Caruselul vieții

(III) Capitolul 36

            -Cine e Angel?se intereseaza Ben.

            -Fratele meu, spune Matt.

            -E numai bine. Cei doi se vor imprieteni, zambeste mama. Angel e un baiat deosebit, adauga ea privind spre Ben care era putin incordat.

            -Cand plecati?intreb eu.

            -Cam in jumatate de ora, spune Ben uitandu-se la ceas.

            -Bine, murmur eu, apoi il iau pe Matt de mana si urcam in camera mea.

            Am intrat in camera si m-am aruncat direct in pat, astupandu-mi fata in perna. Imi doream sa tip refuzul care-mi statea mai devreme pe limba. Lizzie era o fetita draguta, dar nu vreau sa fac pe sora grijulie cu ea. Matt s-a asezat langa mine si m-a mangaiat usor pe spate. Dupa cateva clipe mi-am intors capul pentru ca plamanii mei erau disperati dupa aer.

            -Deci acesta este Ben, murmura el usor, iar eu afirm printr-o miscare a capului. E putin straniu, adauga, iar eu ma cutremur. Dar Lizzie pare draguta si destul de entuziasmata sa petreaca timp cu tine.

            -Asta e si problema!ma rastesc eu. Nu vreau acest lucru... nu vreau sa ne jucam de-a surorile. Nu e sora mea si nici nu va fi! Daca mama vrea sa faca pe mama cu ea, e alegerea ei, dar eu nu fac pe sora.

            Si-a facut loc langa mine in pat si m-a cuprins intr-o imbratisare stransa. Mi-am afundat capul la pieptul lui, parca sperand ca astfel vor disparea toate problemele din jurul meu.

            -Pe Harriet ai acceptat-o destul de usor, spune Matt, iar eu tresar. Si tu m-ai ajutat extrem de mult ca sa-l accept pe Angel.

            -Cu Harriet a altceva. Chiar daca nu avem rudenie de sange, e fata adoptiva a lui Susan, cea care m-a crescut, chiar daca nu o consideram o mama. Iar tata ii e tata adoptiv, dau eu din umeri. Si la tine, Angel iti e frate suta la suta, deci e alta situatie. I-am zis si mamei, o sa accept copilul, pentru ca pe jumate ne inrudim, dar de Ben si Lizzie nu e sigur. Pe Ben clar nu-l voi accepta vreodata, pentru ca ma baga in sperieti, iar cu Lizzie sunt doar draguta.

            -Nu te mai gandi prea mult, spune Matt mangaindu-ma pe obraz. Lasa timpul sa decida cum va decurge relatia voastra. Cu Lizzie poti fi doar ca o prietena, da usor din umeri. Oricum din toamna vei reduce interactiunile cu ei.

            -De abia astept sa plec de aici, oftez eu.

            -Asta suna egoist, dar de abia astept sa te am doar pentru mine in Stanford, imi zambeste el, iar eu ii urmez gestul.

            M-am apropiat de buzele lui, vrand sa uit de cele intamplate, iar Matt ma putea ajuta cu asta. I le sarutam usor, dar el a marit ritmul dupa cateva clipe, apoi imediat a ajuns sa fie deasupra mea.

            Cand Matt venise prima oara cu ideea, fusesem putin indoielnica, dar acum sunt fericita ca am venit aici. Angel si Lizzie se distreaza si vor obosi destul de repede. Credeam ca eu si Matt vom privi de pe margine, dar aparent aveam si noi voie sa intram. La inceput m-am simtit ciudat, dar apoi m-am acomodat, bucurandu-ma de saritul pe saltele.

            Am iesit din spatiul destinat saritului si m-am apropiat de Matt, care luase o mica pauza ca sa bea niste apa. M-am asezat pe genunchiul lui, apoi i-am furat sticla si am baut tot ce mai ramasese. Si-a mijit ochii spre mine, iar eu i-am zambit. Mi-am pus capul pe umarul lui si aveam priveliste perfecta spre partea unde se aflau Lizzie si Angel.

