Am predat acea nenorocita de foaie, apoi am iesit din sala de clasa. Imi venea sa iau fiecare centimentru din perete la rand si sa ma dau cu capul. Macar sa o fac de buna voie, pana sa zboare tata din Seattle si sa ma dea el. Nu stiu ce naiba concurs e acesta, pentru ca a fost cel mai naspa dintre toate la care am participat. Si in plus de asta, concentrarea mea a fost zero barat, pentru ca un anumit specimen a stat fix in spatele meu. Cat am incercat eu sa-l evit saptamana asta, ma procopsesc cu el in banca din spate. Clar e ziua mea ghinionista.
Inca de marti, de cand mi-a adresat acele cuvinte, nu l-am mai privit. Am incercat sa ma prefac ca nu exista. Treceam pe langa el, dar era ca si cum treceam pe langa un stalp. Nicio reactie din partea mea, dar nici dintr-a lui. Eram mai rau ca doi straini. Macar aceia se uita unu la altu, sa vada pe langa cine trec. Cand Jessica m-a invitat miercuri sa iau pranzul cu ei, am refuzat direct. Nu as fi rezistat sa stau atat de aproape de el.
Am preferat sa stau cu Becca, chiar daca niciuna nu zicea nimic. Relatia noastra era foarte ciudata, mai ales ca Becca astepta un raspuns din partea mea; daca o sa continui sa fiu prietena cu ea. Ma gandisem mult la acest lucru si inca nu am ajuns la un raspuns concret. O voiam prietena, dar imi era frica sa nu mi se intample din nou. Totusi am vazut ca Becca inca asteapta si asta ma bucura.
Am iesit din scoala si nici un pas nu am facut, ca am si incremenit. Pe a doua treapta de la scara, sprinijit de balustrada si cu privirea atintita spre mine, statea Matt. Parca asteptandu-ma. De ce ma asteapta Matt? A iesit din concurs acum ceva timp. I-am observat ochii cum ma scaneaza din cap pana-n picioare, iar un mic zambet i-a aparut pe chip. Pot sa o iau la fuga?
-Cu ce mergi acasa?intreaba el.
-Pe jos, ii raspund eu putin cam aspru.
-Imi oferi placerea de a te duce eu acasa?
-Nu, spun eu scurt, apoi plec.
Dar fara speranta, pentru ca Matt m-a prins de brat. Am incercat sa ma smulg, dar nimic; stransoarea era prea intensa. Mi-am intors fata spre Matt si m-am incruntat la el. Acesta incerca sa-si stapaneasca rasul. Ce naiba se intampla cu baiatul acesta? Pana azi nici macar nu m-a privit, iar acum se ofera sa ma duca acasa... e prea bipolar. E mai rau ca o fata la menstruatie.
-Te rog, spune el cu voce dragalasa.
Am oftat prelung si mi-am dat ochii peste cap, murmurand un ok. Un zambet i-a aparut pe chip, apoi mana i-a alunecat pe bratul meu, pana a intalnit degetele. M-a apucat usor, apoi m-a tras in urma lui spre masina. Mi-a deschis portiera si m-a ajutat sa ma urc, apoi a inchis-o. A ocolit si s-a urcat la volan, pornind rapid. Stateam cu privirea pe geam, nevrand sa intru in vorba cu el. Eram inca suparata pe el din cauza comportamentului sau. Ba e super dragut, ba e un nesimtit si jumatate.
-Chiar nu ma bagi in seama?intreaba el captandu-mi atentia.
-Chiar ma bagi in seama dupa atata timp in care am fost ca doi straini?intreb eu cu tupeu. Ce-i cu tine, Matt?imi intorc privirea spre el.
-Tu ai fost aia care a zis „nu te mai baga in viata mea".
Cu replica asta m-a adus la tacere. Stiu ca am zis asta, dar nu in sensul de a nu ma baga in seama deloc, ci sa nu-mi mai spuna ce sa fac. Matt statea intors cu fata spre drum si vedeam ca are maxilarul incordat. Mintea mea se gandea la o replica, dar nu-mi venea nimic. Mi-am lasat privirea in jos, privindu-mi degetele pe care le framantam intre ele. Am oftat usor si m-am hotarat sa tac. La fel cum am facut toata saptamana.
