O Domnie Însângerată (completă)

47. În spate

După ce Anela ieșise îmi luasem tacâmurile în mâini.

--Un bahir care să fie tras de lesă de un om. Cât crezi că mai ai până se va întoarce împotriva ta și-ți va mușca capul jos de pe umeri?

Râde sadornic cu privirea ațintită pe carnea proaspăt rumenită. Îmi înfig furculița în crustă și când o trag de pe carne aproape că îl aud cum murmură în plăcere.

--Cât de recunoscătoare vrei să-ți fiu pentru îngrijorarea ce mi-o porți, rege peste nimic?

Nu-mi ridic ochii de pe carne de cum îl întreb. Tai în bucățele cartofii rumeni. Ceapa coaptă și morcovul fiert ridică în aer un iz apetisant de fiertură.

--Poporul meu, ecavaștrii trebuiau să știe adevărul, trebuiau să-și asculte superiorul când le-am zis că bahirii sunt adevărații dușmani.

Ciugulesc o bucățică de crustă. Transpirația lui se face resimțită prin hainele noi spălate.

--Nu încerca să-mi întinzi gălușca ,,adevărului". Ecavastria reușa să mai stea pe picioare datorită negoțurilor și comerțului pe care îl aveați rămas cu Vinegra.

Îmi mut de pe o parte pe alta bucata de cartof și carne. Bacin își deschide gura și o închide ca un reflex.
Ochii lui erau astupați în orbite, dar asta nu-l împiedica să-mi mănânce din priviri mâncarea.

Continui să vorbesc, deși având dubii că mai reușea să fie atent la ce îi spun, atât de fermecat era de bucatele din fața mea.

Mi-am lăsat cuțitul și furculița jos. Ochii lui îi plesnesc din nou pe fața mea.

--Nimeni nu te-a învățat diplomație? Ce-s cu toate discuțiile astea ale tale despre bahiri și adevăr?

Imi taie din scurt replica, continuă, rotunjindu-și colțurile gurii într-un zâmbet satisfăcut:

--Să tac, mai bine? La fel cum oamenii au tăcut și au devenit micii cățeluși gata să împlinească orice dorință de-a stăpânului lor de îndată ce băteau din palme? Câte secole de sclavie împliniți? Cinci sute? Mai țineți evidența? Sau și asta va fost interzisă de către mâna cu pâine?

Vorbește precipitat, scuipând cuvinte și scuturând salivă de pe el. E roșu în obraji, ghearele îi sunt arcuite în poziție de atac, iar dacă picioarele nu i-ar fi fost atât de bine legate ar fi sărit pe mine și mi-ar fi sfârtecat stomacul făra problemă.

--Un sclav e inevitabil să fii. Al vieții, al alegerilor tale, nu contează, ce e important e să știi sa-ți alegi stăpânul.

Dacă privirile ar putea ucide. Răspunsul meu își ajunse ținta.

--În fine, adaug luând adânc aer în plămâni, Prințul va veni din clipă în clipă să vorbească cu tine. Te asigur că el nu va fi atât de pasiv și răbdător în toanele tale.

Îmi întind palma si una dintre servitoare pășește din întuneric în cercul de lumină.
De sub gluga pelerinei, îi văd ochii și zâmbetul fugar. Respect strălucește în orbitele ei. Pentru mine.
Îmi întinde dosarul în palmă.

Foile pe care le-am luat de la Leviant am reușit să le întind cumva cât să fie citite. Sunt scrise în limba bahiră, iar orice îndoire a paginii, orice cută pot face simbolurile să semnifice orice altceva.

--Am în fața mea documentul ce schițează pe dată și pe oră momentul abdicării tale, felurile în care vei fi terminat, sunt trei feluri, apropo, niciuna nu se sfârșesc cu menținerea ta în viață, e scris ceea ce se va face din casa regală, cum vor fi redistribuți nobilii și cine se va ocupa ca reprezentat al Vinegrei pe noul nostru teritoriu. Nume, date, planul e trasat in perfecțiune și asts e doar o filă dintr-un dosar. Bahirii au avut secole de-a rândul de perfecționare. Ecavastra s-a menținut cât a putut. E de admirat, dar în fața Leviantului cu toții ne închinăm. Ăsta va fii viitorul tău, moștenitorule, dacă nu faci pre cum îți spun.

Mâini reci mă cuprind de la spate și se lasă să alunece pe clavicula mea.
Ii simt obrazul rece lipindu-se de al meu. Bărbia i se sprijina de umărul meu, greutatea lui apăsătoare era incontestabilă.

Mă abțin din a face vreo mișcare bruscă, din a mă trage din îmbrățișarea sa.
Îmi sărută cu buze reci obrazul.
Cu cealată mână îmi cuprinde palma ce ține documentul în mână.

--Valeriana, draga mea, ce fel de petrecere ai început aici făra mine?

Dintr-o mișcare unul dintre servitoare îi aduce un scaun lângă mine.
Dar nu se mulțumește cu atât.

Mă ridică dintr-o mișcare în brațe și mă așează în poala lui. Bine că nu am mâncat mult.

Așează tava pe scaunul de lângă noi. Își înfige unghia într-o bucată de carne. O miroase și apoi o lasă cu dezgust să cadă înapoi pe tavă. Apucă o furculiță.

--Am avut o conversație interesantă cu ducele și ducesa de Duvnir. Aparent cineva e pe urmele voastre, cine l-a ucis pe unchiul tău a avut o încercare de atac asupra ducesei.

Înfige zimții furculiței în bucata de carne. Brusc un zâmbet subțire îi înflorește pe buze. Se întoarce cu ochii în ochii mei să mă privească.

--Moștenești de undeva agresivitatea ta, pentru că ducesa aproape că nu i-a deschis cutia toracică să-i mănânce inima. Dacă ar fi fost o bahiră, Regele ar fi luat precauții împotriva ei.

Cel de pe scaun lasă un râset batjocoritor la vorbele prințului. Leviantul mă mută de pe un picior pe altul. Se apleacă în față și îi înfige bucata de carne în gura lui Bucin. Asta îl făcu să tacă.

Uimire i se întipărește pe față. Nu îi ia mult până mestecă cu plăcere.
Lăsă un oftat.

--Din acest motiv s-au văzut nevoiți să sosească din urmă si sa ne avertizeze. Aparent, se arată surprinși la vestea fugii tale.

Îmi păstrez fața impasivă în timp ce mii de furnici îmi escaladează organele.

Dacă Leviantul a adus asta în discuție cu mama și tata va trebui să mă aștept la o noapte grea.
Orice ar putea sa-mi facă Leviantul nu poate să ajungă la nivelul pedepselor mamei și ale tatei.

#24.01.2018