after school ↦ hemmings

Capitolul 21

Am sarit repede in masina,in locul din dreapta soferului si mi-am adus genunchii la piept.Mi-am ascuns fata si am inceput sa plang.Ce facusem atat de gresit incat sa merit toate astea? Tatal meu a disparut,iubitul meu e agresiv atunci cand e beat...si cred ca ma indragosteam de cea mai complicata si nepotrivita persoana : Luke Hemmings.

Luke a intrat asa de usor in masina,abia l-am auzit.Am simtit mana lui pe spatele meu gol si apoi fiori.Atingerea lui imi dadea fiori si asta ma enerva asa de tare.Mi-am ridicat capul si l-am privit in ochi.

"E ok,Claire.Totul o sa fie ok." M-a strans de mana si a dus-o la gura lui,lasand cateva saruturi moi si calde.Mi-am sters lacrimile cu mana libera.

"Chiar crezi asta?" L-am intrebat sincer pe Luke iar el a incercat sa-si ridice umerii dar nu a putut.Pentru un moment,niciunul nu a mai spus nimic si nu rupeam contactul vizual.

"Nu stiu,Claire,nu stiu.Imi spun asta in fiecare zi,dar chiar asa e?" Niste lacrimi mi-au mai cazut din ochi,dar nu am avut timp sa le sterg pentru ca Luke a fost mai rapid.Mi-a dat usor cu degetul lui mare in jurul ochiilor apoi s-a dus mai jos,la obrazul meu. "O sa-l omor pe baiatul ala." 

"Psh,Luke,o sa ajunga la spital sigur." L-am asigurat iar pe fata lui a aparut un micut ranjet.Din nou,contactul vizual vorbea pentru noi,pana cand privirea lui Luke a cazut asupra sutienului meu.M-am uitat si eu acolo. "Oh." Am spus,aducandu-mi aminte ca eram in sutien.

"Ah,nu,nu-i nimic.Misto sutien." Arata cu degetul spre sanii mei si era asa de jenant.Am ras iar el incerca sa se uite in alta parte. 

"Poti sa te uiti,deja te-ai uitat de prea multe ori." Chicoteam iar el se imbujorase.Chiar si in masina unde abia ne puteam vedea,am observat asta.

"Pune-ti bluza aia odata!" Am ras pentru ultima data si l-am ascultat pe Luke.

"Gata." Am spus,desi vedeam cum trage cu ochiul.Doamne,e asa un prostanac si totusi multora le e frica de el.Cum? Oh da,aproape l-a omorat pe Ashton.

"Mai bine...oarecum." A spus,ceea ce m-a facut sa izbucnesc din nou in ras.

Am devenit serioasa pentru un moment si i-am zambit cu multa caldura. "Multumesc,Luke." 

A ridicat o spranceana si s-a apropiat de mine. "Pentru?"

"Pentru tot.Pentru ca m-ai salvat,pentru ca m-ai facut sa rad.Pentru ca esti prietenul meu." Si-a dat ochii peste cap si a oftat.A fost randul meu sa ridic o spranceana. "Pentru ce a fost aia?"

"Prieten.Prieteni care se mai si saruta?" L-am lovit usor in umar si am zambit.

"Cel care ma saruta esti tu."

"Apf,adica nu-ti place,nu? Hai,Claire,nu nega."

"Ok,nu neg." Am dat din cap iar el mi-a zambit mandru.Apoi s-a apropiat de mine si mi-a lasat un pupic pe obraz,obrazul lovit.

"Claire,trebuie sa te desparti de el." Asteptam momentul asta.Stiam ca la urma urmei o va spune.Am oftat si mi-am rezemat capul de geamul masinii.

"Probabil..." Vocea mea era inceata.Eram obosita si avusesem destula actiune in seara asta.

"Probabil?" A spus in timp ce introducea cheile pentru a porni masina. "Nu trebuie sa-i mai permiti sa se comporte asa.Daca te mai atinge o data jur ca--"

"Luke,concetreaza-te la drum,te rog."

"Vrei sa te duc acasa?"

"Nu prea...nu vreau sa ma vada mama in halul asta."

"Atunci mergem la mine."

-

♡ Luke ♡