after school ↦ hemmings

Capitolul 6

Pe la 8 seara,Luke m-a dus acasa.Nu am vorbit despre nimic important,mai mult despre animale.Am aflat ca-i plac pinguinii ceea ce e foarte dragut pentru ca si eu iubesc pinguinii.Cand am ajuns in fata casei,mi-am luat 'la revedere' de la Luke si aproape ca am fugit spre usa.Mi-a zambit apoi mi-a facut cu mana si a plecat.L-am privit pana cand a parasit strada.Dupa un oftat lung,am deschis usa si era sa o lovesc pe mama. "Mama!? Ce faci?" Am spus incruntata.Stiam ca nu era o idee buna ca Luke sa ma aduca acasa.Acum incepeau intrebarile. 

"Oh,nimic.Am auzit niste zgomote si m-am uitat si eu." A zis mama,punandu-si mana in spatele gatului si miscand-o usor."Deci...uhm...unde ai fost?" 

"Dupa cum ai vazut...am fost cu baiatul ala." Am inchis usa si mi-am lasat geanta sa cada jos.Mama si-a dat ochii peste cap si a ridicat-o apoi m-a urmarit in bucatarie. "Baiatul ala? Cine e baiatul ala?" A pus geanta pe un scaun,apoi s-a asezat la masa.Nu isi lua ochii de pe mine,ma privea in timp ce eu imi puneam mancare in farfurie. "Este un coleg.Adica nu suntem in aceeasi clasa,in aceeasi scoala.E si el clasa a12a,totusi." Am clarificat situatia.

"Aha." A dat din cap si a deschis gura pentru a mai spune ceva.A inchis-o,a mai stat putin pe ganduri,apoi a venit alta intrebare. "Ce faceai cu el?" Imi era cam frica de aceasta intrebare.Nu ii puteam spune mamei adevarul.Am luat un loc la masa,iar mama astepta un raspuns. 

"...l-am ajutat cu ceva." Am spus intr-un final.Am inceput sa mananc dar privirea mamei inca era atintita asupra mea si ma simteam ciudat.Mainile ei erau pe masa,capul ei putin intr-o parte si sprancenele ei usor ridicate. "Serios?" Mama credea ca ea este prietena mea cea mai buna.Era oarecum adevarat pentru ca ea mereu imi afla secretele si puteam vorbi cu ea orice.Dar eu nu prea o consideram.Cateodata ma intrebam daca Maddy chiar este prietena mea cea mai buna. 

Inainte sa-i raspund,mi-am dat ochii peste cap. "Da,mama politist." Am mai luat o gura din spaghetti,apoi am privit-o pe mama. "Nu,mama,nu.Nu e iubitul meu.Asta voiai sa auzi?" Eram sigura ca de asta imi punea atatea intrebari.A tusit,apoi si-a lasat spatele sa atinga spatarul scaunului. "Daca ne-ai vazut impreuna,nu inseamna ca e iubitul meu.Doamne." Deodata,apetitul meu a disparut si am impins farfuria.Mi-am incrucisat mainile la piept. 

"Of,Claire.Mereu exagerezi.Am inteles." A oftat,apoi a luat farfuria.

-

Cautam cartea de chimie care,cred ca disparuse,pentru ca nu era de gasit in dulap.Cand deja ma enervasem si imi venea sa arunc tot ce aveam acolo,am simtit o mana pe umar.Am tresarit,dar cand m-am intors i-am zarit zambetul lui Ashton.Mi-am ciufulit putin parul,dand cu mana prin el,asta faceam cand eram jenata. "Hei." A spus Ash chicotind.Rasul lui Luke era matur comparativ cu al lui Ashton.Un zambet a aparut intr-un final pe fata mea. "Hei." 

"Ce s-a intamplat? Pari cam nervoasa." Tinea strans de cartile lui si ma privea direct in ochi.Mi-am dat ochii peste cap. "Ugh,nu imi gasesc cartea de chimie.Unde naiba am pus-o? Habar nu am.Parca a intrat in pamant,uf." I-am explicat,gesticuland.El a ras,apoi privirea lui era atat de duioasa incat imi venea sa-l sarut.Dar,bineinteles,m-am abtinut si am inghitit in sec. 