            La inceput, cand am ajuns acasa la Matt pentru a-l lua pe fratele lui, cei doi copii de abia se uitau unul la altul, amandoi fiind timizi. In masina eu m-am straduit sa-i imprietenesc, dar nu prea mi-a iesit. Acum vad ca cei doi rad impreuna, deci e de bine.

            -Sunt opusul nostru, spune Matt, iar eu ma uit la el intrebatoare. Angel e blond, ca tine, iar Lizzie, bruneta ca mine, rade el. Suntem noi pe dos, da usor din umeri, vazand ca nu mi se pare prea amuzanta gluma lui.

            -Ce insinuezi? Sa-i combinam?intreb, iar el ranjeste. Cred ca tata e mic copil pe langa Ben la faza cu baietii. Cand eram la cina, Lizzie a spus ca a primit o floare de la un coleg... aproape ca a facut spume la gura cand a auzit, spun eu amintindu-mi de acel moment. Tin la Angel, nu vreau sa-l vad amenintat de catre Ben sa stea departe de fata lui.

            -Bine atunci, rade Matt. Trebuie sa avem grija sa nu se indragosteasca unul de altul.

            -Sunt prea mici pentru asa ceva, ma rastesc eu. Lasa-i sa fie copii... pana la indragostit mai sunt ani buni.

            -Imi vine sa zic ceva, dar posibil sa ma bati, spune el cu voce nevinovata, iar eu ma incrunt, banuind ca vrea sa faca un apropo ca eu as fi copil.

            M-am ridicat din bratele lui, indreptandu-ma din nou spre zona de sarit. Imediat l-am simtit pe Matt in spatele meu, cuprinzandu-ma de talie si incepand sa sara usor, ridicandu-ma si pe mine.

            -Vrei sa ne faca din nou supraveghetoarea observatie?intreb eu, pentru ca se mai intamplase cand ma tinea in brate si sarea cu mine.

            -Bine, bine, spune el rapid, apoi se indeparteaza de mine, sarind de pe o saltea pe alta pana a cazut, iar pe mine m-a bufnit rasul.

            M-am apropiat de el si i-am intins mana ca sa-l ajut sa se ridice, dar el m-a tras in jos, cazand pe pieptul lui. Mi-a zambit angelic si m-a sarutat scurt pe buze, pana ca eu sa ma impotrivesc si sa ma ridic rapid. Nu voiam sa risc sa fiu data afara din acest loc pentru ca Matt nu rezista sa nu puna mana pe mine.

            -De abia astept sa ramanem singuri, murmura el aproape de urechea mea. O sa terminam ce am inceput in camera ta.

            Saruturile pe care le incepusem in camera mea deveneau din ce in ce mai aprinse si aveam ceva timp sa ne jucam, dar am fost intrerupti de mama. Aceasta ne-a rugat, in special pe mine, sa fiu draguta cu Lizzie, sa nu ma razbun pe cea mica pentru greselile si minciunile ei. Apoi l-a avertizat pe Matt sa aiba grija. Atat ii spusese si amandoi am stiut ca se refera la faptul ca ne certam destul de des.

            -Trebuie sa fiu odihnita pentru balet, deci nu se va intampla nimic in seara asta, dau eu usor din umeri, iar el se bosumfla.

            -Bine!ma atinteste el cu privirea. Dar maine nu scapi, ma avertizeaza, iar eu zambesc, dandu-mi de gol entuziasmul.

            Joi ma gandisem destul de mult la pasul urmator din relatia noastra. Imi doream sa trec peste el, pentru ca presimt ca ne va ajuta relatia. Si el a afirmat ca e posibil sa nu-mi mai fac ganduri despre alte fete si chiar am nevoie de acest lucru. Nu stiu cum ar trebui sa ma simt cand s-ar zice ca as fi pregatita si nici nu stiu pe cine sa intreb. Becca a facut-o cand nu era pregatita, iar Esme e prea timida ca sa vorbeasca astfel de lucruri. Nici cu mama nu pot vorbi pentru ca in situatia ei, clar nu a fost pregatita. Il iubesc pe Matt, peste rusinea de a fi dezbracata in fata lui am trecut, incredere in el am pentru a face acest pas, dar tot sunt cuprinsa de frica – frica de durere si frica sa nu-mi amintesc anumite lucruri din noaptea aceea.