O Domnie Însângerată (completă)

Cochilie spartă

Era de parcă ne jucam de-a șoarecele și pisica. El lovea, iar eu evitam să fiu pocnită de vreunul dintre fulgere. O astfel de lovitură nu ar fi fost doar fatală. La ce fel de gusturi avea Obusus, dacă unul dintre tentaculele de electricitate m-ar fi lovit, ar fi ajuns până în interiorul spiritului meu. Ar fi rănit ceva ce nu aș mai fi putut repara.

Hussa-Daraki se ținuse de cuvânt. Admira întreg spectacolul de la distanță. Nu intervenise.

--Nu ai obosit să fugi? Vrei să faci și un mic dans din picioare?

Râse ca un maniac. Stropise înspre picioare cu licurici violeți. Mă trântisem la pământ, după un bolovan. La timp. Piatra explodase în jurul meu de la impact. Mă acoperisem cu gheață. Unu, doi, trei. Îmi număram respirațiile. Sub micul acoperământ de gheață pe care l-am făcut în ultimul moment.

Trei, patru, cinci. Baam! Un fulger se despicase deasupra mea. Gheața nu cedase. Cumva, electricitatea fusese absorbită de gheață. Linia mov-albăstruie ce lovise în scutul meu, se disipase pe o latură și alta, iar ceea ce rămase din fulger picurase pe lateral.

--Orice pentru tine, mare Obusus.

Am murmurat înapoi.

Aveam o idee.

Dar trebuia să mă mișc foarte repede. El avea foarte multă energie rămasă, spre deosebire de mine. Mă fugărise în tot acest timp. Mă golea de orice resursă. Să devin pradă ușoară.

În scurtele momente când apucasem să-i văd mai bine forma, am ajuns la o deducție.

Părea să fi luat un corp uman, în lipsa ținutei bahirilor cu umerii nenaturali de drepți și bărbia arcuită și a unei cozi evidente mă duce la concluzia asta. Nu știam cât de limitate îi erau puterile. Nu știam cât de mult efortul fizic l-ar fi împiedicat din a fi eficient într-o luptă.

De aceea, varianta de a-l face să alerge nu era posibilă. Asta, și faptul că nu aveam destul de multă putere lăsată în mine.

Unu, doi, trei.

--Aici!

Strigasem înainte să arunc cu o piatră în direcția lui. În zbor piatra se acoperise de gheață și se propulsase cu viteză înspre el. Se ferise la timp. Încă o piatră aruncată înspre el. Nu-i puteam da timp să se remanieze. Să-și restituie echilibrul. Încă o piatră.

--În ce eră trăiești?

De undeva din dreapta mea venise strigătul Hussei-Daraki, aparent nemulțumită cu alegerea mea de armă.

De parcă avea ea un cuvânt de zis în ce făceam. Era viața mea pe linie, nu a ei.

--Gata!

Pietrele mele fuseseră date la o parte. Obusus crease un fel de prismă de electricitate ce le despicase. Aproape că era ridicol cât de ușor i-a fost.

Obusus se întoarse înspre mine, dar rânjetul îi înghețase pe față. Se oprise pentru un moment. Moment oportun. Am mai aruncat cu un pietroi înghețat. Îl dăduse la o parte, continuând să privească în spatele meu.

M-am pitit după un alt bolovan. M-am întors.

Leviantul. Prințul bahir. Urca dealul.

Nu era singur. De Șaha venea aproape. Oman agitându-și aripile deasupra sa. Până și preoteasa se alăturase mulțimii ce se întindea de la deal până înspre Zid.

--Ai adus carne pentru măcel, fiule?

Obusus urlase peste vijelie. Prințul avea mânecile suflecate. Vântul nu-l lovea în față. Fulgerele nu se despicau înaintea lui. Era de parcă o eclipsă se lăsase peste miezul zilei în toi de vară. Te lua cu fiori.

--I-am adus credincioși noii divinități, tată.

Obusus pălise. Lovise cu un alt șir de scăpări de fulger. Leviantul trecuse înaintea bolovanului după care eram ascunsă.

--Nu așa, tată. Nu pe la spate.

Încruntase printre dinți încleștați. Era întors cu fața spre zeu. Era de parcă aripi i se deschideau în spate.

--Nu e bătălia ta. Dă-te la o parte.

Strigase Obusus și în asta avea dreptate. Era a mea. Era tărâmul meu de salvat.

--Nu mă mai închin în fața ta. Sfaturile tale sunt binevenite, dar nu ascultate.

Continuase să vorbească de parcă era o nimica toată să stea înaintea unui maniac de zeu cu puteri ce presupunea electrocutarea cu fulgere.

Voiam să-l trag de guler, să se ascundă cu mine. În siguranță. Îmi întoarsem fața spre mulțimea care ne stătea ca spectatorii. Ei erau Vinegra. Ei erau cei pentru care mă luptasem. Fiecare față de aici și-a dat viața când noi am ridicat stindardele și am suflat trâmbițele. Fiecare dintre ei avea o familie la care le erau datori și datoare de a se întoarce.

Iar din privirile lor, speriate sau convinse. Din fețele pătate cu noroi sau spălate cu sânge, din pumnii lor strânși sau tremurând am citit dorința unui tărâm condus de pace și armonie. Iar dintr-o iubire care ne făcea pe toți să sperăm spre siguranță și protecție mi-am insuflat în vene răcoarea unor suflete pregătite să înfrunte moartea pentru cei de acasă, Pentru familie. Pentru Vinegra.

Mai întâi pământul din jurul meu prinse o coajă de gheață. Mai întâi bolovanul de care mă sprijineam fusese îmbrăcat într-o haină de gheață. Apoi încetul cu încetul întreg dealul crescuse sticlos sub ochii mei.

Norii care scuipau fulgere începuseră să se țese cu nori negrii, fioroși, ca daraki cu aripile deschise gata să înfulece dușmani. Iar din burțile norilor imenși începuse să cadă fulgi de nea!

Zăpadă crescuse în jurul nostru, mai repede decât ar fi fost natural. Viforul se îmblânzise până când încetase, îndeajuns cât să lase zăpada să se depună.

De cum neaua îmi atinse brațele pielea mi se cristalizase. Nu într-un mod dureros. Într-un mod care mă lăsa să respir. Era de parcă trăgeam aer în piept pentru prima dată după atât de mult timp.

Mă ridicasem, abia pe ultimele puteri. Din spatele Prințului sărisem înaintea lui. Luasem fulgerele lui Obusus în scutul de gheață. Cu celălalt braț lovisem înspre el. Se ferise. Bun. Lovisem din nou.

--Rateu!

Strigase.

Rânjisem. Nu chiar.

Se dăduse încă un pas în spate.

Înaintasem. Se oprise. Se lovise cu spatele de zidul de gheață pe care îl ridicasem. Crezuse că ratasem. Mă subestimase. Cea mai gravă greșeală pe care o poți face cu un oponent.

În câteva clipite construisem în jurul lui o cochilie completă din gheață. Nu avea unde să iasă. Loviturile sale de fulger erau zadarnice. Se împroșcau în perete, dar se refractau înapoi înspre el. Pentru prima dată de când urcasem dealul mă lăsasem să zâmbesc.

//08.11//10.08.2020//