M-am mai privit inca o data in oglinda, zambind larg cand mi-am vazut reflexia. Iubeam aceasta rochie si iubeam si persoana care mi-a cumparat-o. Are gusturi bune, n-am ce sa-i reprosez, gandesc eu. Mi-am luat geanta de pe birou si telefonul, apoi am coborat in living. Mama si-a intors privirea spre mine, iar eu am facut o pirueta pentru a-mi arata tinuta. S-a ridicat de pe canapea si s-a apropiat de mine zambind.
-Esti sigura ca nu ai probat aceasta rochie de fata cu el?ma intreaba ea privindu-ma din cap pana-n picioare.
-Sunt sigura mama, rad eu. Matt a ales-o singur, singurel. Nici macar nu am vazut-o vreodata prin magazine, dau eu usor din umeri.
-Iti vine foarte bine, iar culoarea e superba.
Mi-am privit rochia turcoaz pe care o primisem cadou de la Matt de ziua mea. M-am indragostit de ea inca de cand am vazut-o prima oara, dar de abia acum o port pentru prima oara. De abia astept sa-i vad fata cand ma va vedea. Am tresarit cand telefonul mi-a vibrat si am vazut un mesaj de la Matt. Ajunsese. Am imbratisat-o pe mama, apoi am iesit din casa si am vazut masina neagra a tatalui lui Matt. M-am apropiat de masina, iar usa din spate s-a deschis, vazandu-l imediat pe Matt. Zambetul i-a aparut imediat pe chip cand mi-a vazut tinuta, iar asta ma bucura. M-am urcat si i-am salutat pe cei din masina:
-Buna seara, domnule Smith, si la multi ani, ii zambesc eu tatalui lui Matt. Hei Angel, Matt, imi intorc eu privirea spre cei doi baieti de langa mine.
-Multumesc, Hope. Si ti-am mai zis de atatea ori, spune-mi Robert, imi zambeste acesta, apoi porneste masina.
-Buna, Hope, ma saluta Angel zambindu-mi, apoi se intoarce cu nasul in telefonul lui jucandu-se.
-Esti superba, imi sopteste Matt la ureche si ma saruta usor pe obraz. Rochia iti vine foarte bine, spune el mangaindu-mi umarul gol, iar eu ii multumesc in soapta.
Am mers ceva timp pana am ajuns la restaurantul unde urma ca tatal lui Matt sa-si serbeze ziua. Eram emotionata pentru ca urma sa cunosc o parte din familia lui Matt. O cunoscusem doar pe bunica lui la ziua de nastere a lui Angel. Era o femeie foarte cumsecade si observasem ca-l iubeste foarte mult pe nepotul ei cel mic. Matt imi povestise ca-l crescuse pana la varsta de 3 ani, dar apoi a trebuit sa aiba grija de sotul ei care era imobilizat intr-un carucior cu rotile din cauza unui accident.
Domnul Smith a parcat masina, apoi am coborat toti 4 indreptandu-ne spre intrarea in restaurant. Un ospatar ne-a condus spre un separeu unde era amenajata o masa pentru vreo 20 de persoane. In timp ce tatal si fratele lui Matt isi ocupau locurile, acesta m-a oprit si mi-a facut semn sa fac o pirueta, apoi m-a tras in bratele lui sarutandu-ma scurt.
-Nu ma satur sa te privesc, imi sopteste acesta peste buzele mele. Esti foarte frumoasa.
-Acelasi lucru pot sa spun si despre tine, il privesc eu din cap pana-n picioare zambindu-i.
Ne-am asezat la masa si am nimerit intre Matt si Angel. Cel mic a inceput sa-mi povesteasca ce a facut in tabara de echitatie din care se intorsese in urma cu 2 zile. Mi-a aratat poze si mi-a descris fiecare activitate pe care a avut-o. L-am ascultat cu atentie pentru ca era foarte interesant. Nu fusesem niciodata in tabere sau macar in excursii cu scoala, pentru ca tata ma tinea ca pe o printesa ascunsa in turn.
-Spune-i si despre fata aceea, il intrerupe Matt pe Angel si ii face cu ochiul.
-Ce fata?intreb eu cand vad ca Angel nu mai spune nimic si se rusineaza.
Nu a mai apucat sa zica nimic pentru ca am auzit un cor de voci care ii urau lui Robert „la multi ani". Erau vreo 10 persoane, printre care si bunica pe care o cunosteam. Am vazut si un barbat in scaun cu rotile care zambea cand fiul lui se apropia de el. M-am ridicat in picioare pentru ca urma sa fac cunostinta cu ei, iar Matt mi s-a alaturat.
-Sa stii ca vreau sa aflu despre acea fata, ii soptesc eu lui Angel.
-Bine, ofteaza el si se uita urat la Matt, iar aceasta rade usor.
