after school ↦ hemmings

Capitolul 25

Duminica,cand inca eram foarte deprimata,am primit un apel de la Ashton.Nu voiam sa raspund,am ignorat telefonul de cateva ori,dar pana la urma am raspuns.

"Hei,Claire,ce faci?" Am rezistat tentatiei de a imi da ochii peste cap.

"Nu prea bine.Ce e?" Am spus destul de repede.

"Ce s-a intamplat?" 

"Nah,nimic.Spune-mi de ce ai sunat."

"Pai,voiam sa vorbim,poate...sa ne intalnim..." 

"Scuze,Ashton,dar nu astazi." Nu voiam sa ies din casa,mai ales cu Ashton.

"Hai,Claire,te rog.Poti sa-mi spui si ce ti s-a intamplat.Te rog." 

"Nu,Ashton,te rog intelege-ma macar astazi." Am spus oftand.

"Te rog,Claire,vreau sa te vad,vreau sa vorbesti cu mine,te rog." 

M-am gandit foarte bine inainte sa-i dau un raspuns.Aveam nevoie de o gura de aer.Nu puteam sta toata ziua in casa.Desi nu voiam sa ies chiar cu Ashton.Ii preferam pe Luke sau pe Maddy,dar pana la urma am acceptat pentru ca stiam ca nu minte atunci cand spunea ca vrea sa ma vada.Mi-am asezat parul intr-un coc destul de dezordonat,mi-am luat un pulover galben larg si blugi stramti bleu.Nu m-am deranjat sa ma machiez,mi-am luat tenesii albi in picioare si am iesit pe aleea din fata casei.M-am rezemat usor de gard si mi-am scos telefonul pentru a-i da mesaj lui Ashton,dar chiar atunci am simtit prezenta altcuiva.

"Hei." Am ridicat capul si m-am intalnit cu zambetul lui Ash.

"Hei." Nu aveam energie de ajuns incat sa-i vorbesc la fel de tare ca el.

"Ce ai patit,Claire?" S-a asezat langa mine si a vrut sa-si puna mana in pe umerii mei,dar si-a dat seama ca nu eram in modul potrivit pentru atingerile lui,asa ca si le-a ascuns in buzunare.

"Nimic." 

"Esti bine?"

"Nu sunt bine deloc." Am fost sincera cu el.Nu aveam de ce sa-l mint,oricum isi dadea singur seama.

"Si de ce nu vrei sa-mi spui de ce nu esti bine deloc?" L-am privit in ochi si am vazut durerea din ei.De ce el era cel ranit? De ce trebuia sa ingreuneze si mai rau situatia?

"E personal?" Am soptit,ca pe o intrebare.

"Ce poate sa fie atat de personal?" Si-a dat ochii peste cap si a oftat.

"Ce vrei sa spui? Nu am voie sa am niste chestii personale? Doar pentru mine?" Am reusit sa ridic putin vocea,iar coltul gurii lui Ashton s-a ridicat putin.

"Pun pariu ca Hemmings stie." A spus apoi de sub buzele lui a iesit un 'pft'.Cand am auzit aceste vorbe am vrut ca palma mea sa faca cunostinta cu obrazul lui,dar,din nou,nu am avut energia necesara pentru a face asta.

"Doamne,Ashton,de ce trebuie sa-l aduci mereu in discutie?" 

"Pentru ca din vina lui am ajuns asa,Claire." Refuza sa ma priveasca in ochi si asta ma enerva si mai tare.

"Nu,Ashton,din vina ta suntem asa." Tonul meu era destul de rece,dar nu-mi pasa.Trebuia sa vorbim despre asta odata si odata.

"Poftim?!" Si-a ridicat capul,incruntandu-se la mine.

"Poftim? Pft,Ashton sa ne aducem aminte ce ai facut in acea seara cand te-ai imbatat ca un porc?" 

"Claire,a fost o greseala,mi-am cerut scuze de mii de ori,ce pot sa mai fac?" A gemut si si-a dat capul pe spate,in asa fel incat capul lui atingea gardul.

"Sa te comporti cum trebuie si sa nu il mai aduci pe Luke in discutie." A facut o fata dezgustata atunci cand i-a auzit numele.

"Hemmings e un nenorocit." 

"Hemmings e o persoana minunata." L-am corectat iar el m-a privit urat. "E adevarul." 

"Ba nu si amandoi stim asta." 

