Capitolul 33

2.8K 154 9
                                    

Joi am stat acasa pentru a ma odihni,dar vineri am decis sa-mi fac aparitia la scoala.Trebuia sa vorbesc cu Maddy.Atunci cand am auzit clopotelul care anunta pauza de pranz,m-am ridicat de pe banca si m-am indreptat spre cantina.Speram sa o gasesc pe Madison inainte sa se aseze la masa pentru ca nu prea eram in starea potrivita pentru prietenii ei ciudati.Ochii mei o cautau pe prietena mea,dar nu era pe nicaieri.Am oftat si m-am dus sa-mi iau de mancare.Asteptam la rand si bateam cu piciorul dusumeaua atunci cand am vazut-o pe persoana cu care voiam sa vorbesc.Am fugit de acolo si am prins-o de mana.Probabil ca am primit cateva priviri dar nu conta.

"Maddy!" Am strigat,tinand-o strans de brat.S-a intors cu o expresie confuza dar s-a linistit cand m-a vazut.

"Claire!" Mi-a inconjurat corpul iar eu i-am copiat miscarile.

"Imi pare asa de rau,Maddy,dar nu spusesem nimanui despre asta si imi era greu." Am impins-o putin pentru a privi in ochi atunci cand vorbeam.

"Nu-i nimic.Oricum ma simt prost ca am aflat asta de la Ashton.Nu trebuia sa-mi spuna." Dadea dezaprobator din cap si am scapat un raset.

"Nu stia ca nu ti-am spus,deci nu stiu...presupun ca e ok." Mi-a zambit si mi-a strans mana.

"Vrei sa vii sa mananci cu noi?" A intrebat cu o voce draguta.

"Inca nu mi-am luat nimic dupa cum vezi." 

"Oh,pai hai sa-ti iei."

-

Dupa ce mi-am cumparat cateceva,Madison a insistat sa mancam impreuna pentru ca nu mai facusem asta de mult timp.Devenise enervanta deci am acceptat.Nu era greu sa-i ignor prietenii,mai ales ca nu prea vorbeam unii cu altii deci era ok.

Ma jucam cu mancarea in farfurie, pentru ca nu prea aveam apetit si ascultam conversatiile de la masa.

"Omule,am observat ca Hemmings nu a venit zilele astea la scoala?" Atunci cand i-am auzit numele lui Luke,inima a inceput sa-mi bata mai tare.Oare cate zvonuri erau in scoala? 

"Probabil iar chiuleste,pf." Mi-am dat ochii peste cap la vorbele unui baiat de la masa.

"Oricum cui ii pasa de el?" Normal.Cui ii pasa de Hemmings? De ciudatul si nesimtitul Hemmings? Nimanui,normal.

"Mda,ai dreptate.E un fraier." Simteam cum totul in mine ia foc.Oamenii ma enervau asa de tare.Judecau fara sa stie o persoana.

"Stiu,nu? Si sa da asa de smecher,dar cred ca nu are putere sa loveasca nici o musca." Au izbucnit toti in ras la incercarea unui idiot de a fii amuzant,iar eu m-am ridicat imediat de la masa.

"Claire!" Madison a stat in picioare,gata sa ma urmareasca.M-am intors si am citit confuzia pe fata ei.

"Nu vreau sa stau cu idiotii aia la masa." 

"Scuza-ma?" A spus un baiat,uitandu-se la mine cu o spranceana ridicata.

"Oh,scuze,ar fii trebuit sa ma sperii sau ce? Sunteti patetici,daca ar veni Luke la voi ati face plecaciuni in fata lui." Scoteam cuvintele cu dezgust.

"Ce dracu'?" Spune idiotul incruntandu-se.

"Credeti ca Luke nu ar putea sa va bata,nu? Oh Doamne ce mi-ar placea sa va vad pe toti cu buzele umflate.Nu mai vorbiti de el,va rog,sunteti niste ratati." Mi-am continuat drumul dar inainte sa ies din cantina am auzit un 'Du-te dracu'!' asa ca inainte sa deschid usa le-am aratat degetul mijlociu.

-

Mama nu era acasa cand am ajuns eu asa ca nu am hotarat sa mananc atunci cand va veni ea.M-am trantit pe canapeaua din living si am pornit televizorul,cautand un film bun.Schimbam program dupa program dar nimic nu imi facea cu ochiul,asa ca am luat telefonul si i-am dat un mesaj lui Luke.

after school ↦ hemmingsWhere stories live. Discover now