Masina s-a oprit, iar eu am ridicat privirea, vrand sa ma dau jos. Asta nu e casa mea. M-am uitat prin parbriz si am vazut nisip si apa. O intindere infinita de apa, care se contopea la orizont cu cerul la fel de albastru si senin. Ce naiba?
-Matt, ai zis ca ma duci acasa. Asta nu e casa mea, murmur eu inca privind privelistea minunata din fata mea.
-Un mic popas, imi zambeste acesta. Haide, Hope, e sambata, ai scapat de concurs, distreaza-te putin. Ai timp destul pentru teme.
-Hmm, marai eu la el. Mai stii cand te-am intrebat daca esti un criminal in serie?intreb eu si el afirma razand usor. Imi cam confirmi acel lucru.
-Daca eram un criminal in serie, crezi ca mai erai tu azi aici, in viata, dupa ce ti-ai petrecut o noapte la mine?
-Criminalilor le place sa se joace cu victimele. Am vazut asta in filme, ii zambesc eu fortat.
-Oh, ma uimiti domnisoara Miller. Chiar aveti voie sa va uitati la filme cu criminali in serie? Nu sunteti cam inocenta?
-Domnule Smith, sa vedem cat de inocenta o sa mai fiu, dupa ce aplic ce am invatat din filmele cu criminali, spun zambindu-i dragastos si fluturand din gene.
Am deschis portiera masinii si am coborat rapid. De mult voiam sa vin pe plaja, sa fiu doar eu si sa ma bucur de briza marii si de nisipul de sub talpi. Mereu am iubit plaja si marea. Simt ca e singurul loc unde pot sa fiu eu. Intinderea de nisip e mare si ma pot dezlantuii in voie. Cand am fost la petrecere, nu am prea avut ocazia asta, pentru ca era prea multa lume. Acum sunt doar eu, alti turisti sau localnici si Matt. Din pacate.
Fara sa-l mai astept pe Matt, am luat-o aproape la fuga din parcare pana la plaja. Am coborat rapid scarile, iar la ultima treapta m-am oprit. Mi-am scos balerinii si am facut un pas. Un zambet imens mi-a aparut pe chip cand talpa mea a facut contact cu nisipul fin. E minunat. Am inaintat atent si usor spre intinderea de apa. Marea era linistita si voiam sa o simt acoperindu-mi talpile.
-Domnisoara Miller, sunteti foarte draguta ca ma asteptati si pe mine, aud vocea lui Matt si ma opresc in loc.
M-am intors cu fata spre el si i-am zambit larg. Venea in pas alergator spre mine. Am inceput sa rad, apoi am luat-o si eu la fuga, plaja fiind destul de lata. Mi-am auzit numele mic strigat de el, dar nu m-am oprit; am continuat sa alerg. Da pentru ca picioarele mele de un metru sau cat naiba or avea, nu ma prea ajuta, doua brate puternice m-au prins lipindu-ma de un piept tare.
-Doar stii ca victima nu scapa niciodata de criminal, imi sopteste Matt la ureche.
Respiratia lui mi-a gadilat usor urechea, iar mii de fiori au plecat din acel punct, imprastiindu-se prin tot corpul. Imediat am simtit cum ma inmoi cu totul, parca devenind de gelatina. Stransoarea lui Matt s-a slabit, iar eu am ajuns cu picioarele pe pamant. Dar noroc ca inca ma sustinea, pentru ca nu as fi avut puterea sa stau singura. Un mic tipat mi-a scapat printre buze, cand printr-o miscare brusca, am ajuns in bratele lui Matt, o mana stand pe spatele meu, iar una in spatele genunchilor. Mi-am intors privirea speriata spre el, iar zambetul lui era o combinatie terifianta intre diabolic si amuzament.
-Daca tot erai asa de nerabdatoare sa ajungi in apa, te pot ajuta, spune el si incepe sa fuga cu mine in brate.
Mi-am prins rapid mainile in jurul gatului sau, fiindu-mi frica sa nu ma scape sau sa ma aruce.
