Capitolul 27

2.6K 145 19
                                    

Cand am intrat pe holul liceului,am fost intampinata de Maddy care m-a imbratisat puternic.La inceput nu voiam sa-i returnez imbratisarea,dar am fost nevoita.Maddy a fost cea care m-a impins usor si mi-a oferit un zambet trist.Am ridicat o spranceana.De ce avea zambetul acela? Am facut un pas in spate,iar ea mi-a pus mana pe umar.

"Imi pare rau,Claire.De ce nu mi-ai spus?" Atunci cand am auzit aceste cuvinte,am simtit cum un nod mi s-a format in stomac.De unde a aflat Maddy? Singurii care stiau despre asta erau Ashton si Luke.Luke nu a vorbit niciodata cu Maddy din cate stiu eu,dar Ashton si Maddy erau prieteni.

"Cine ti-a spus?" Am inghitit in sec si mi-am udat buzele cu limba.Maddy a oftat si si-a lasat mana sa cada pe langa corp. "A fost Ashton,nu-i asa?" Nu mi-a raspuns. "Doamne,nenorocitul ala." Am soptit si am plecat din fata lui Madison.

"Claire,stai!" Nu aveam de gand sa stau.Poate voiam sa-i spun lui Maddy,dar eu trebuia sa fiu cea care ii spunea,nu Ashton.

M-am indreptat cu pasi repezi spre dulapul lui Ashton.Ca de obicei,capul lui era ascuns in dulapul albastru.Am tusit,apoi l-am batut pe umar.S-a intors si a parut destul de surprins sa ma vada.

"Ce e? Deja vrei sa ne impacam?" Un ranjet era prezent pe fata lui,iar eu mi-am dat ochii peste cap,aducandu-mi mainile incrucisate la piept.

"Ce naiba,Ashton?! Am crezut ca pot avea incredere in tine?" Am inceput sa strig.Nu imi pasa ca suntem la liceu.Ashton m-a ranit destul.

"Ce?! Poti avea incredere in mine,despre ce naiba vorbesti?" Ii uram personalitatea.L-am impins in umar iar el s-a incruntat si mai rau decat era.

"De ce i-ai spus lui Maddy? De ce?" Ii loveam umarul incontinuu,dar nu-l priveam in ochi.Simteam cum lacrimile apareau si nu voiam sa ma vada in starea asta.

"Ce vrei sa spui? Maddy nu stia?" Parea confuz si chiar sper ca e adevarul,sper ca nu minte.

"Nu,Ashton,nu stia." Mi-am sters ochii umezi inainte sa-i intalnesc ochii."Tu si Luke erati singurii care stiati." Si-a dat ochii peste cap cand i-a auzit numele. "Poate ii spuneam si lui Maddy dar voiam sa-i spun eu,nu tu."

"Nu-mi vine sa cred ca i-ai zis lui Hemmings,dar nu i-ai spus lui Maddy." A spus cu un ton dezgustat,adaugand un 'pft'.

"Numele lui e Luke,Irwin." Am spus cu aceeasi tonalitate.

"Claire,imi pare rau.Nu am stiut ca nu i-ai spus lui Madison." Un oftat lung a iesit de sub buzele lui."Chiar imi pare rau,Claire."

"Ai facut-o deja si e prea tarziu pentru scuze,oricum." 

I-am intors spatele,stergandu-mi usor nasul cu maneca hanoracului pe care il purtam.Nu voiam sa vorbesc cu Maddy acum si clar nu mai voiam sa-i vad expresia lui Ashton.Probabil ca trebuia sa mai stau cateva zile acasa.

Chiar cand soneria isi facea treaba,de a aduce elevii in clasa,eu am iesit pe usa din spate a liceului.Daca plecam nu era mare lucru,era prima ora,nimeni nu va stii ca am fost la scoala.Am inchis usa din spatele meu si am luat o gura mare de aer.Am vrut sa ma asez jos dar am auzit un suspin.M-am ridicat si am mers in partea dreapta a scolii.Acolo l-am gasit pe Luke,care statea jos,bratele pe genunchi si capul in spatiul dintre genunchi si piept.Intr-o mana avea o tigara aprinsa.Am facut pasi mici pana am ajuns langa el si am luat loc.Abia atunci m-a observat.A ridicat repede capul.Ochii lui erau asa de rosii,iar fata lui asa de palida.Am simtit o durere mare in piept atunci cand l-am privit.Ochii lui albastri stralucitori erau acum inconjurati de acea culoare oribila rosie.Si-a sters imediat lacrimile.

"Ce faci aici? Nu ai ore?" A murmurat,abia intelegand ce a spus.

"Te-as putea intreba acelasi lucru." Am murmurat si eu,iar un zambet trist a aparut pe fata lui,apoi a tras o data din tigara lui.Mi-am dat ochii peste cap.

"Ce e?"

"Inca nu inteleg de ce faci asta." Am spus aratand cu degetul spre acel lucru ucigator.

"Uite." A tras un fum din tigara,pe care l-a tinut destul de mult. "Tragi problemele in tine,apoi." S-a oprit pentru a scoate tot fumul si mi-a zambit. "Apoi le lasi sa iasa."

Incruntata,am lasat un chicotit sa iasa.Mi-am pus capul pe umarul lui si am oftat. "Ce s-a intamplat,briosica?" Vocea lui ma linistea asa de tare.Mi-am inchis ochii si am ras.

"Briosica?" A chicotit,apoi mi-a sarutat parul.

"Dap.Briosica e draguta,asa ca tine."

"Lukey?" A gemut,apoi a aruncat tigarea,desi nu o terminase.

"Doamne,Claire,nu mai flirta cu mine!" A strigat,razand.

Mi-am adus capul la pozitia lui initiala si am ras destul de tare. "Doamne,Luke,tu ai inceput.Briosica!" 

Luke si-a dezvaluit dintii,un zambet adevarat pe chipul lui.M-a atras spre el cu mana lui,niciunul incetand sa chicotim.I-am sarutat obrazul,iar el si-a intors capul.Eram asa de apropiati incat nasurile noastre se atingeau.Mi-am pus mana in locul unde buzele mele l-au atins cateva secunde in urma.

"De ce plangeai,Lukey?" Am soptit,nestiind unde sa ma uit.In ochii lui sau la buzele lui?

Se juca cu pierce-ul inainte sa ofteze."Daca imi mai spui Lukey,o sa fiu nevoit sa te sarut." Stiam ca va evita intrebarea.Asa e Luke.

Am dat din cap aprobator. "Poti sa o faci."

"Esti sigura?" 

"Da." 

Buzele noastre s-au lipit,iar in stomacul meu avea loc o batalie intre fluturi.Toate emotiile pe care le simteam erau amestecate,mintea mea era goala,nu mai era nimeni si nimic in gandul meu.Mi-am asezat mainile in jurul gatului lui,incurcandu-mi degetele in parul lui moale.Buzele noastre se miscau perfect una peste alta.Acest sarut nu se simtea gresit,se simtea atat de corect.Era diferit de alte saruturi pe care le-am impartasit.Era unul care exprima nevoia de a avea pe cineva langa noi,exprima tristetea din sufletele noastre.Era unul care nu voiam sa se termine niciodata.

-

oops

ce a fost asta nici eu nu stiu

LUKE PLANGEA ASTA E FOARTE IMPORTANT 

scuze de greseli *daca sunt* dar mi-e cam lene sa ma uit peste si sunt si cam obosita deci da scuze 

after school ↦ hemmingsWaar verhalen tot leven komen. Ontdek het nu