Caruselul vieții

(II) Capitolul 42

-Brandon nu ma place deloc, spune Elliot. Deci aceea e tipa de care se despartise atunci cand ne-am intalnit prima oara cu el?intreaba el.

-Da. Jessica, cea mai buna prietena a lui Tiffany, spun eu oftand. Aparent s-au impacat.

-Nu mi-ai mai zis ce ti-a spus scorpia cand v-ati intalnit la balet, spune Elliot, iar eu incremenesc imediat.

Stiu ca i-am promis ca o sa vorbim dupa, dar am evitat subiectul. Nu voiam sa-i spun pentru ca avea legatura cu Matt si poate din cauza reactiei mele ar fi interpreta gresit. M-am oprit, iar acesta s-a pus in fata mea. Cu greu mi-am ridicat privirea spre el si i-am citit din nou ingrijorarea de pe chip. Am luat o gura zdravana din cafea si am oftat prelung. Trebuie sa-i zic... nu mai vreau minciuni.

-Mi-a zis ca Matt stie ca am un nou iubit, spun eu aproape soptit. Ne-a vazut impreuna.

-Si? Nu e ca si cum ne-am ascuns, spune el si are un ton ciudat.

-Stiu, oftez eu. Ma rog, nu mai conteaza. M-a enervat atunci pe moment, dau eu din umeri. Mergem?imi fortez eu un zambet.

-De ce te-a deranjat?intreaba el putin mai dur, iar sangele imi ingheata.

Privirea i se intunecase si ma speria atitudinea lui. De aceea nu-mi place sa vorbesc despre Matt cu el... mereu am impresia ca intelege gresit orice zic despre el si se supara. Nu vreau ca aceasta relatie sa se strice din cauza interpretarilor gresite ale lui Elliot despre Matt.

-Hope, vorbeste cu mine. Nu-mi place cand te abti sa-mi zici anumite chestii, chiar daca au legatura cu Matt. Ma intereseaza ce simti si vreau sa fii bine. Te ascult cu orice problema pe care o ai. Ai incredere in mine.

Mi-a dat drumul la mana si mi-a pus-o pe obraz, mangaindu-ma usor. Acea seriozitate se mai risipise de pe chipul lui si ii revenise acea caldura in privire. M-am apropiat de el, lipindu-ma de pieptul lui. Si-a pus mana pe spatele meu, strangandu-ma usor.

-Cand mi-a zis ca ne-a vazut, am avut un sentiment ciudat... m-am simtit ca si urmarita. El ne-a vazut, dar noi nu pe el, spun eu incet.

-Poate ne-a vazut din intamplare, nu chiar o urmarire. Poate nici nu e adevarat... acea tipa poate sa inventeze pentru a te supara pe tine. Nu te mai gandi la asta. Hai sa mergem, spune el si ma indeparteaza de el.

Pana sa pornim, s-a apropiat de buzele mele, oferindu-mi un sarut dulce care m-a facut sa uit de orice alt gand neplacut.

-Nu-mi vine sa cred ca m-ai facut sa cant asta, spun eu imediat cum termina acordurile chitarii.

Sambata, dupa multe rugaminti si o munca de convingere uimitoare, am cedat in fata baietilor si le-am zis ca voi canta cu ei acea melodie la spectacolul de vineri. Nu stiu cum voi face fata acestei provocari, dar nu am avut incotro. Cu un insistent mai fac fata, dar cu cinci – Becca, Esme, Elliot, Ryan si Cam – a fost destul de greu. Singurul care nu a spus nimic a fost Sean si ma asteptam la acest lucru, iar restul s-au facut ca nu observa dezinteresul lui total.

Elliot m-a adus azi pentru a mai repeta, de data asta doar noi doi. La inceput a fost bine, repetand acea melodie, dar dupa ceva timp i-a venit stralucita idee sa mai cantam inca ceva nou. Cand am citit pentru prima oara versurile am ramas muta de uimire. Mesajul nu era unul prea inocent, facand referire la o oarecare intimitate in cuplu.

-Dar ti-a placut, spune el razand si isi lasa chitara.

-Eu nu cant asa ceva in fata unui public, spun eu rapid.