Pentru jumatatea lui Octombrie era destul de cald. Sau... cred ca aici asa e vremea, fata de Seattle. Si era liniste. Viata mea parca se linistise dintr-o data si-mi placea. La inceput, cand am venit in oras, eram tensionata, dar cu timpul m-am calmat. Inca mai exista un mic stres, legat de tata, care nu mai daduse niciun semn de viata de la cearta cu mine si mama. Ma speria ingrozitor de rau. Stiam ca aceasta e linistea dinaintea furtunii. Il cunosteam pe tata, iar mama la fel si amandoua stim ca tata nu renunta. Niciodata nu renunta pana nu ii convine situatia. Si asta ma speria si era motivul cosmarurilor mele. Era deja ca o traditie sa ma scol in fiecare noapte plangand. Il visam mereu la usa camerei mele, spunandu-mi sa-mi fac bagajele. Ah! Era groaznic.
Dar, in fiecare dimineata cand primeam sarutul mult asteptam, tot stresul, oboseala, teama parca se evaporau. Nu stiu ce putere avea Matt asuprea mea, dar imi placea. Imi placea cum ma facea sa ma simt. De abia acum, dupa 16 ani de viata, pot sa zic ca traiesc cu adevarat. Am iesit din acea monotonie instalata de tata si descopar lumea. Cred ca ii sunt datoare pe viata lui Matt pentru ceea ce face pentru mine. Mereu imi e aproape cand am nevoie sii imi ofera incredere in mine... acea incredere care mi-a lipsit ani de-a randul.
Aud oftatul lui Matt si ma trezesc din gandurile mele. Am intors privirea in aceeasi parte unde se uita si acesta si i-am vazut pe Jessica si Brandon. Am vrut sa ma ridic, dar mainile lui Matt m-au oprit.
-Poate daca nu-i bagam in seama o sa plece, imi sopteste acesta la ureche.
-Sa-ti amintesc ca tu i-ai chemat?il privesc cu coada ochiului.
-Sa-ti amintesc ca Jess mai avea putin si ma omora daca nu-i spuneam sa vina, rade acesta.
Am oftat si am afirmat. Imi placea sa-mi petrec timp cu Matt, singuri, mai ales pe plaja. Veneam si ne asezam pe nisip, eu in bratele lui si puteam sa stam ore in sir asa. Ma relaxam. Briza usoara a marii, sunetul valurilor si imbratisarea lui Matt ma detensionau complet. Uitam si pe ce lume sunt. Tot ce stiam era ca Matt e langa mine. Mai mult nu-mi trebuia.
-Buna pescarusilor, rade Jess. Cred ca nici pescarusii nu stau atat de mult pe plaja cum stati voi.
-E frumos aici, spun eu intorcandu-mi putin privirea spre Matt care mi-a zambit, iar eu m-am facut ca de gelatina.
Cei doi s-au asezat langa noi, unul langa altul. Nu stiu de cand erau impreuna, dar cred ca aveau o relatie destul de lunga... Sunt sigura ca erau impreuna pe vremea cand Matt era cu Tiffany. Erau draguti impreuna si se iubeau... Brandon o privea intr-un mod special pe Jessica, iar ea mereu zambea cand el aparea. Dar nu erau cei mai romantici, sa se tina mereu in brate sau de mana, cum faceam eu cu Matt. Am urmarit tacuta cum Brandon a scos un pachet de tigari si i-a oferit Jessicai, apoi a luat si el una. L-am simtit pe Matt cum s-a foit. Sigur voia si el sa fumeze. De obicei, nu prea fuma de fata cu mine, pentru ca imi observa incruntarea. Nu aveam nimic cu fumatul in sine, pentru ca si mama o face, dar eram de parere ca-i afecteaza vocea.
M-am ridicat de pe el, iar acesta nu s-a impotrivit. M-am pus langa el, iar acesta mi-a zambit si mi-a multumit printr-o privire dragastoasa. Brandon i-a oferit si lui o tigare, apoi toti 3 au inceput sa fumeze. Okay... ma simteam in plus rau de tot.
-De cat timp sunteti impreuna?intreb eu cu privirile atintite spre Jess si Brandon.
Acestia au facut ochii mari, apoi s-au privit reciproc.
-Februarie, raspunde Jess. Se putea si mai devreme, daca domnul, si indica spre Brandon, ar fi fost mai barbat. Cu greu m-a invitat in oras. Si asta datorita unei prietene, care l-a impins de la spate.
M-am uitat rapid spre Matt si am vazut cum expresia i s-a schimbat si a inceput sa traga mai nervos din acea tigare. Clar e vorba despre Tiffany.
-Bai!protesteaza Brandon. Tu erai foarte artagoasa. Noroc cu mine ca te-am mai calmat. Si noroc cu Tiffany ca m-a asigurat ca nu musti.
