Caruselul vieții

(II) Capitolul 3

-Imi place, zambesc eu. Si camera ta? Presupun ca nu vei dormi pe canapea.

A ras usor, apoi a iesit din camera, iar eu m-am tinut dupa ea. Am traversat livingul, iar in dreapta se afla o usa. A deschis-o si am intrat in urma ei. Culorile de pe pereti erau la fel ca si la mine. Patul si dulapul erau la fel, dar biroul era unul pe colt care se continua cu un fel de masuta pentru machiaje.

-E dezordine, imi pare rau. Sunt aici de o saptamana, rade ea.

-Te-ai grabit sa pleci de acasa, spun eu.

-Vei afla de ce, spune ea si-mi face cu ochiul, apoi iese grabita, iar eu raman blocat in pragul usii.

Mi-am scuturat rapid capul, apoi am urmat-o. M-am asezat pe canapea langa tata in timp ce Adelyn facea pe gazda. Era plina de energie si vorbea intr-una. Punea intrebari si de abia reuseam sa-i raspund. Noroc ca mai raspundea tata in locul meu. Mintea mea era inca prinsa de vorbele ei „vei afla de ce". Ce trebuia sa aflu? Era vreun secret sau ceva banal?

Hope

            Primul lucru pe care l-am facut dupa ce am deschis ochii, a fost sa-mi verific telefonul. Aveam un mesaj de la Matt in care-mi spunea ca a ajuns in Stanford si ca ma va suna cat de repede poate. Era trimis acum putin timp. I-am raspuns cu un simplu bine, apoi m-am ridicat din pat. Am mers la baie si mi-am facut rutina de dimineata. Nu aveam niciun chef de aceasta zi sau de urmatoarea sau de oricare alta in care nu-l am pe Matt langa mine. Nu-mi venea sa cred ca a venit ziua in care el a plecat. Totul s-a intamplat prea repede. Il vreau langa mine sa ma imbratiseze si sa ma sarute pana ma lasa fara aer.

            Cand am iesit din camera am auzit-o pe mama vorbind cu cineva. Avem musafiri? M-am uitat la pijamalele mele roz cu floricele. Am dat din umeri, putin pasandu-mi, apoi am coborat. Oricine ar fi nu-mi pasa si fac pariu ca voi fi o gazda foarte proasta azi, din cauza starii mele.

            -Buna dimineata, scumpo, imi spune mama care facea ceva in bucatarie.

            -Neata, murmur eu si ma uit spre living sa vad ce musafiri avem.

            Un zambet larg i-a aparut pe chip cand m-a vazut, iar eu am ramas cu gura cascata. Ce cauta el aici? Statea pe canapea si se uita la desene animate. Matt nu mi-a zis nimic de Angel ca ar veni la noi. Oare cand a venit? Presupun ca in dimineata asta, pentru ca aseara era prea tarziu cand am ajuns noi. Daca a venit azi de dimineata de ce nu a venit sa mai ma sarute o data. Mi-as fi inceput dimineata mai bine.

            -Robert l-a adus pe Angel la noi. Va sta pana maine, imi explica mama.

            -In dimineata asta?intreb eu.

            -Da. Matt nu te-a sculat pentru ca v-ar fi fost din nou greu sa va despartiti.

            Avea dreptate. Aseara cu greu m-am dezlipit de el. M-a bagat in casa si a stat cu mine pana am adormit. Nu eram in stare sa-i dau drumul atat timp cat eram treaza si constienta de actiunile mele. Nu ma lasa inima. Totusi ieri fusese una dintre cele mai minunate zile si nu o voi uita prea curand. Sper sa se intoarca week-end-ul viitor pentru ca nu stiu cat rezist fara el.

            Imi e groaza de prima zi de scoala, care e peste 2 zile. Anul trecut am ramas blocata cand l-am vazut rezemat de dulap, dar acum voi ramane blocata pentru ca nu mai e nicaieri. O sa o mai am doar pe Becca. Brandon nu mai e, iar Jess parca vad ca-si va petrece timpul cu Tiffany. O sa fiu singura in scoala cu Tiffany si presimt atacuri dure din partea ei, mai ales ca nu mai e Matt care sa se ia de ea. Nu voi mai avea aparare in fata ei.

            M-am asezat pe canapea langa Angel, iar mama ne-a adus la amandoi sendvisuri. Mancam linistita si bosumflata in timp ce ma uitam la desene. Dar nu intelegeam nimic din ele. Nici nu ma concentram ca sa inteleg ceva din ele. Eram atat de data peste cap si nerabdatoare ca Matt sa ma sune si sa-mi povesteasca cum e acolo. Voiam sa stiu tot: cum e Adelyn, cum e apartamentul, cum e orasul. Cel mai mult ma interesa de Adelyn pentru ca ea era subiectul principal in nelinistea mea. Sper sa aiba un iubit pe care-l iubeste la fel cum il iubesc eu pe Matt si de care nu se va desparti niciodata, iar Matt sa ramana al meu.

            -Ce vreti sa facem week-end-ul asta?intreaba mama asezandu-se in fotoliu si privindu-ne pe mine si Angel. Nu fitit timizi, adauga ea cand vede ca niciunul nu spune nimic. Am doi copii pe care trebuie sa-i distrez.

            -Unul din ei vrea sa stea in casa si sa-si planga de mila, spun eu oftand.

            -Asta nu e o optiune. Trebuie sa ne distram. Mergem in mall. Angel la spatiul de joaca, iar tu la o sesiune de cumparaturi. Sigur te vei simti mai bine, imi face ea cu ochiul. Si fara comentarii. Eu sunt mama, eu fac regulile.

            L-am simtit pe Angel tresarind langa mine. Mama nu era mama lui. O unda de tristete i-a aparut pe chip, dar totusi si-a fortat un zambet. Mama a vazut imediat si sigur a regretat ce a spus.

            -Scuze, Angel, spune mama, iar acesta ii zambeste slab. Hope, dupa ce termini de mancat sa te pregatesti. O sa ma duc si eu sa ma imbrac. Aaa, si Angel, sa te gandesti la un film pentru a-l vedea diseara. Ne lasam pe mainile tale.

            Acesta a afirmat, apoi mama a plecat la ea in camera. L-am privit pe baiat cum manca linistit cu ochii in televizor. Nu aveam chef de cumparaturi, dar nu voiam sa o supar pe mama. Si avea dreptate, nu puteam sa stau in casa si sa plang dupa Matt. Nu e ca si cum ne-am fi despartit pe bune... doar ne aflam la cativa kilometri departare unul de altul. Sper sa treaca mai repede timpul cand nu sunt cu el, si foarte incet cand sunt alaturi de el.

Stiu... chiar stiu ca postez tarziu, dar am fost plecata cu admiterea la facultate. Dar am scapat! Acum sunt oficial in vacanta... si oficial studenta :D. 

Astept comentariile voastre in legatura cu Adelyn si ce credeti ca se va intampla.