Caruselul vieții

(II) Capitolul 17

-Ia-ti mana de pe ea!aud o voce, iar cel din fata mea se uita peste mine. Da-i drumul!spune aspru si ma prinde delicat de cealalta mana.

Mi-a dat drumul la stransoare, iar eu imediat m-am ascuns in bratele celui care ma salvase. Mainile lui m-au cuprins protector, iar eu am putut sa rasufu usurata.

-Nu am mers la politie, spun eu si-i captez atentia. Lasa-ne in pace, pe mine si pe mama! Te rog.

M-a privit inca o data, apoi a plecat. Lacrimile au inceput sa-mi curga cu putere pe obraji si imi simteam corpul slabit. Daca bratele lui nu m-ar fi tinut as fi facut contact cu trotuarul rece. M-a strans mai bine la piept si ma mangaia pe spate, soptindu-mi cuvinte care sa ma calmeze. M-am departat brusc de el si am inspirat adanc aerul rece de inceput de octombrie.

-Vrei sa mergem undeva?ma intreaba el calm.

-Pe plaja, te rog, spun eu intorcandu-ma spre el.

(STOP! Cine credeti ca e? :D )

Cum am simtit nisipul atigandu-mi talpile m-am simtit libera si linistita. Acesta era locul meu. M-am grabit spre intinderea de apa. Mi-am lasat balerinii si geanta sa-mi cada din mana, apoi din inca doi pasi am fost la malul marii. M-am cutremurat cu totul cand apa rece mi-a atins varful picioarelor. Imi doream sa fie din nou vara si sa pot sa inot, pentru a ma relaxa complet. Aveam nevoie in aceasta perioada de o deconectare de la tot si toate.

Am simtit o mana pe spatele meu si am vazut inca o pereche de picioare alaturandu-se alor mele in apa. Am ridicat privirea si am prins fix momentul cand s-a strambat din cauza ca apa era rece. Elliot si-a coborat privirea si mi-a zambit crispat, iar eu am ras usor. Dupa ce-l rugasem sa ma duca la plaja, imediat a oprit un taxi si ne-am urcat. Inca nu-mi venea sa cred ca el a fost cel care m-a scapat de acel om. Nu credeam ca voi fi vreodata atat de recunoscatoare ca-l voi vedea.

-Multumesc, spun eu, apoi imi intorc privirea spre orizont.

-Am atatea intrebari sa-ti pun... nici nu stiu cu care sa incep, marturiseste el, iar eu incremenesc, pentru ca nu voiam sa raspund la nicio intrebare.

-Cu niciuna, spun eu rapid, apoi ma intorc si plec de langa el.

M-am aplecat rapid, luandu-mi balerinii si geanta, si mi-am grabit pasul. Imediat mi-am simtit bratul prins si m-am oprit locului. I-am vazut privirea speriata si intrebatoare. Dupa ce facuse pentru mine ar fi meritat niste raspunsuri, dar imi era greu sa-i spun. Plus ca nu-l cunosteam atat de bine.

-De ce nu ai fost la balet? De ce nu ai venit la petrecere? Cine era acel om? De ce nu te lasa in pace? De ce nu ai sunat la politie? De ce esti asa trista?spune el rapid, iar creierul meu de abia proceseaza. Te rog, Hope. Chiar imi fac griji.

-A incercat sa ma violeze vineri, spun eu instant, iar lacrimile imi uda obrajii.

Am vazut cum a tresarit si mi-a dat drumul la mana. Il vedeam incetosat din cauza lacrimilor puternice. Totul in mintea mea era din nou negru, vazandu-se doar acei ochi deschisi la culoare. Corpul a inceput sa-mi tremure dintr-o data si am simtit un nod in gat. In secunda urmatoare eram pe jos, cu genunchii sub mine si palmele in nisip. Nu mai aveam putere sa ma tin pe picioare.

M-am lasat dirijata de bratele lui Elliot si imediat am ajuns in bratele lui. Se asezase si el pe nisip, intinzandu-si picioarele, iar eu peste ele. Ma lipise de pieptul lui si ma mangaia usor pe spate. M-a sarutat usor pe cap, iar eu m-am inmuiat imediat. Acelasi gest ca a lui Matt. L-am simtit cum se intinde dupa geanta mea. A deschis-o si a scos servetelele pe care le folosisem cu putin timp inainte. Mi-a intins unul, iar eu mi-am sters obrajii. De data aceasta nu mai luasem machiaj, pentru ca-l stersesem pe tot prima oara cand plansesem.