Si bingo! Am avut dreptate. Matt a intors imediat privirea spre prietenul lui si chiar daca nu i-am vazut fata, pot sa jur ca nu e una foarte calma. Brandon a mimat un scuze, iar Jess l-a lovit pe acesta cu cotul. Ok, acum ma simt prost pentru ca se feresc sa vorbeasca despre fosta lui Matt de fata cu mine. Oare o fi fost mai mult decat mi-a povestit mie?
-Ai fumat vreodata?schimba Jessica subiectul.
Imediat gandurile despre Tiffany mi s-au sters din minte si am facut ochii mari. Am dat din cap in semn ca nu si mi-am ridicat genunchii la piept. Am vazut cum un zambet siret a aparut pe buzele ei, iar ochii i s-au luminat.
-Si nu vrei sa incerci? Trebuie sa faci de toate in viata.
M-am blocat. Propunerea ei mi-a blocat mintea. Tata si Susan nu fumau, iar la noi in casa nu s-a aprins niciodata o tigare. Cand venea mama in vizita, tata o certa mereu daca voia sa fumeze. Ma baga pe mine ca motiv „Ce sa invete si Eliza de la tine". De cand am venit in San Francisco mereu stau cu mama dimineata cand isi bea cafeaua si fumeaza. La inceput mi-a fost greu cu fumul, dar m-am obisnuit mai repede decat credeam.
Mi-am intors privirea spre Matt, care astepta tacut raspunsul meu. M-as fi asteptat sa nege el imediat, dar nu o facea. Ma privea, analizandu-mi expresia chipului. Si-a dus tigarea la gura, prinzand-o intre buzele acelea perfecte si am vazut cum a inspirat. Dupa cateva secunde a scos tot fumul afara, iar acesta s-a ridicat in aer, disparand.
-Vreau, spun eu cu privirea atintita spre Matt.
Chiar daca Jess ma intrebase, raspunsul meu ii era adresat lui Matt. L-am vazut cum a tresarit, iar ochii i s-au marit considerabil. Clar nu se astepta la acest raspuns din partea mea. Nici eu nu ma asteptam la acest raspuns din partea mea. Dar sunt in San Francisco. Mi-am promis ca o sa fac lucruri noi. Un fum dintr-o tigare nu o sa ma afecteze.
-Ce mai astepti, Matt? Indeplineste-i dorinta, spune Jess razand.
-Stiam eu ca nu trebuie sa te chem, maraie el spre ea.
-Aoleu... o data si o data tot o sa incerce, deci nu e sfarsitul lumii, isi da aceasta ochii peste cap.
Matt si-a intors privirea spre mine. Imi venea sa-mi ascund chipul cu palmele, pentru ca ma simteam atat de rusinata de toata situatia. Acesta a oftat, apoi si-a adus tigarea in dreptul buzelor mele, pe care le tineam strans lipite. Un mic tremurat deja imi acaparase trupul.
-Inspiri, pana simti ca aerul ti-a ajuns in plamani, apoi expiri usor pe gura, imi explica acesta cu voce calma, dar puteam simtii nervozitatea.
Am dat usor din cap, apoi am departat buzele, prinzand tigarea intre ele. Am urmat pasii pe care mi explicase Matt. Am tras si imediat am simtit ceva deranjandu-mi organele. Era ca si un corp strain aflat in plamanii mei. Matt deja imi luase tigarea dintre buze, asa ca am inceput sa expir usor, privind fumul inchis care iesea din gura mea.
-Ai zis ca nu ai fumat niciodata?aud vocea lui Brandon.
Trezindu-ma din gandurile mele m-am uitat spre el. Era socat.
-E prima oara, spun eu incet.
-Eu prima oara aproape mi-am scos plamanii afara pentru ca m-am inecat. Esti un specimen rar, Hope.
-Cel mai probabil tu te-ai avantat asupra tigarii de parca ar fi fost aur. Hope a tras usor, delicat, ca o domnisoara, nu ca un obsedat, ma apara imediat Jess.
Am zambit putin crispata catre cei doi, pentru ca nu stiam ce sa zic. Am simtit mana lui Matt peste umerii mei, tragandu-ma spre el si ajungand cu capul pe pieptul lui. Nu am zis nimic si m-am cuibarit mai bine.
-Nu-mi mai speriati iubita, spune Matt.
-Nu ma sperie, murmur eu si ridic privirea spre Jess si Brandon.
-Sper ca veniti la petrecerea de Halloween?intreaba Jessica. Ati cam ratat ultimele petreceri.
De cand venisem aici, am invatat un lucru: saptamanal se tineau petreceri. Dar de cand cu ajunsul la sectie, nu am mai avut curaj sa merg, iar Matt m-a inteles. Nici el nu se ducea si petreceam timp impreuna, plimbandu-ne prin oras sau pe plaja. Ma simteam mai bine asa. Dar stiam ca Matt vrea sa se distreze si o data si o data trebuia sa merg.
