O Domnie Însângerată (completă)

Din lac în puț

Preotesele nu mă decoraseră cu săgeți de cum spărsesem suprafața bazinului. Însă, nu-mi nici aduseseră ofrande. Drumul înot pe care mi făcusem până la marginea bazinului era de-a dreptul stânjenitor. Nu erau numai ochii acelor preotese strânși deasupra mea, dar și a mai multor credincioși ce se opriră din orice făcea pentru a se zgâi.

De cum îmi pun palma pe suprafața de marmură, o talpă se izbește în oasele mele. Scot un țipăt gâtuit privind-o pe preoteasa șefă cum își subțiază buzele în timp ce vârful piciorului ei îmi sapă mâna.

Mă eliberează. Îmi strâng mâna la piept și mă dau cu câteva brațe mai înspre interiorul bazinului. Se simte aerul de sfidare și mulțumire comun al slujitoarelor ei.

--Nu erai atât de curajoasă în fața lui Obusus.

Am lacrimi ce-mi supără ochii. Nu mă pot abține. Pulsațiile spasmodice sunt singurele mișcări din corpul meu pe care le mai pot percepe cu o oarecare claritate.

Își ridică un braț înfășurat în piele maronie și mă arată cu degetul:

--Numai sub cuvântul marelui Obusus, sub care am fost delegată, numai pentru El și promisiunea pe care i-am făcut-O nu te voi ucide aici și acum pentru insulta adusă.

Nu numai îmbrăcămintea de piele, de drum, părea să fie nou la ea. Toate preotesele din jur aveau rochii din material subțire, voalate, cu părurile desprinse și curgând în valuri peste umerii lor, în împletituri de un fel sau altul, cu alte fâșii de material textil colorat, dar nu și ea. Ea era nu numai îmbrăcată în piele, însă-

--Unde îți este burta?

Iar pentru că o asemenea exclamație nu a fost întâmpinată prea favorabil, mi-am restabilit discursul, ajungând mai aproape de marginea bazinului.

--Scuză-mă, dar ultima dată aveai o umflătură cât o ghiulea, acum? Unde este...binecuvântare?

De data asta eram pregătită. Mi-am țintuit ambele palme și m-am împins dintr-o dată, toată puterea și forța îmi stătea în echilibrul de câteva clipite.

Spre surprinderea mea, cred că și a câtorva slujnice, se trase cu un pas în spate și-mi lăsă spațiu să aterizez, plonjând mai mult pe marmura udă. Ce să fac dacă stătuse fix la singură cale de ieșire din bazin?

--Ascultați, voi cei care nu ați crezut și ați venit să vedeți cu proprii ochi.

Aproximasem destul de prost numărul credincioșilor. Templu era plin până la refuz.

--Eu, continuă preoteasa emancipată, sunt dovada vie a ceea ce Obusus poate să grațieze prin mărimea și puterea sa. Eu, preoteasa Salvia am fost readusă la o nouă formă. Prin mine stă dovada grandorii celui care ne protejează. Eu, din om am fost adusă sub oblăduirea Lui și am fost renăscută. Ca bahir.

Urlete și țipete. De bucurie? Mulțimea era franatică de cum și trase mantaua ce-i acoperea șoldurile și lăsă la iveală o coadă prelungă.

Ferească-mă.

Trebuia să ies cât mai repede din cercul de nebunii. Dar unde și cum?

O palmă puternică îmi plesnește brațul. O forțare și sunt în picioare. Nu numai atât, dar preoteasa îmi ridicase respectivul braț în aer. Țipa groaznic de tare:

--Iar aceasta, aceasta este un daraki!

În numele tuturor morților! Treaba devenise din serioasă, critică în două pocnituri de degete. Hule și înjurături. Îți făcuseră palmele cort în jurul gurilor și strigau de parcă îți transportau tot aerul din plămâni în demonstrați asta.