after school ↦ hemmings

Capitolul 46

In acea seara,eu si Luke am iesit din camera noastra doar pentru a lua cina.Eram prea obositi si fusurile orare ne dadeau mari dureri de cap si confuzii.

Stateam intinsi in pat,iar eu priveam emisiuni australiene,accentul lor amuzandu-ma,iar cand era publicitate dadeam pe un canal de stiri unde era prezenta ora.Era deja trecut de miezul noptii si nu reuseam sa adorm.Niciodata nu am suportat fusurile orare,dar acum simtind toate aceste disconforturi,le uram.L-am privit pe baiatul de langa mine care parea ca doarme,asa ca nu l-am deranjat.Am lasat un mic oftat,apoi am dat pe un canal de muzica,lasand-o sa cante usor pe fundal in timp ce eu incercam sa adorm.

-

Bineinteles ca nu am putut dormi mai mult de o ora.M-am trezit si mainile mele s-au repezit spre ochii mei care probabil aveau o culoare inchisa pe dedesubt.Abia dupa ce ochii mei s-au acomodat cu lumina televizorului,am observat ca locul de langa mine era gol.M-am incruntat si am sarit din pat cat de repede am putut,cu o ameteala enervanta.

Am coborat scarile,ajungand in bucatarie.Probabil doar se dusese sa bea niste apa.Cand am vazut o umbra in incaperea in care urma sa intru,am rasuflat usurata.Totusi,am fost dezamagita sa vad ca era Calum si nu persoana pe care o cautam eu.Acesta mi-a oferit un zambet,pe care i l-am returnat cu greu.

"Inca nu te-ai acomodat?" M-a intrebat,ducand cana de pe masa spre gura lui.

"Nup si cand m-am trezit Luke nu mai era langa mine." Mi-am dus mana prin par,iar pupilele lui Calum s-au dilatat.A trantit cana pe masa,cativa stropi din ea udand in jur.

"Prostul.Ia-ti ceva pe tine,o geaca,un hanorac repede." A ordonat,el facand acelasi lucru.Am aprobat si am fugit spre camera noastra,punand un hanorac pe care l-am gasit pe fotoliu,care nu credeam ca e al meu,dar nu mai conta.

Cand am ajuns in fata usii de la intrare,m-am incaltat cu niste ghetute pe care mi le luasem.In Australia incepea vara,dar nu era rau sa fii precaut.Calum a aparut in spatele meu dupa cateva secunde,apoi am iesit repede pe usa.Nu am pus nicio intrebare,m-am lasat condusa de el.

"Sunt doua locuri unde poate sa fie." A spus Calum,marind pasul,eu aproape fiind nevoita sa alerg pentru a nu il pierde.

"Unde?" Am intrebat,iar Cal mi-a trimis o privire trista.Am inghitit nodul care mi se formase in gat si nu am mai pus alte intrebari prostesti,continuand sa il urmaresc pe Calum.

Am ajuns in fata unei case care arata asemanator cu cea a lui Cal,iar el s-a oprit.A trebuit sa imi pun mana pe genunchi si sa ma aplec pentru a-mi recupera suflarea.Calum a scapat cateva rasete.

"Asta e casa unde locuia Luke.Pare ca a fost recumparata." Mi-a explicat Cal,iar eu am inceput sa-mi musc buza.Eram ingrijorata,dar nu puteam face nimic,pentru ca nu stiam sa ma descruc nici macar in acest cartier.Nu eram acasa,iar Luke putea fi oriunde.

"Crezi ca e aici?" Am intrebat,incepand sa imi musc buza involuntar.

"Habar nu am.Hai sa aflam." A ridicat din umeri,apoi a inceput sa faca inconjurul casei.Am mers in spatele lui,sperand sa il gasim pe Luke,dar nu era nici urma de el.Am oftat simultan,iar apoi pe fata lui a aparut un zambet nostalgic.

"Ce e?" Eram asa de confuza si migrenele pe care le aveam din cauza fusului orar si a zborului nu ajutau deloc.Doar voiam sa fiu cu Luke si sa nu se mai intample lucruri rele.

"Daca nu e aici,stiu unde e,dar nu trebuie sa il deranjam.Are nevoie de putin timp singur." Nu imi placea deloc ideea asta.Nu voiam sa-l las singur,dar din pacate,trebuia sa-l ascult pe Calum.Stia ce spune si nu aveam de ce sa il contrazic.Frustrarea mea era mare si voiam sa fug spre locul unde era Luke,dar habar nu aveam unde era acel loc si stiam ca prietenul lui avea dreptate.Zilele astea au fost grele pentru el,merita niste timp singur.