Atunci cand am deschis ochii,Luke ii avea inchisi.M-am ridicat usor si am observat ca mainile noastre inca se atingeau.Am zambit si am stat pe marginea patului privindu-l pe Luke.M-a surprins atunci cand si el a deschis ochii.A incercat sa se ridice,dar durerea nu l-a lasat asa ca l-am ajutat sa se rezeme de pat si sa stea confortabil,cu grija ca mainile noastre sa nu se desparta.Mi-a oferit un zambet si inca o data mana mea a ajuns pe buzele lui.
"Cum te simti?" Am intrebat,tragand un scaun langa patul lui.A ridicat din umeri si a inceput sa se joace cu degetele mele.Parul lui care era mereu intr-un stil quiff era acum foarte dezordonat.Am chicotit la imaginea din fata mea si mi-am trecut mana prin parul lui,incercand sa-l aranjez. "Ce s-a intamplat,placintica?" Am soptit.
Umerii lui s-au ridicat din nou.Era asa de atent la degetele mele,de parca erau cele mai importante atunci.Fara sa-mi dau seama,am scapat un raset.Capul lui s-a ridicat si s-a incruntat putin,dar nu era o incruntatura violenta,era o incruntatura pe care ti-o oferea un copil de 5 ani atunci cand ii spuneai ca nu are voie dulciuri.
"De ce razi?"
"Oh,hai,Luke,te rog,spune-mi ce s-a intamplat." Un zambet obosit si-a facut loc pe fata mea,iar Luke a oftat.
"E timpul ala al anului..." A murmurat,continuand sa se joaca.Nu prea stiam la ce se referea si chiar nu stiam daca ar trebui sa intreb.Am luat o gura de aer si am chestionat.
"Timpul ala al anului?"
"Da,Claire...stii tu...aniversarea." Aniversarea? Am stat putin sa ma gandesc.Ce aniversare? Apoi mi-am dat seama.Aniversarea mortii parintilor lui poate?
"Parintii tai?" Vorbeam asa de incet si incercam sa am un ton bland pentru ca Luke era ranit,atat fizic cat si psihic.A dat din cap aprobator iar eu am oftat.M-am ridicat de pe scaun si in sfarsit,ochii mei s-au intalnit cu cei ai lui Luke.Am luat un loc pe patul lui si palma mea libera si-a gasit singura drumul spre obrazul lui.Am stat cateva secunde asa,vorbind doar prin priviri,dar cand am vazut lacrimi in ochii lui,mi-am inconjurat bratele asupra corpului lui.Si-a ascuns fata in parul meu si vibratiile corpului lui ma faceau sa vreau sa-l strang si mai tare.
Degetele mele erau incurcate in parul lui moale si ii sopteam usor in ureche 'shh'.Am simtit cum isi ridica incet capul si l-am lasat sa iasa din stransoarea mea.
"Imi pare asa de rau,Claire.Nu ar fii trebuit sa ma vezi in starea asta,imi pare asa de rau." Vorbea cu vocea tremuranda.Pieptul meu era acoperit de o durere cumplita.Durea sa-l vad in starea asta.
"Nu,Luke,nu-ti cere scuze.E okay." Fetele noastre erau asa de apropiate,dar de data aceasta nu aveam acea problema :ochi sau buze? Il priveam in ochi si nu-mi puteam lua privirea de acolo.
"Nu e okay,Claire,nu e deloc okay."
"Luke,te rog,calmeaza-te.Stiu cum te simti.Eu te inteleg." Buzele mele au fost apasate usor pe fruntea lui,apoi i-am sarutat lacrimile.
"Mersi pentru tot,briosica.Esti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat de cand m-am mutat aici." De data asta el m-a imbratisat,tinand strans de puloverul meu.
Nu am observat cat timp am stat asa.Eu eram in transa,incurcandu-ma in parul lui iar el desenand cercuri pe spatele meu.Am fost intrerupti de usa care s-a deschis destul de brutal.Ne-am oprit activitatea si am privit usa unde era un baiat inalt,brunet si destul de jenat.
"Oh,uhm,scuze.O sa...o sa plec." Abia am inteles ce a spus.Luke a fost primul care s-a desprins din imbratisare.
"Nu,Cal,poti sa intri." A inchis usa,nu asa de zgomotos cum a deschis-o si s-a asezat pe scaunul pe care am stat eu acum ceva timp.
"Cum te simti?"
"Sunt mai bine." A spus Luke destul de increzator.Nu am putut retine zambetul care a aparut.
"Ce s-a intamplat aici? Prea multa tensiune sexuala in camera asta." Pupilele noastre s-au dilatat instantaneu la vorbele lui Cal,iar el a izbucnit in ras la reactia noastra.
"Ce dracu',omule?" Luke a ridicat tonul,ceea ce l-a facut pe Cal sa rada si mai tare. "Scuze,cred ca s-a lovit la cap."
"Nu-i nimic."
"Ok,acum serios." A zis oprindu-se din ras. "Ma bucur ca te simti bine,Lukey." L-a batut prieteneste pe umar si amandoi au zambit. "Imi pare rau pentru asta,stiu ca e vina mea si nu trebuia sa-" Daca continua,sigur nu se mai oprea asa ca Luke i-a facut o favoare.
"Unde-i Mike?"
"Oh,a plecat.Era foarte obosit si a spus ca o sa se intoarca mai incolo."
"Spune-i ca si-a cerut destul scuze." A adaugat un 'pft' si un mic raset.
"Nu,Luke,nu si-a cerut destul scuze.Ar trebui sa-si ceara scuze toata viata.Nenorocitul ala."
"Doamne,Cal,nu ma exagera atat.Sunt bine,nu vezi?" A ridicat mainile in aer apoi si-a dat ochii peste cap.Sprancenele lui Calum s-au ridicat iar eu,din cauza nervozitatii,imi muscam buza inferioara.
"Chiar esti bine?"
"Da,Cal,sunt bine."
"Luke,stii la ce ma refer."
Un oftat lung a iesit de sub buzele lui Luke,lasandu-si capul sa atinga patul spitalului. "Poate ca nu sunt asa de bine pana la urma."
-
yay ati aflat de ce era Luke trist
daca inca nu ati inteles Luke era trist pentru ca acum cativa ani *nu mai stiu cand exact trebuie sa caut* in acea perioada a anului au murit parintii lui.ma rog,mai intai mama lui apoi tatal lui.
si daca nu ati inteles de ce Luke a zis dupa ce s-a trezit ''Oh...iar m-am trezit?" a spus-o pentru ca el a fost in coma atunci cand a avut celalalt accident,dar s-a trezit si atunci cand s-a trezit parintii lui murisera.
aw :( Lukey ma face trista si e asa de ciudat sa scriu despre Malum deoarece Calum il cam uraste pe Mikey si lui Mikey ii e cam frica de Cal lol
o sa editez mai incolo deci scz de greseli bye
era un gif cu Claire(Dove) dar l-am schimbat pentru ca nu am pus niciun gif cu Cal si Cal e super si il iub mult de tot si merita un gif ok pa
CITEȘTI
after school ↦ hemmings
Fanfiction"Dragostea e asemeni febrei; nu le putem stapani pe niciuna si nici nu putem limita durata sau intensitatea lor." Ce se intampla cand te indragostesti de cea mai complicata si misterioasa persoana? © biiabiebx all rights reserved