-Matt, te rog opreste-te. Nu vreau in apa. Matt, te rog, tip eu ca disperata.
S-a oprit brusc, dar mie imi era prea frica sa-mi scot capul din ascunzatoarea gasita, in scobitura dintre gat si trunchi. Il tineam asa de strans de gat, incat imi era frica ca o sa-l sufoc, dar ii simteam pieptul cum se ridica si se coboara. Am simtit cum isi trage mana de sub picioarele mele si am ramas, la propriu, agatata de el. Mi-am incolacit imediat picioarele in jurul lui, fiindu-mi teama ca sub mine se afla apa. L-am simtit imediat cum s-a incordat si parca respiratia i s-a taiat pentru cateva secunde.
-Matt, scoate-ma din apa, murmur eu.
-Da' cine a zis ca suntem in apa?rade el.
Mi-am departat fata de pieptul lui si mi-am intors privirea. Eram aproape de mal, dar totusi erau vreo 2 metri pana unde batea cel mai puternic apa. M-am despins de el si am atins nisipul cu picioarele. Mi-am aranjat fusta. Oh, Doamne, am avut fusta si am fost atat de lipita de el. Mi-am intors privirea spre el si m-am incruntat, iar el doar mi-a zambit ca un ingeras.
-Nu mai face chestii d-astea cu mine, marai eu la el.
-Cum am zis, o victima nu scapa niciodata de criminal. Data viitoare gandeste-te de doua ori, inainte sa fugi de mine.
-Nu va mai exista o data viitoare, ii zambesc eu.
-Bluza de pe tine e cumva un costum din acela pentru balerine?ma intreaba el direct.
Am tresarit la intrebarea lui si mi-am privit bluza roz pal de pe mine. Avea maneci trei sferturi si bufante in dreptul umerilor. Era lipita pe trupul meu, apoi se pierdea dupa marginea fustei. Pana aici arata ca o bluza normala, dar numai eu stiam ca se continua pana intre picioare. Era ca un body pentru bebelusi, dar nu avea pe nicaieri prindere. Trebuia sa ma imbrac cu el bagandu-mi picioarele pe gaura pentru cap. Era singurul costum din cele pentru balerine care-l mai purtam, pentru ca-mi placea cum se asorteaza cu fusta.
-Da, spun eu ridicandu-mi privirea spre el. De unde stii?
-Nu stiam... de aceea am intrebat. Dar sta foarte mulat pe tine si am presupus ca poate fi unul din acelea. Mai ales ca ai antecedente cu acest sport.
-E singurul pe care-l port. Toate celelalte mi-au ramas mici. Acesta mi l-a cumparat mama mea vitrega cand eram pe repaus din cauza operatiei. Nu am apucat sa-l port in sala de repetitii, decat o data. Si nici macar nu-mi placea, pentru ca da... e mai mare decat restul, spun eu oftand.
-Care-i faza intre parintii tai? De ce sunt despartiti?
Am tresarit la auzul intrebarii si mi-am intors privirea. De ce ma intreaba acest lucru? Sper ca nu stie sau intuieste nimic despre subiectul acesta.
-Nu e treaba ta, murmur eu. Chiar nu vreau si nici nu-mi place sa vorbesc despre asta. Sunt problemele lor, nu ale mele.
-Ok. Imi pare rau pentru intrebare. Apropo, tu mi-ai promis ceva, spune el, iar eu ma intorc spre el incruntandu-ma; sunt sigura ca nu i-am promis nimic. Ai zis ca o sa-mi dansezi in direct.
-Te inseli. Tu ai zis ca vrei sa ma vezi dansand in direct, iar eu am zis ca mai negociem, deci nu ti-am promis nimic. Tin foarte bine minte ce am vorbit.
-Dar imi esti foarte datoare. Ca sa-ti platesti datoria, trebuie sa-mi dansezi.
-Esti un trisor innascut, spun si imi mijesc ochii. Cum nu-mi place sa fiu datoare la nimeni, accept. Si ai noroc ca am costum de balet pe mine, ca nu ti-as fi dansat imbracata in fusta.
