Caruselul vieții

(II) Capitolul 36

-Esti odihnita pentru a petrece pana in zori?ma intreaba el si vad entuziasmul din ochii lui.

Am incremenit imediat. As fi putut sa zic ca da, si sa-l mint, dar sunt satula de minciuni. M-am departat de el, iar acesta s-a uitat ciudat la mine. S-a ridicat in sezut si mi-a pus o mana pe spate.

-N-am dormit deloc, spun eu slab.

-De ce? Ce s-a intamplat? Te simti bine? Vrei sa stam aici?spune el panicat.

-Nu stiu, dau eu din umeri. Pur si simplu nu am putut sa adorm. Prea multe ganduri. Dar sunt bine. Vreau sa ma distrez, ii zambesc eu putin fortat.

-Ce ganduri?se incrunta el. Vino aici!spune el si ma trage la pieptul lui, imbratisandu-ma strans. Stii ca poti sa-mi spui orice. Chiar si daca te desparti de mine. Nu vreau sa faci ceva ce nu-ti place.

            Am uitat cum sa respir. Cum i-am auzit cuvintele, tot corpul meu a inghetat. Nu vreau sa ma despart de el... E a doua zi de relatie. Inca de ieri de cand mi-a pus intrebarile acelea despre ceea ce simt, mi-am dat seama ca-i e frica. Si ii inteleg aceasta frica si trebuie sa incerc sa i-o sterg din minte. M-am gandit la acest lucru... la noi, si chiar vreau sa continue. Mi-am intors privirea spre el si ii citeam groaza din privire. I-am zambit, apoi m-am intins pentru a-l saruta.

            -Vreau ca noi sa existe, ii soptesc eu peste buze. Si vreau ca noi sa ne distram in seara asta. Si vreau ca noi sa plecam maine spre casa, cu multe amintiri frumoase. Si vom fi noi si acolo.

            Ochii i se incalzisera acum si erau fericiti si aveau acea stralucire. Nu mi-a raspuns, dar m-a sarutat si mi-a transmis mult mai multe decat prin vorbe. Cu greu m-am dezlipit de el si m-am grabit spre baie, pentru a incepe sa ma pregatesc. De abia astept sa am mintea ocupata si sa uit de tot si de toti.

            Am privit spre localul din fata mea, apoi spre Elliot, care-mi zambea larg. Nu a vrut sa-mi spuna unde ma va duce, dar mi-a promis ca ne vom distra. L-am crezut, pana m-am vazut in fata usii si am citit cuvintele scrise cu rosu. Am oftat zgomotos si mi-am luat privirea de la el. Si uitasem cat de insistent poate fi.

            -Tu chiar nu ai de gand sa te lasi, nu-i asa?intreb eu, dar tot nu-l privesc.

            -Imi place sa-mi indeplinesc visurile, spune el si-si trece mana peste umerii mei, lipindu-ma de el. O sa ne distram, ai sa vezi. Ai incredere in mine, imi zambeste el, iar eu imi dau ochii peste cap.

            -Nu ma supara, spun eu departandu-ma de el si atintindu-l cu degetul aratator. Altfel, iti iau biletul si te las aici in New York. Singur!il amenint eu.

            -Inteles!spune el si isi ridica mainile de parca s-ar preda.

            L-am privit atent si inca vedeam acea stralucire in ochii lui. Nu a inteles! E hotarat sa-si duca planul pana la capat, iar eu nu stiu daca am scapare. Am oftat nervos si am lovit cu piciorul trotuarul, apoi m-am intors si am intrat in acel local... al caror cuvinte de pe usa o sa-mi distruga seara. Karaoke Night! Voiam sa zic ca-l urasc pe Elliot, pentru ca m-a adus la asa ceva, dar nu-l uram. Eram nervoasa, dar nu-l uram. Nu puteam sa-l urasc.

            -Nu te grabi!ma prinde el din urma, luandu-ma de mana. Trebuie sa te tin bine, ca sa nu mi te fure. Pentru cine te-ai aranjat asa in seara asta?

            Mie nu mi se parea ca sunt foarte aranjata, dar Elliot cand m-a vazut, aproape sa faca stop cardio-respirator. Purtam o rochie, ce-i drept, dressuri de culoarea piciorului si cizmele cu toc. Machiajul era unul natural, pentru ca stiam ca-mi va fi prea lene sa ma demachiez cand vom ajunge inapoi in camera. Pentru mine era o tinuta normala, dar Elliot nu m-a scos din superba, frumoasa, minunata.