O Domnie Însângerată (completă)

Sub aripa lor

Covorul e moale. Calitate. Gros, mai multe straturi, țesături intricate, culori vii. Radek ar fi scos niște bănuți frumușei, cu el, pe piața neagră.
Păcat că nu are ce face cu și mai mulți bani. Dacă e ceva ce nu-i lipsește aceia sunt banii și influența.
Nu același lucru se poate spune, însă și despre mine.

--Doar pentru că ești, cine îmi ești, îți permit.

Ducele de Duvnir își înfipse mâinile înmănușate în mânerele scaunului. Mai mult sau mai puțin pe cale să scoată aburi pe nările dilatate.
Îmi reglez gâtul și trag aer în piept:

--Considerați următoarea: doar pentru că nu sunt destul de informată în ce privesc rădăcinile mele, proveniența mea, reprezint un pericol de securitate. Pot fi ușor manipulată din unghiul creațiunii mele.

Îmi alesesem fiecare cuvânt cu grijă. Vorbeam de parcă îmi întocmeam un dosar, iar acesta era felul preferat al Ducelui de a comunica.
Știam, doar el mă învățase.

--O breșă în securitate? Nu fi obraznică. Ai luat toate testele în informație cu brio. Nu juca fețe. Singurul pericol pe care îl reprezentai era nătângia de care dădeai dovadă.

Îmi țin brațele strânse la spate. Greutatea pe călcâie. Încă mai pot simți umbra unor solzi fugindu-mi pe lungimea pielii brațului. Firele de păr de pe ceafă mi de ridicară în atenție când ducele își trecuse picior peste picior scanându-mă din cap până în picioare. Buzele încrețite, dinți vizinili.
Dezgustul era clar.

Stau dreaptă.
Îmi forțez umerii să nu cadă în tentația de a se lăsa sub greutatea privirii lui și a oboselii.

Mă găsise în pădure. Deszbrăcată în ploaie, într-o poiană largă cu iarbă verde smarald. Tata sosise de unul singur, bătând din aripile sale falnice, ascuns de noapte sub solzii săi negri ce păreau să absoarbă orice rază de lună.

Aflase de schimbarea mea. Însă aflase și de creatura ce sălășuise în mine.

,,Nici cea mai de jos târfă nu ar fi făcut ce ai făcut tu."

Îl văzusem pentru prima oară în viața mea cu aripi. Trăisem sub acoperișul tatălui meu aproape două decenii, iar aceasta a fost pentru prima dată când am l-am văzut în solzi și aripi!
Un gust amar îmi erupsese în gură, acid pe limbă. Îmi venise să vărs.

--Nu știu ce sunt. Am nevoie să știu ce se întâmplă? Ce sunt mai exact zeii dragoni? Sunt eu un dragon?

O palmă îmi roti capul în cealaltă direcție. Mâna lui grea cu inele adornate pe degetele-i lungi lăsaseră în urmă o usturime punctuală.
Rușinea se încolăci în mine.

--Să nu îndrăznești să Le vorbești numele nici să nu faci erezia să te numești un dragon? Cine? Tu? Nu știu prin ce vicleșug ajunsese-i în pădure, fie că ai reușit să îți formezi niște aripi care să te salte în vânt sau niște gheare destul de puternice cât să te arunce din ramură în ramă, nu contează! Totul e pierdut. Te-ai lăsat pângărită.

Știam mai bine decât să-mi pierd cumpătul în fața lui și să izbucnesc în lacrimi sau mai rău, rugăminți. Dacă vrea destul de mult mă poate ține întreaga zi dinaintea lui. El este șeful casei de Duvnir. Conducătorul cercului nostru. Cuvântul lui era la fel de important, pentru noi, ca cel al regelui.
Eu sunt moștenitoarea.

Mama își încruntă sprâncenele privind în continuare spre broderia ei. Surorile erau absente.
Gemenele marchize stăteau de-o parte și de alta a ei, fiecare părând să-mi evite privirea. Stăteau pe divane, în spatele tatălui ce era așezat la masă.
Ele erau la geam, scăldându-se în lumina amiezii. Ascultând care va fi decizia Ducelui de Duvnir în ce mă privește.

--Lasă-mă să mă revanșez. Caut iertare.

Furia părea să-i vibreze din fiecare por, să emane o mantie ce-i înnegura fiecare trăsătură.

--Nu-ți poți da seama, nu-i așa? Ai adus jignire casei prin faptul că ai lăsat zeul păgân să te atingă. Ai preferat zeu trădător peste cei ce ne păzesc casa. L-ai lăsat să-și implânte sămânța în tine.

Îmi strâng dinții atăt de puternic că încetez să-mi simt gingiile.

,,Nu l-am lăsat". E ceea ce nu voi spune. Ceea ce nu va auzi ieșind din gura mea.
O știm amândoi de ce. O slăbiciune ca acea de care am dat dovadă mă descalifică imediat pentru a fi conducătoarea casei.
Zeul Mare Obusus nu e zeul casei nostru. O știam. Am dedus-o, însă nu l-am auzit pe Duce vreodată spunând-o. Nu cu atâta certitudine și siguranță. Cu presiune.

Dacă zeii dragoni sunt atât de aproape pre cum este Obusus? Dacă tot ceea ce ia e să alunec printr-o altă gură de portal? Iar ei vor fi acolo. Gata să smulgă ceva din mine.
Pulsusl îmi galopa. Venele păreau că mi se vor sparge sub presiune.

Ducele se ridică de pe scaun. Umerii i se rotesc. Mișcările sale bruști îmi pun simțurile în alertă. Se apleacă în fața șemineului ce răgetă foc. Scoate un fier lung cu un terminal. O pecete.
Nu.
Nu.
Nu.

--Stai pe loc.

Gemele păreau că se vor scufunda sub pernele umflate ale divanelor. Șocul lor e palpabil. Mama înfundă acul mai departe în broderie. Nu-și ridică ochii de pe lucrare.

Însemnarea însemna exil. Însemna că mă va rupe de casa de Duvnir. Voi deveni o renegată.

--Trebuie să fie ceva ce pot face.

Spun.
Îmi vine să fac un pas în spate cu atâta ardoare încât am nevoie de câteva secunde să mă adun destul cât să rămân țintuită în loc.

Cuvântul capului casei e lege.

--Să îți accepți soarta.

Îmintrage mâneca hainei. O rupe din încheieturile umerilor. Materialul se desface cu prea puținâ rezistență.

Văd din colțul ochiului vârful plat, înroșit al fierului modelat sub forma unei peceți. Atât reușesc înainte de a-i simți împunsătura în piele. Întreg brațul stâng îmi pare invadat de furnicături ce se transformă în scântei. Arsura taie în carne. Fără cruțare.

Tata îmi cuprinde bărbia. Ochii îi sunt atât de plați. Obosiți. Întristați, dar cel mai mult, acoperiți de furie. Își apasă degetele în maxilarul meu atât de puternic încât știi că vor rămâne urme.

Limba străveche, a zeilor dragoni îi căzu de pe limbă:

-- De astazi ești decăzută de sub orice drept și titulatură a familie. Piei din fața ochilor noștrii, tot ceea ce ți-am oferit trebuie dat înapoi. Ne ești îndatorată pe oase și pe aur. Ți se retrage titulatura de Duvnir și toate ce această casă ți-a dat. Așa să ne păzească Zeii Dragoni.

--Așa să ne păzească Zeii Dragoni.

Intonară gemenele.

--Așa să ne păzească.

Adăugase și Ducesa de Duvnir.