Caruselul vieții

(II) Capitolul 1

-Nu pot sa nu ma gandesc. Mai e atat de putin. Peste o saptamana incepe scoala... ne-a mai ramas atat de putin timp. O sa ma simt atat de singura la scoala. Ce ma fac eu fara tine? Cum o infrunt eu singura pe...?intreb eu neputand sa rostesc numele ei.

-Hope, te rog. Ochii acestia sunt prea frumosi pentru a fi in lacrimi. Nu o sa fi niciodata singura. Mereu voi fi alaturi de tine, daca nu fizic, cu sufletul. „Take a piece of my heart/ And make it all your own/ So when we are apart/ You'll never be alone", imi canta el usor.

Am auzit usa de la terasa deschizandu-se si am observat-o pe acea fata indreptandu-se spre noi. Parca Lucy o cheama si era fata fratelui lui Robert.

-Mai vorbim acasa, imi sopteste el si ma pupa pe frunte. Hei Lucy, spune el imbratisandu-si verisoara. Ce mai faci? A trecut ceva timp de cand nu ai mai venit prin San Francisco.

-Ceva mai mult, rade ea. Viata mea e la fel de simpla si plictisitoare ca-n totdeauna. Tu cum o mai duci?

-O duc bine. Mai ales de cand Hope a aparut in viata mea, spune acesta iar eu imi simt obrajii ca-mi iau foc.

Cu greu m-am uitat la fata care ma analiza zambind. Era mai inalta decat mine, dar cred ca la varsta era mai mica. Dar nu m-ar mira daca ea ar crede despre mine ca am 12 ani.

-Sa fiti fericiti pana la adanci batraneti si sa ma chemati la nunta, ne zambeste ea. Cu ocazii d-astea mai ajung si eu pe aici, ofteaza ea.

-A stat aici pana la 10 ani, apoi s-a mutat in Reno, Nevada, la vreo 4 ore distanta. In 5 ani nu stiu daca a venit de 5 ori aici, imi explica Matt. Sora lui tata, cea cu gemenii sta in Sacramento, la vreo 2 ore cam asa, iar de bunica si bunicul stii ca stau in San Jose. Suntem o familie destramata. Ne adunam rar impreuna.

-Mai rau decat mine nu prea cred, rad eu.

-Eh... la tine sunt alte probleme. Hope s-a mutat anul trecut din Seattle.

-Aoleu... foarte departe, se mira Lucy, iar eu dau indiferenta din umeri.

I-am facut semn lui Matt sa mergem la restul, pentru ca nu voiam ca Lucy sa puna mai multe intrebari. Simteam ca ii stau pe limba multe intrebari, iar eu nu voiam sa dau raspunsuri. Am intrat iar privirile s-au atintit asupra noastra. Am vazut cum Angel l-a intrebat ceva pe tatal lui, apoi acesta si-a intors privirea spre Matt.

-Te poti duce tu cu Angel la toaleta, te rog, spune Robert.

-Sigur. Haide, il indeamna Matt pe Angel de la spate, iesind din separeu.

M-am asezat la locul meu si m-am uitat la mancarea din farfuria care tocmai sosise. Imi era cam foame si de abia asteptam sa mananc, dar ii asteptam si pe cei doi baieti si inca o femeie care plecase dupa ei.

-Matthew a vorbit cu Angel?intreaba uimita mama lui Lucy.

-Da, raspunde Robert razand.

-Cum asa? A mai crescut si a constientizat greseala pe care o face?intreaba sora lui Robert.

Deci toata familia lui stie ca Matt isi ura fratele. Cred ca doar bunica, si presupun ca si bunicul, stiu ca Matt vorbeste acum cu Angel. Bunica lui a ramas masca cand, la ziua lui Angel, Matt l-a imbratisat, ia luat cadou si chiar a fost zambaret. Eu stiam ce e in sufletul lui, mai ales ca era o zi neagra pentru el, dar pentru mine a acceptat compromisul de a se apropia de fratele lui. I-a fost greu la inceput, dar sigur se simte mai bine acum.

-Eu in aproape 19 ani de zile nu am reusit sa-l fac fie apropiat de Angel, dar Hope a reusit in doar cateva luni, spune Robert intorcandu-si privirea spre mine. Ea e cea care trebuie sa primeasca laudele. Si nu stiu daca ti-am multumit vreodata pentru acest lucru, dar o fac acum. Iti multumesc, Hope, pentru ca mi-ai facut baietii fericiti, imi zambeste acesta.

Imi venea sa intru sub masa de rusine. Toate privirile erau spre mine si erau uimite. Cred ca si eu as fi fost, daca eram in locul lor. Nimeni nu se astepta ca Matt sa se schimbe vreodata in relatia cu fratele lui. Eu am sperat mereu si l-am rugat cu cerul si pamantul.

Norocul meu a fost cand Matt si Angel s-au intors, iar toti au schimbat subiectul. Matt s-a uitat ciudat la mine, pentru ca sigur eram inca rosie in obraji de rusine, dar nu a intrebat nimic. Din fericire. Nu voiam sa afle ca intr-un fel l-am barfit si sigur nu i-ar fi convenit ca cei de la masa sa aduca in subiect relatia cu Angel, pentru ca implicit si-ar fi adus aminte de mama lui.

-Inainte de a incepe sa mancam, vreau sa-l felicit pe fiul meu pentru bucuria pe care mi-a facut-o. Felicitari Matthew pentru ca ai intrat la o facultate excelenta. Peste o saptamana va incepe cursurile la Stanford, spune Robert ridicand paharul de vin in cinstea fiului sau.

-Felicitari Matthew, se aud in cor vocile.

Am revenit. Cam târziu, dar am făcut-o. Dar totuși nu stiu cât de rapida și regulată o sa fiu când vine vorba de postat. Până acum scriam o carte și o publicam după ce o terminam, dar acum scriu și postez, pentru ca stiu ca unii dintre voi așteaptă cu sufletul la gura sa vadă ce se intampla :D.

E scurt și nu foarte in acțiune, dar totuși astept o mica părere.

P.S. Vor fi mai multe capitole din perspectiva lui Matt pentru ca am descoperit cât de fain e sa povestești din perspectiva băiatului :)))