"Nu,doar tu crezi ca Luke e un nenorocit si nu inteleg de ce." Am spus calma apoi mi-am ridicat vocea. "De ce e un nenorocit? Pentru ca m-a salvat? Pentru ca stie cum sa se comporte cu mine? Ei bine,da,atunci e un mare nenorocit."

"Wow,Claire,daca crezi ca e o persoana minunata poate ar trebui sa te duci la el.De ce mai stai cu mine?" A strigat Ashton,ridicand mainile in aer.

"Poate ca asa o sa fac!" Am strigat inapoi. 

"Doamne,Claire,nu pot sa cred ca ne certam din cauza lui." Si-a plimbat palma pe fata lui apoi m-a privit obosit.

"Nici eu,sincer." Calmul a revenit,astfel incat am lasat un mic ras sa scape.

"Acum vrei,te rog,sa-mi spui ce ti s-a intamplat?" 

"Nu vreau sa-ti spun,Ashton." 

"Atunci lui Hemmings de ce i-ai spus?" Vocea lui rasuna din nou,iar eu mi-am dat ochii peste cap.

"Dar de unde stii ca i-am spus?" 

"Stiu sigur ca i-ai spus,Claire."

"Okay,bine,i-am spus.Oarecum." Am admis,iar el a oftat.Vorbisem cu Luke despre tatal meu,dar inca nu a aflat vestile recente.

"Oarecum? Eu de ce nu pot sa stiu nici macar acel 'oarecum'?" 

"De ce esti atat de curios?" Mi-am rezemat capul de gard,cocul meu devenind si mai dezordonat.

"Pentru ca vreau sa te ajut,Claire." Vorbea incet si cu blandete.

"E prea tarziu pentru asta,Ashton."

"Niciodata nu e prea tarziu." Ashton avea speranta,dar speranta e un lucru oribil.Nu mai cred in speranta.

"Nu,Ashton,e prea tarziu." 

"Te rog,Claire." 

"Oh Doamne!" Am strigat,deja foarte enervata de comportamentul lui Ashton."Tatal meu a disparut cand eu aveam 9 ani si l-au gasit dar e mort!" Am continuat cu strigatul apoi mi-am ascuns capul in palme.

"Oh,Claire..." M-a atras intr-o imbratisare dar eu l-am impins si am dat din cap dezaprobator.

"Am avut atat de multa speranta.Credeam ca se va intoarce,mereu o pierdeam dar o recapatam.A fost atat de greu.Ma asteptam la asta,dar in acelasi timp nu ma asteptam pentru ca nu voiam sa se intample." Lacrimile reapareau dar mainile erau in jurul ochilor pentru a le opri.

"Ai avut prea multa speranta." A oftat Ashton,iar eu am aprobat.

"Stiu." 

"Nu trebuia sa crezi atat de mult in el,imi pare rau,Claire." 

"De ce sa nu cred in el,Ashton? Era si inca este tatal meu.Nu l-ai cunoscut." Am spus printre suspine.

"Da,Claire,dar era cam evident ca nu se va mai intoarce." Am simtit cum firele de par de pe mine se ridicau incet si toti muschii mei se incordasera.Stiam ca a fost gresit ca am avut atata speranta,dar ma puteai invinovatii? Il iubeam prea mult si il voiam inapoi,era normal.

"Stii ce? Nu Luke e un nenorocit,tu esti cel mai mare nenorocit." Mi-am luat corpul de pe lemnul pe care stateam si ma indreptam spre usa casei.

"Claire..." Ma ranea,apoi incerca sa ma faca sa-l iert,dar m-am saturat de comportamentul lui.

"Nu,gata,am terminat cu tine.Te rog,Ashton,lasa-ma." Am spus printre lacrimi.Am alergat spre casa si stiam ca Ashton a vrut sa vina dupa mine.Mi-am mai auzit numele de cateva ori,apoi am auzit niste injuraturi dar le-am ignorat si am intrat in casa,continuand cu plansetele.

-

of Ashton of eu inca te iub e okay poti sa vii la mine

okay din nou capitol plictisitor dar Claire si Ash s-au despartit aw:( :( am pregatit ceva pentru Luke deci da capitolele astea o sa fie cam plictisitoare pana ajung la partea interesanta deci asteptati va rog

a da si sorry daca exista greseli dar mi-e cam lene sa ma uit peste deci da scuze va iub si mersi pentru 3.7 k