"Esti draguta cand esti nervoasa." Ew.Toti baietii spun asta,dar auzind asta de la Ashton mi-a facut genunchi sa tremure putin.Fara sa vreau,mana mea a ajuns din nou in parul meu blond si i-am oferit un zambet. "Mersi." Incercam sa nu ma inrosesc dar cred ca esuasem. "Uhm,de fapt,eu sunt aici ca sa te intreb ceva.Cred ca tu esti cea mai matura persoana pe care o cunosc..." Sinceritatea era prezenta in privirea si vocea lui. "Oh,mersi.Ce e?"

"...uhm,o fata de clasa a11a m-a intrebat daca vreau sa fiu iubitul ei.E draguta.Adica wow,e foarte draguta.Dar nu o cunosc prea bine si nu stiu ce sa fac." A simtit cum un nod mi se forma in gat si un gol mare in stomac.Fluturii de mai devreme zburasera pe undeva.Nu puteam fii sincera cu el,il placeam de aproape 2 ani,dar niciodata nu a fost reciproc. "Uhm,nu stiu.O placi?" Am raspuns cu greu.

"Cam da..." Am fortat un zambet,ignorand durerile de stomac si de inima provocate de el. "Atunci ce mai astepti?" I-am facut semn spre culoar,dar nu era nimeni acolo.I-am facut semn pentru a pleca si pentru a fii fericit. "Esti sigura?" A strambat din nas si era asa de adorabil incat m-am ridicat pe varfuri si i-am sarutat obrazul.Pupilele lui s-au dilatat imediat.Si-a pus mana in locul unde buzele mele l-au atins. "Un sarut pentru noroc." Zambetul lui uimitor m-a facut sa ma simt putin mai bine.

"Multumesc mult,Claire." M-a imbratisat brusc,iar eu m-am bucurat de moment.Dupa ce mi-a dat drumul,mi-a mai zambit o data si ugh,ce sacrificii trebuie sa fac eu.Buzele lui roz ma tentau asa de tare dar mi-am muscat buza si am privit podeaua apoi pe el cum parasea holul.Se pare ca intarzii din nou.

-

Asteptam ca Luke sa apara cu zambetul lui tamp pe fata si sa ma pot descarca dar el a venit la fel de nervos ca mine. "Bag picioru'." A murmurat Luke lovind o piatra cu piciorul. "Suparat?" Am intrebat pe un ton mai nervos. "Super nervos,Doamne ce oameni." S-a asezat langa mine pe banca,cu mainile in buzunar. "Tu ce ai?" Luke m-a privit,iar eu am oftat.Ma jucam cu degetele si cu geanta si le priveam. "Ugh,niciodata nu am simtit nevoia de o imbratisare asa cum simt acum." 

"Am avut nevoie de multe imbratisari in viata asta asa frumoasa." M-am oprit din privitul degetelor si m-am scufundat in ochii lui albastri."...dar nu am avut pe cineva care sa mi le ofere." Am simtit ca o sageata mi-a strapuns inima.Luke parea un baiat asa de trist,cu un trecut cutremurator.Mereu ezitam si asteptam momentul potrivit pentru a intreba ce s-a intamplat,dar niciodata nu il gaseam.Ne cunosteam deja de vreo 3 saptamani dar inca nu am aflat mare lucru despre el.

"Luke..." A fost tot ce am putut spune,iar mana mea a ajuns pe mana lui.Il strangeam tare si il priveam direct in ochi. "Claire...nu am nevoie de mila.E ok." Nu stiam ce sa zic,in momentul ala voiam sa-i spun ca imi pasa de el si ca ii voi fii mereu alaturi,dar daca nu va fii asa? Un oftat s-a auzit de la mine. "Uite,Luke." Am inceput,privind mainile noastre. "...poate nu ne cunoastem de mult timp dar mie imi pasa.Vreau sa avem o relatie unde ne putem spune orice.Adica daca vrei sa te plangi,daca vrei sa-mi povestesti ceva,nu te retine.Nu fac asta cu multa lume si cred ca o fac pentru ca si eu am nevoie si stiu ca si tu ai mare nevoie." A venit randul lui Luke sa-mi stranga mana.Mi-a zambit,iar eu i-am intors gestul. "Mersi,Claire.Ma bucur ca m-ai intrebat daca sunt prietenul tau." L-am lovit usor in umar,in timp ce radeam amandoi.