-Sigur, spun eu si il simt pe Matt incordandu-se.
Mi-am ridicat privirea spre el, iar acesta mi-a zambit discret. I-am raspuns tot cu un zambet, apoi am primit un pupic. M-a strans mai cu putere la pieptul lui, iar asta m-a facut sa ma simt bine.
-In sfarsit, exclama Brandon razand. Multi deja isi puneau intrebari de ce nu mai apare Matt.
-Nu-mi pasa, da usor din umeri Matt.
Am tresarit la auzul soneriei telefonului meu. Inima deja incepuse sa-mi bata nebuneste. Mereu era la fel. L-am scos din buzunar si am rasuflat usurata cand am vazut acel zambet minunat si parul blond. Am raspuns in timp ce ma ridicam. M-am indepartat putin de grup pentru a vedea ce vrea mama. Noroc ca e ea si nu tata.
Matthew
Am privit-o cum se indeparteaza si m-am simtit gol. Daca nu ar fi fost Jess si Brandon nu ar fi plecat de langa mine. Asculta atenta ce-i spunea mama ei la telefon si se juca cu o suvita de par. Daca nu ar fi avut o mana ocupata, mai mult ca sigur si-ar fi framantat mainile intre ele. De cand suntem impreuna i-am invatat fiecare gest si tic nervos. Petrecusem aproape o luna perfecta cu ea. Era atat de adorabila cand se cuibarea in bratele mele, atat de imprevizibila cand imi spunea cate o replica ironica, atat de dulce cand o sarutam si atat de frumoasa cand ma privea in modul ei unic, cu acei ochi mari si albastri si zambetul acela bland. Eram indragostit pana peste cap de ea.
-Fata asta te-a schimbat mult de tot, ma trezeste vocea lui Brandon.
-Ba nu, protestez eu.
-Nu te cunosteam cand erai la inceputul relatiei cu Tiffany, dar tot asa faceai?intreaba si Jess si incerc sa-mi stapanesc nervii cand aud acel nume.
-Nu facea asa, ii raspunde Brandon.
-Dar cu ce naiba m-am schimbat de ziceti amandoi?aproape tip eu.
-Nu petreceri, nu mai fumezi ca inainte, de baut cred ca nici atat si ne neglijezi. Daca nu era Jess sa se auto-invite, nici week-end-ul asta nu ne vedeam, ma acuza Brandon.
Intr-un fel avea dreptate... ii neglijam, pentru ca mereu stateam cu Hope. Dar mi-as fi petrecut fiecare minut cu Hope, pentru ca imi place sa stau cu ea, sa o strang in brate, sa o sarut, sa vorbim sau pur si simplu sa ne uitam unul la altul fara sa spunem vreun cuvant. Eram prea innebunit dupa ea.
-Imi pare rau, dar chiar am vrut sa petrec timp cu Hope. Si faza cu petrecerile... Hope s-a speriat de cand a ajuns la politie si nu vreau sa vin singur.
-Dar tot te-ai schimbat. Cand erai cu Tiffany iti petreceai timp si cu mine, apoi ea a integrat-o pe Jess. Si bum, am devenit 2 cupluri. De ce nu faci la fel si cu Hope? Nu o mancam, stai calm.
-Hope e diferita de Tiffany, oftez eu nervos. Pe Hope trebuie sa o ajut usor, usor sa se integreze in lume, pentru ca pana acum a fost tinuta intr-o „colivie" de catre tatal ei. Si cred ca am fost prea brutal la inceput, deci acum vreau sa o iau usor. Iar perioada asta e cam grea pentru ea... probleme in familie.
-Ok, ma intrerupe Jess. Dar incearca sa nu o integrezi doar in lumea lui Matt si sa o tii tu intr-o colivie.
-Liniste ca vine, spune Brandon, iar eu imi intorc privirea spre ea.
Hope se indrepta spre noi cu pasul ei saltat. Mereu mi-o imaginam pe poante si intr-o rochita de balerina. Imi doream mereu sa o vad dansand pe o scena, fata in fata, dar ea mereu ma refuza politicos. Stiam ca ii e greu sa dezgroape acea parte din trecutul ei si ii acceptam dorinta. Dorinta ei era mai puternica decat a mea. S-a asezat in bratele mele, iar eu i-am pus o mana pe dupa spate. I-am sarutat buzele rozali, fiindu-mi deja dor de gustul ei.
-Mama se duce la cina cu Patrick. Stai cu mine pana vine?ma intreaba ea cu voce scazuta si timida.
-Sigur,ii raspund eu zambind si ii mai ofer un sarut scurt.