Matt m-a luat de mana si ne-am apropiat de grupul de oameni. Bunica lui a fost prima care a venit si m-a salutat si imbratisat. Apoi m-am uitat la restul persoanelor care ma priveau curioase. Matt m-a prezentat drept iubita lui si imediat s-a facut lumina pe chipul celor veniti. Robert mi i-a prezentat pe rand si mi-a fost imposibil sa retin toate numele. Sper sa nu ma fac de ras. Ce retinusem era ca se afla parintii lui, sora si fratele lui cu familile lor. Printre ei se aflau si 3 copii, o fata cred ca aproape de varsta mea si doi baieti gemeni, cred ca avand in jur de 7 ani.
Intre timp mai ajunsesera si alti invitati care erau profesori de la scoala. Unii dintre ei m-au recunoscut pentru ca-i aveam la clasa si nu trecusem neobservata mai ales ca fusesem eleva noua. Inca nu-mi venea sa cred ca peste o saptamana incep din nou scoala. Vara aceasta trecuse parca prea repede si mai voiam. Fusese cea mai frumoasa vara din viata mea, pentru ca am stat in mare parte cu Matt si m-am distrat.
Am fost de 2 ori in Seattle, o data la inceputul verii cu mama, Becca, Matt, tatal si fratele lui, apoi inainte de ziua mea doar cu Matt. Tata insistase sa vin ca sa fim impreuna de ziua mea si am acceptat. Daca nu ma duceam eu, sigur ar fi venit el, dar ii era mai greu, mai ales ca Harriet era inca mica. Iar cand a trebuit sa plecam am descoperit ca eu si Matt nu ne intorceam in San Francisco. Am ramas masca cand am citit pe bilet ca destinatia este Los Angeles.
Pot sa zic ca Matt mi-a facut cea mai frumoasa surpriza de ziua mea. Am petrecut 5 zile in LA, doar noi doi, bucurandu-ne de frumusetile orasului. Pentru mine a fost prima oara cand am vizitat LA si a fost o experienta de neuitat. Mai de neuitat au fost caruselele de la Disney Land. Se putea sa ajung in LA fara sa merg la Disney? Nu prea, mai ales ca eram fana a desenelor Disney.
Cel mai mare motiv pentru care nu vreau sa inceapa scoala e plecarea lui Matt. Va pleca la facultate. La aproximativ o ora de mers cu masina de San Francisco. Ne cunoastem de un an si am stat atat de aproape, iar acum el va trebui sa plece. E destul de aproape, dar totusi e departe. Nu-l voi mai vedea prin scoala, nu ma va mai saruta in fiecare dimineata, nu vom mai manca pranzul impreuna, nu ma va mai duce acasa dupa scoala, nu vom mai facem temele la matematica avansata impreuna. Cine stie la cat timp ne vom vedea?
Am oftat usor si mi-am intors privirea spre el. Era atent la ce se vorbeste. Nici nu stiam care e subiectul, pentru ca mintea imi fusese invadata de gandurile mele despre inceperea scolii si ma deconectasem total de ce se intampla in jurul meu. I-am atins delicat piciorul, iar acesta imediat si-a intors privirea spre mine. Cred ca mi-a vazut tristetea ce ma acaparase si imediat starea de spirit i s-a schimbat si lui. M-a luat de mana si ne-am ridicat. A murmurat un „ne scuzati", apoi ne-am indreptat spre terasa.
-Ce s-a intamplat?ma intreaba el strangandu-ma la pieptul lui.
-Nu vreau sa pleci, spun eu departandu-ma putin de el pentru a-l privi in ochii. O sa-mi fie atat de dor de tine, oftez eu.
-Of, pitic. Si mie o sa-mi fie dor de tine, dar trebuie sa merg la facultate. Am mai avut aceasta discutie. O sa vin cat pot de des acasa si o sa ne petrecem timpul impreuna. Nu te mai gandi la asta, spune el atigandu-mi buzele.
-Nu pot sa nu ma gandesc. Mai e atat de putin. Peste o saptamana incepe scoala... ne-a mai ramas atat de putin timp. O sa ma simt atat de singura la scoala. Ce ma fac eu fara tine? Cum o infrunt eu singura pe...?intreb eu neputand sa rostesc numele ei.
-Hope, te rog. Ochii acestia sunt prea frumosi pentru a fi in lacrimi. Nu o sa fi niciodata singura. Mereu voi fi alaturi de tine, daca nu fizic, cu sufletul. „Take a piece of my heart/ And make it all your own/ So when we are apart/ You'll never be alone", imi canta el usor.
Am auzit usa de la terasa deschizandu-se si am observat-o pe acea fata indreptandu-se spre noi. Parca Lucy o cheama si era fata fratelui lui Robert.
-Mai vorbim acasa, imi sopteste el si ma pupa pe frunte. Hei Lucy, spune el imbratisandu-si verisoara. Ce mai faci? A trecut ceva timp de cand nu ai mai venit prin San Francisco.
-Ceva mai mult, rade ea. Viata mea e la fel de simpla si plictisitoare ca-n totdeauna. Tu cum o mai duci?