Un ranjet i-a aparut pe chip si mi-a facut cu ochiul. Proasta miscare. Din nou mi-am simtit picioarele ca de gelatina, iar el parca stiind ce efect are asupra mea, mi-a zambit, iar pometii i s-au ridicat intr-un mod adorabil. Si actioneaza Matt cel dragut. Am oftat, apoi l-am ocolit si am alergat usor pana unde-mi scapasem balerinii. M-am scuturat de nisip pe talpi, apoi m-am incaltat. Matt deja se apropiase de mine si ma privea atent. M-am uitat in jurul meu, iar restul lumii nu avea treaba cu mine. Ce bine.
Am tras aer adanc in piept si in acest timp mi-am ridicat bratele deasupra capului intr-un mod gratios. M-am ridicat usor pe varfuri, apoi cu miscari lente am facut cateva pliuri. Ar fi fost mai usor pe o podea normala, nu pe nisip. Mi-am luat avant cu un picior si am facut 3 piruete consecutive. M-am oprit si am facut o mica plecaciune zambind spre Matt. Mi-am ridicat usor piciorul stang, pana am ajuns cu el in pozitie de 90 de grade fata de dreptul. Am inceput sa ma aplec, iar piciorul il ridicam in continuare, pana a ajuns in linie aproape dreapta cu cel drept. Mi-am indreptat si trunghiul ajungand sa stau lipita de picior. Inainte puteam sa-mi aduc imediat piciorul sus, dar acum e mai greu, M-am pus din nou pe picioare si am privit spre Matt. Era cu gura cascata si ochii mariti.
-Daca vin repede spre tine, esti in stare sa ma prinzi de mijloc si sa ma ridici in sus?il intreb eu.
-Sa speram ca da, rade el, iar eu ma incrunt. Haide, Hope, ai incredere.
Am alergat spre el, mi-a prins talia si m-a ridicat rapid in sus. Mi-am pozitionat picioarele intr-un spagat perfect, iar mainile mi le-a asezat elegant in aer. Am privit in jos spre el si imi zambea larg. M-a lasat din nou pe pamant. I-am luat palmele si i le-am pus la nivelul palmelor mele. Si le-a incordat cum i-am spus. Mi-am lipit palmele de ale lui si usor, usor m-am ridicat pe varfuri, pana am ajuns sa stau pe botul balerinilor. Au! Era dureros dupa atata timp de nepracticat.
-Astea au fost doar cateva miscari, spun eu cand revin cu toata talpa pe pamant. Ar fi mai usor pe o podea adevarata, nu pe nisip, dar sper ca te multumesti cu atat. Oricum m-ai vazut pe internet.
-Esti foarte flexibila, spune el uimit. Si esti foarte buna. Da, te-am vazut si am ramas uimit de cat talent si cata putere ai. Te faceai remarcata printre toate celelalte balerine mai inalte. Esti speciala, Hope, imi zambeste el.
I-am multumit cu voce scazuta si i-am zambit larg. Mana lui mi-a atins usor obrazul si l-a mangaiat. S-a aplecat usor, iar eu am simtit ca mor. Ce vrea sa faca? Am vrut sa ma trag un pas in spate, dar nu aveam puterea necesara. Iar pana sa-mi gasesc acea putere, buzele lui moi mi-au atins obrazul. Un fior a plecat din acel loc, transmitandu-se prin tot corpul si eliberand o caldura ciudata. Nu ma mai simtisem niciodata asa, dar era o senzatie minunata. Parca faceam mai multe piruete la rand si eram ametita. Parca zburam.
-Imi place cand zambesti si iti apar gropitele, ma trezeste din visare vocea blanda a lui Matt. Acum hai sa te duc acasa, pana mama ta nu anunta politia.
Nici nu am auzit bine vorbele lui, ca deja mana lui o prinsese pe a mea si am fost trasa in urma lui. Ce naiba se intampla de e asa de schimbator? As fi vrut sa-l intreb, dar am preferat sa tac si sa-l urmez. Nu aveam destula putere sa deschid macar gura, pentru ca simteam ca acea parte de obraz e amortita, iar eu eram cam ametita, iar mintea mea cam euforica.