot. Sunt asa proasta uneori!
Dupa cateva minute am iesit din baie si cu privirea in pamant, m-am apropiat de masa. Elliot se asezase pe locul meu si ii dadea lui Harriet sa manance din tarta cu fructe. Era toata manjita pe la gura, dar era toata un zambet. Asta e important. Si nu era nicio urma pe chipul ei ca ar fi plans. Asta e si mai bine. M-am asezat pe locul in care statuse el, si mi-am luat ciocolata calda si briosa, incepand sa mananc, in timp ce priveam spre Elliot cum se chinuie sa-i dea sa manance.
-Cred ca ne imprietenim usor, usor, rade el.
-Deci daca nu am cu cine sa o las, o sa o aduc la tine, acum ca sunteti prieteni. Excelent!exclam eu zambind larg.
-Se pare ca ai si tu glume in program.
-Da' cine a zis ca este o gluma?intreb eu si beau usor din cana. Uite! E topita dupa tine.
-Ma soarbe din priviri, rade el si ii zambeste lui Harriet care il privea cu ochii aceia mari si albastri. Apropo, exteriorizeaza-ti sentimentele... nu le tine captive in tine, pentru ca te vor manca din interior, imi zambeste el slab. O sa vezi ca o sa fie totul bine. Te descurci... si nu uita, esti minunata.
-Mersi, spun eu zambindu-i slab si oftand. Pentru tot.
Chiar fusese alaturi de mine.