Caruselul vieții

(II) Capitolul 40

-Te intalnesti si ce? Poate asa ai curajul sa vorbesti cu ea si sa va impacati.

Am deschis gura ca sa protestez, dar atentia mi s-a indreptat spre o persoana care a iesit dintr-o masina, apoi a alergat spre poarta de la intrarea in curtea scolii. Nu pot sa cred! De ce imi era frica se pare ca nu am scapat. Am strans brusc din ochi si ma rugam ca acel specimen sa dispara si sa fie doar imaginatiea mea.

-Ce s-a intamplat?aud vocea lui Brandon si deschid ochii.

Am privit din nou pe geam, iar acela nu disparuse. La naiba!

-Sa ma impac, zici? Uite acum, bufnesc eu ironic. Uite cine a venit, ii fac semn sa priveasca spre scoala.

Acesta si-a intors privirea si am vazut cum a tresarit. S-a uitat apoi spre mine cu o oarecare mila, iar eu am incercat sa-mi pastrez o expresie neutra. Dar pe interior ma durea sa-l vad stand acolo si stiind pe cine asteapta. Mi-am luat rapid o tigara si am aprins-o. Nu-mi place sa fumez in masina, dar nu aveam incotro. Daca ies presimt ca o sa ma duc la el... si nu vreau sa fac scandal in fata scolii, stiind ca tata e inauntru.

-Vine Hope!spune Brandon, iar eu imi mut rapit privirea spre scari.

Am privit-o cum coboara usor acele scari alaturi de Becca si Esme. Inima mi s-a inmuiat imediat cand i-am vazut zambetul minunat. Radea de ceva stiut doar de ea si prietenele ei. La baza scarilor s-au oprit, iar Esme si Becca au parasit-o, indreptandu-se spre parcarea din spatele scolii. Aceasta si-a continuat drumul putin mai rapid pana a ajuns in dreptul lui.

Mainile lui au ajuns imediat pe talia ei, aceasta s-a ridicat putin pe varfuri si buzele lor s-au unit. Intr-un sarut. Hope si Elliot se saruta. Am strans imediat din dinti si imi simteam tot sangele cum imi circula prin vene cu o viteza uimitoare. Totul in mine s-a rupt, s-a distrus... Imi era frica de acest moment. Tot speram ca aceasta relatie a lor e doar in capul meu, nu si in realitate. Dar acest sarut mi-a adeverit temerea. Sunt impreuna! Hope chiar a trecut peste mine... si nu au trecut nici 2 luni de cand ne-am despartit. Oare de cand sunt impreuna?

Intr-un final s-au despartit si am vazut zambetul amandurora. S-au luat de mana si au plecat. Impreuna. Ca un cuplu. Am privit in urma lor, pana au iesit din aria mea vizuala. Acel tip chiar mi-a furat-o. Acum el se bucura de toate zambetele ei, de saruturile ei, de atingerile ei, de corpul ei. Oare s-a intamplat ceva intre ei?ma intreb imediat si simt ca innebunesc. Cand eram impreuna cu ea am asteptat cu nerabdare acea zi in care o voi simti cu totul, cand vom fi un intreg, dar nu am ajuns pana acolo. Nici nu vreau sa ma gandesc ca acel tip o va atinge atat de intim si vor ajunge asa departe. Eu trebuia sa-i ofer o experienta de neuitat, nu el.

-La dracu'!spun eu si lovesc volanul.

Am dus tigara intre buze si am tras cu putere, de parca ar fi fost singurul lucru care ma poate salva de la moartea pe care mi-o pricinuisem singur – prin venirea aici. De ce naiba am fost de acord sa vin in teritoriul ei? Banuiam ca o sa vad ceva ce-mi va displacea, dar tot am fost de acord. Daca nu-i vedeam azi, o parte din mine inca ar fi crezut ca intre ei nu e nimic. Dar e ceva. Ceva mai mult decat ma asteptam. Ceva ce nu-mi place.

-Uite-o pe Jess... te rog du-te, spune Brandon.

-La naiba si cu planurile tale!tip eu, apoi ma dau jos din masina.

Am trantit portiera, apoi am traversat rapid, fiind claxonat de cateva masini. Putin imi pasa, imi spun in minte. As putea sa fiu si calcat de o masina, ca m-ar durea mai putin decat acea imagine care mi-a ramas intiparita in minte – cu cei doi sarutandu-se. Jess si Tiffany m-au vazut si se uitau ciudat la mine, mai ales ca ma indreptat spre ele. Mi-am aruncat tigarea cand am ajuns in dreptul lor si am calcat-o cu piciorul, apoi m-am uitat spre fete.