Viața e ca un carusel... te învârte mereu în același cerc - al familiei, al prietenilor, al școlii. Cu timpul te obișnuiești cu această mișcare a lui, dar în viață e nevoie de schimbare, de lucruri noi. Într-un final te hotărăști să spui STOP, să-ți...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
(Adelyn)
Cand am batut la usa imi simteam inima in gat. Ma intrebam non-stop cum va fi aceasta intalnire dupa 9 ani. Cum va fi ea? Mai e oare aceeasi Adelyn de 10 ani sau anii de adolescenta au lasat urme mari asupra ei? Usa s-a deschis rapid si pentru cateva secunde mi-am tinut respiratia. Am recunoscut doar acei ochi mari, verzi la margine si caprui spre interior. In rest era total schimbata. Clar nu mai era Adelyn de la 10 ani. Atunci avea parul lung si saten, acum e scurt pana la umeri si blond spre varf. Tatal ei era destul de inalt, dar mama ei nu prea si din pacate, pentru ea, mostenise inaltimea mamei. Nu cred ca avea mai mult de 1,6m.
-O sa-ti petreci toata ziua in pragul usii?intreaba ea si ii disting vocea putin mai groasa.
Ne-a facut semn sa intram intr-un mic hol, apoi ne-a condus spre living. Era o camera mare care servea si drept bucatarie si loc de luat masa. O canapea si doua fotolii erau asezate in fata unui televizor, o masa ovala cu 6 scaune in spatele canapelei, iar langa ea erau usile de la balcon care dadeau intr-o terasa. Bucataria era complet echipata, iar un blat nu foarte mare servea pe post de insula asezata in mijloc.
-Bucataria mea e mai interesanta decat prietena ta din copilarie?aud vocea lui Adelyn si tresar.
-Scuze. M-a furat peisajul. Buna draga prietena din copilarie pe care nu am mai vazut-o de 9 ani, spun eu si ma apropi de ea pentru a o imbratisa.
-Daca ai numarat si zilele esti cel mai tare, rade ea, dar ma strange intr-o imbratisare calda.
Era atat de ciudat. Ma simteam ciudat sa fiu atat de aproape de ea dupa o perioada indelungata. Apropierea dintre noi s-a terminat repede si mi-a oferit un zambet cald. Purtase aparat dentar. Dintii perfecti aratau asta. L-a salutat si pe tata si imbratisat, in timp ce eu am mai studiat locul. Pe peretele opus bucatariei era o usa, iar pe peretele de langa o alta. Apartamentul are doar un dormitor? Oare locul meu e pe canapea?
-Cum a fost drumul? E aproape de casa? Cand te intorci acasa sa ma iei si pe mine in vizita. Imi e dor de San Francisco.
-E destul de aproape. Se parcurge repede cu masina, spune tata zambindu-ne amandurora.
-Tata si mama trebuie sa apara si ei cat de curand, spune Adelyn. Pana atunci, Robert fa-te comod. Matt, hai sa-ti arat camera in care vei convietui de acum incolo. Sper sa-ti placa. Nu e nimic extraordinar in ea, rade ea la fel cum o facea cand era mica. Mai intai, asta e baia, spune si deschide usa de pe peretele opus bucatariei. Tine minte, sunt fata, petrec mult timp in baie, spune si-mi face cu ochiul.
Apoi a deschis usa de langa si m-a lasat pe mine sa intru primul. Un pat simplu de 2 persoane se afla central, inconjurat de 2 noptiere. In fata lui era un dulap destul de mare cu usi glisante, iar pe peretele de langa un birou si un scaun rotativ. Mi se parea destul de frumos si nu aveam nevoie de nimic mai mult. Doar de Hope care sa doarma alaturi de mine, gandesc si oftez prelung.
