Simt cum degetele mamei imi prind o bucata din materialul bluzei si-mi face semn sa ne retragem in cealalta camera. Zoe, Ethan, Adam si matusa Ada sunt in urma noastra, iar Sam, tata si Dante stau cu ochii lipiti de usa

Aero se ridica de sub pat si se linge pe bot, incepand sa maraie spre usa.

Probabil dormea acolo de ceva timp, caci nici nu mai tin minte cand l-am vazut ultima data.

Oare statea acolo pentru a ma proteja noaptea?

Da din coada frenetic si porneste spre Dante, dar acesta ii porunceste sa stea langa mine.

- N-o scapa din priviri, baiete!

Aero latra si se intoarce. Sunt extrem de uimita de legatura pe care o au cei doi. Inca de la bun inceput mi-au demonstrat ca fac o echipa buna.

- Nemernicii astia... la naiba cu ele! Exclama tata, transformandu-se si daramand cu labele si coada cateva papusi de pe rafturi.

- Papusile mamei! se plange Ethan. O sa ma ucida!

- Glumesti? Intervine Zoe. Eu as prefera sa ma omoare maica-ta, decat un nor de fum!

- Prefer norul! ii raspunde tot Ethan.

Mi-e frica de mama lui.

Usa din lemn se sparge, timp in care geamul din spatele nostru se sfarama.

Il vad pe tata cum face un salt si isi trece ghearele prin fum, dar nu apuc sa vad si ce anume se intampla cu mine. Piciorul imi este prins de tante si imi simt corpul tras in sus.

Mama tipa, iar ceilalti incearca din rasputeri sa ma aduca din nou pe pamant.

Simt o durere inimaginabila in jurul umerilor si a pieptului, apoi tot ceea ce era clar in fata mea se blureaza, iar constiinta mea o ia pe alte cai.

Visez din nou ca sunt acasa, dar de aceasta data, sunt impreuna cu tata. Imi mangaie parul si obrazul si imi sopteste cuvinte de neinteles. Ma incrunt si incerc sa citesc pe buze, dar tot nu inteleg.

Sunt imbracata intr-o rochita cu model floral, cu multe bratari colorate din forme la maini si incaltata cu pantofi roz.

Nu m-as imbraca niciodata asa.

Cah.

Dintr-o data, tata dispare. Aero sta asezat langa mine, insa e transformat in forma sa de cerber. In locul tatei, acum sta Dante. E foarte trist, dar lucrul care ma inspaimanta cel mai tare e sangele care se scurge de pe mainile lui pe fata mea.

DANTE P.D.V.

- Unde e?! acum cateva secunde o vazusem, apoi puf.

Aero se uita spre fereastra, iar Leyla deja varsa lacrimi.

Doar nu...

- Au luat-o? Fix pe ea? strig catre ceilalti.

Michael si unchiul lui Shelby incearca sa le faca fata Umbrelor, insa aceastea  dau in retragere.

- Un hipogrif si-a bagat ghearele prin fereastra, Dante! A zburat intr-acolo! imi raspunde Adam.

Daca mi-as pierde calmul, ea ar fi pierduta. N-am voie sa-l pierd.

Michael pare mai nervos decat mine.

- Nu inteleg, sopteste Leyla. Au luat-o! Michael, fiica mea e la ei!

- O vom aduce inapoi, o linisteste el.

- Dar... parca pe Dante il voiau, spune Ada.

- Gresesti, zic. Doar au dat impresia ca asta este intentia lor. Tot timpul au vrut-o pe ea, constat eu, iar vocea sta sa-mi tremure.

O voi salva, chiar daca asta inseamna sa-mi dau viata pentru ea.

- Aero! Pregateste-ti nasul, o sa ai nevoie sa iei urma acelor nenorociti.

SHELBY P.D.V.

Parul imi aterizeaza peste fata, la fel ca aerul, ce loveste fara mila. Urechile imi sunt infudate si nu aud mare lucru, in afara unor falfaituri de aripi si un sunet vag cunoscut. Simt cum imi pierd cunostiinta de mai multe ori, diferite imagini zburand prin fata ochilor mei precum un fulger.

Am un gol mare in stomac si incerc din rasputeri sa ignor faptul ca mi-e atat de greata. Nici macar nu stiu ce se intampla cu adevarat. Unde ma aflu?

Gustul amar din gura nu face altceva decat sa-mi amplifice sentimentul de rau. Umerii ma dor ingrozitor si simt ca imi este imposibil sa deschid ochii, asa ca ii tin strans inchisi.

Oricat de mult incerc sa ma conving ca sunt undeva, in siguranta, nu pot. Caci nu mai simt nici macar o prezenta care mi-ar vrea binele.

DANTE P.D.V.

Uite care e planul: Eu, Zoe, Ethan si Adam plecam in cautarea ei. Ceilalti ne eliberati calea. Aro n-a dat gres niciodata cand trebuie sa duca pana la capat comenzile mele, iar el stie ca trebuie sa o gaseasca pe Shelby cu orice pret. Mirosul Umbrelor este peste tot in aer, deci va fi destul de usor sa-i gasim. Dar asta nu inseamna ca drumul e ferit de necazuri.

Trebuie sa aveti incredere in mine, Leyla, Michael. O voi salva.

- Aero latra din trei in trei minute, de fiecare data cand gaseste o urma noua, spune Zoe.

- Bine de stiut, zic.

- Michael si ceilalti sunt cu mult in fata noastra, intra Adam in discutie. Explica-mi si mie: cum naiba a avut maica-sa incredere in noi?

- Si eu as vrea sa stiu asta, striga Ethan in spate, catre noi.

Si nu este singurul. Leyla a avut incredere in mine pentru ca am protejat-o pe Shelby, iar eu am avut incredere in ea pentru ca nici pana aucm nu mi-a dezvaluit secretul. Am sentimentul ca acesta va iesi la iveala cat de curand... Dar ce anume a facut-o sa accepte planul meu acum? Mai ales ca Michael ii este din nou alaturi.

Aero latra. Tare.

- Suntem aproape, ne informeaza Zoe. Deja incepe sa fie vizibil fumul negru lasat in urma. Daca ar fi fost departe, s-ar fi evaporat pana acum.

Intr-adevar. Particulele negre plutesc deasupra brazilor inalti. Norii albi dispar treptat, devenind inchisi la culoare, cu margini gri. Soarele nici macar nu cred ca mai exista, avand in vedere cat de inecacios e cerul.

Dupa mai multe minute de mers, gasim ramasitele unor Umbre, cel mai probabil care au trecut prin ghearele si coltii lui Michael. Nu dureaza mult pana ce ne intalnim cu ei si o luam la fuga in fata, acestia pazindu-ne spatele de Umbrele care vin fara oprire.

Se pare ca Aero ne-a adus tocmai in cuibul lor.

Ultimul lucru pe care mi-l doresc acum este sa dau in nas cu Regina acestuia.

Dar ar fi prea frumos daca n-o fac, nu?

Stiu ca sunt multe greseli de scriere, dragilor, dar cartea va trece oricum prin corectare.

Si, cel mai probabil, urmatorul capitol (20) va fi si ultimul din ''Banshee and Alpha vol. 2''.



Banshee and Alpha ( 1 & 2 )Citește această povestire GRATUIT!