-O duc bine. Mai ales de cand Hope a aparut in viata mea, spune acesta iar eu imi simt obrajii ca-mi iau foc.
Cu greu m-am uitat la fata care ma analiza zambind. Era mai inalta decat mine, dar cred ca la varsta era mai mica. Dar nu m-ar mira daca ea ar crede despre mine ca am 12 ani.
-Sa fiti fericiti pana la adanci batraneti si sa ma chemati la nunta, ne zambeste ea. Cu ocazii d-astea mai ajung si eu pe aici, ofteaza ea.
-A stat aici pana la 10 ani, apoi s-a mutat in Reno, Nevada, la vreo 4 ore distanta. In 5 ani nu stiu daca a venit de 5 ori aici, imi explica Matt. Sora lui tata, cea cu gemenii sta in Sacramento, la vreo 2 ore cam asa, iar de bunica si bunicul stii ca stau in San Jose. Suntem o familie destramata. Ne adunam rar impreuna.
-Mai rau decat mine nu prea cred, rad eu.
-Eh... la tine sunt alte probleme. Hope s-a mutat anul trecut din Seattle.
-Aoleu... foarte departe, se mira Lucy, iar eu dau indiferenta din umeri.
I-am facut semn lui Matt sa mergem la restul, pentru ca nu voiam ca Lucy sa puna mai multe intrebari. Simteam ca ii stau pe limba multe intrebari, iar eu nu voiam sa dau raspunsuri. Am intrat iar privirile s-au atintit asupra noastra. Am vazut cum Angel l-a intrebat ceva pe tatal lui, apoi acesta si-a intors privirea spre Matt.
-Te poti duce tu cu Angel la toaleta, te rog, spune Robert.
-Sigur. Haide, il indeamna Matt pe Angel de la spate, iesind din separeu.
M-am asezat la locul meu si m-am uitat la mancarea din farfuria care tocmai sosise. Imi era cam foame si de abia asteptam sa mananc, dar ii asteptam si pe cei doi baieti si inca o femeie care plecase dupa ei.
-Matthew a vorbit cu Angel?intreaba uimita mama lui Lucy.
-Da, raspunde Robert razand.
-Cum asa? A mai crescut si a constientizat greseala pe care o face?intreaba sora lui Robert.
Deci toata familia lui stie ca Matt isi ura fratele. Cred ca doar bunica, si presupun ca si bunicul, stiu ca Matt vorbeste acum cu Angel. Bunica lui a ramas masca cand, la ziua lui Angel, Matt l-a imbratisat, ia luat cadou si chiar a fost zambaret. Eu stiam ce e in sufletul lui, mai ales ca era o zi neagra pentru el, dar pentru mine a acceptat compromisul de a se apropia de fratele lui. I-a fost greu la inceput, dar sigur se simte mai bine acum.
-Eu in aproape 19 ani de zile nu am reusit sa-l fac fie apropiat de Angel, dar Hope a reusit in doar cateva luni, spune Robert intorcandu-si privirea spre mine. Ea e cea care trebuie sa primeasca laudele. Si nu stiu daca ti-am multumit vreodata pentru acest lucru, dar o fac acum. Iti multumesc, Hope, pentru ca mi-ai facut baietii fericiti, imi zambeste acesta.
Imi venea sa intru sub masa de rusine. Toate privirile erau spre mine si erau uimite. Cred ca si eu as fi fost, daca eram in locul lor. Nimeni nu se astepta ca Matt sa se schimbe vreodata in relatia cu fratele lui. Eu am sperat mereu si l-am rugat cu cerul si pamantul.
Norocul meu a fost cand Matt si Angel s-au intors, iar toti au schimbat subiectul. Matt s-a uitat ciudat la mine, pentru ca sigur eram inca rosie in obraji de rusine, dar nu a intrebat nimic. Din fericire. Nu voiam sa afle ca intr-un fel l-am barfit si sigur nu i-ar fi convenit ca cei de la masa sa aduca in subiect relatia cu Angel, pentru ca implicit si-ar fi adus aminte de mama lui.
-Inainte de a incepe sa mancam, vreau sa-l felicit pe fiul meu pentru bucuria pe care mi-a facut-o. Felicitari Matthew pentru ca ai intrat la o facultate excelenta. Peste o saptamana va incepe cursurile la Stanford, spune Robert ridicand paharul de vin in cinstea fiului sau.
-Felicitari Matthew, se aud in cor vocile.
Am revenit. Cam târziu, dar am făcut-o. Dar totuși nu stiu cât de rapida și regulată o sa fiu când vine vorba de postat. Până acum scriam o carte și o publicam după ce o terminam, dar acum scriu și postez, pentru ca stiu ca unii dintre voi așteaptă cu sufletul la gura sa vadă ce se intampla :D.
E scurt și nu foarte in acțiune, dar totuși astept o mica părere.
P.S. Vor fi mai multe capitole din perspectiva lui Matt pentru ca am descoperit cât de fain e sa povestești din perspectiva băiatului :)))