Caruselul vieții

(II) Capitolul 1

Nu a mai apucat sa zica nimic pentru ca am auzit un cor de voci care ii urau lui Robert „la multi ani". Erau vreo 10 persoane, printre care si bunica pe care o cunosteam. Am vazut si un barbat in scaun cu rotile care zambea cand fiul lui se apropia de el. M-am ridicat in picioare pentru ca urma sa fac cunostinta cu ei, iar Matt mi s-a alaturat.

-Sa stii ca vreau sa aflu despre acea fata, ii soptesc eu lui Angel.

-Bine, ofteaza el si se uita urat la Matt, iar aceasta rade usor.

Matt m-a luat de mana si ne-am apropiat de grupul de oameni. Bunica lui a fost prima care a venit si m-a salutat si imbratisat. Apoi m-am uitat la restul persoanelor care ma priveau curioase. Matt m-a prezentat drept iubita lui si imediat s-a facut lumina pe chipul celor veniti. Robert mi i-a prezentat pe rand si mi-a fost imposibil sa retin toate numele. Sper sa nu ma fac de ras. Ce retinusem era ca se afla parintii lui, sora si fratele lui cu familile lor. Printre ei se aflau si 3 copii, o fata cred ca aproape de varsta mea si doi baieti gemeni, cred ca avand in jur de 7 ani.

Intre timp mai ajunsesera si alti invitati care erau profesori de la scoala. Unii dintre ei m-au recunoscut pentru ca-i aveam la clasa si nu trecusem neobservata mai ales ca fusesem eleva noua. Inca nu-mi venea sa cred ca peste o saptamana incep din nou scoala. Vara aceasta trecuse parca prea repede si mai voiam. Fusese cea mai frumoasa vara din viata mea, pentru ca am stat in mare parte cu Matt si m-am distrat.

Am fost de 2 ori in Seattle, o data la inceputul verii cu mama, Becca, Matt, tatal si fratele lui, apoi inainte de ziua mea doar cu Matt. Tata insistase sa vin ca sa fim impreuna de ziua mea si am acceptat. Daca nu ma duceam eu, sigur ar fi venit el, dar ii era mai greu, mai ales ca Harriet era inca mica. Iar cand a trebuit sa plecam am descoperit ca eu si Matt nu ne intorceam in San Francisco. Am ramas masca cand am citit pe bilet ca destinatia este Los Angeles.

Pot sa zic ca Matt mi-a facut cea mai frumoasa surpriza de ziua mea. Am petrecut 5 zile in LA, doar noi doi, bucurandu-ne de frumusetile orasului. Pentru mine a fost prima oara cand am vizitat LA si a fost o experienta de neuitat. Mai de neuitat au fost caruselele de la Disney Land. Se putea sa ajung in LA fara sa merg la Disney? Nu prea, mai ales ca eram fana a desenelor Disney.

Cel mai mare motiv pentru care nu vreau sa inceapa scoala e plecarea lui Matt. Va pleca la facultate. La aproximativ o ora de mers cu masina de San Francisco. Ne cunoastem de un an si am stat atat de aproape, iar acum el va trebui sa plece. E destul de aproape, dar totusi e departe. Nu-l voi mai vedea prin scoala, nu ma va mai saruta in fiecare dimineata, nu vom mai manca pranzul impreuna, nu ma va mai duce acasa dupa scoala, nu vom mai facem temele la matematica avansata impreuna. Cine stie la cat timp ne vom vedea?

Am oftat usor si mi-am intors privirea spre el. Era atent la ce se vorbeste. Nici nu stiam care e subiectul, pentru ca mintea imi fusese invadata de gandurile mele despre inceperea scolii si ma deconectasem total de ce se intampla in jurul meu. I-am atins delicat piciorul, iar acesta imediat si-a intors privirea spre mine. Cred ca mi-a vazut tristetea ce ma acaparase si imediat starea de spirit i s-a schimbat si lui. M-a luat de mana si ne-am ridicat. A murmurat un „ne scuzati", apoi ne-am indreptat spre terasa.

-Ce s-a intamplat?ma intreaba el strangandu-ma la pieptul lui.

-Nu vreau sa pleci, spun eu departandu-ma putin de el pentru a-l privi in ochii. O sa-mi fie atat de dor de tine, oftez eu.

-Of, pitic. Si mie o sa-mi fie dor de tine, dar trebuie sa merg la facultate. Am mai avut aceasta discutie. O sa vin cat pot de des acasa si o sa ne petrecem timpul impreuna. Nu te mai gandi la asta, spune el atigandu-mi buzele.