- Cum ai facut asta? Zoe ma priveste la fel de confuza cum ma privesc ceilalti. Misto! spune imediat dupa cateva secunde de clipiri confuze.

Eu? Dar eu n-am facut nimic... eu...

- Incepe, Leyla, vocea lui Dante izbucneste aproape de urechea mamei, facand momentul mult mai captivat. Ce vei face acum?

- N-am nevoie sa-mi ceri tocmai tu explicatii, ii raspunde intr-o doara. Shelby e fata mea si o voi proteja asa cum stiu eu ca e bine cu, sau fara, ajutorul tau, Dantelian. Eu si Michael suntem singurii care stim cu adevarat cat de mult am luptat pentru siguranta ei si inclusiv a ta.

- Ce crezi tu ca poti sa faci acum, cand Michael nu e aici? striga el. Nu faci parte dintre noi, nu stii absolut nimic despre cum e sa ai puteri si sa nu le stii controla!

Figura mamei se intuneca brusc.

- Plecam chiar acum, sopteste ea si am nevoie de cateva clipe ca sa-mi dau seama ca mie mi se adreseaza. Unde iti sunt hainele, scumpo?

Mama ma prinde de incheietura si sunt nevoita sa sar repezit peste cioburile de portelan care erau candva o papusa. Socata ca am ajuns in camera unde am dormit pana acum si nu m-am impiedicat cat sa-mi rup gatul, picioarele mele refuza sa mai inainteze chiar si un pas.

- Doamna Leyla, i se adreseaza Sam imediat in urma noastra. Nu plecati, va rugam! Prostia pluteste pe langa Dante la fel ca Soarele in jurul Pamantului. Daca ne despartim vom fi o tinta sigura.

Mama mea, pe care o credeam o femeie atat de calma, sigura pe sine si increzatoare, se aseaza pe pat cu mainile tremurande in poala. Parul ciufulit ii atarna aiurea in jos pe umeri, iar privirea ei n-a fost niciodata mai pierduta decat cum e acum. Albastrul moale si delicat al ochilor sai care ma priveau odata nu e altceva decat un ghetar gol si pierdut.

Lumea se prabuseste in jurul nostru, iar noi nu putem decat sa privim.

- Puterile lui Shel sunt instabile, ii auzim vocea slaba. Daca nu-l gasesc pe Michael eu... eu nu stiu ce sa fac! Ea a mostenit natura lui, nu a mea... Nu stiu cu ce ma confrunt, caci Michael n-a avut niciodata abilitatea de a face lucrurile sa leviteze. Eu nu stiu-

- O s-o rezolvam, se alatura Ethan discutiei.

- Mereu o facem, spune Zoe.

Aproape ca tipatul mi se opreste in gat la auzul unui urlet puternic al unui lup venind din fata cabanei. Tresarim toti si sarim in picioare ca arsi, Dante fiind primul care pune mana pe usa, sarind imediat asupra lui Kate, protejand-o cu corpul sau de usa care zboara fix deasupra capurilor lor, alaturi de ea aterizand o combinatie de negru cu putin alb, o blana deasa care-mi da fiori. Un lup mai mare decat toti cei prezenti aici isi dezveleste coltii ascutiti in fata lui Aero care, imediat cum il zareste, se pune cu botul pe labe, schelalaind.

- Michael! chitaie mama in spatele tuturor, facandu-si loc cu mainile ei micute printre noi. Imi sta inima in piept cand se agata de gatul animalului gigantic si - stai. A zis cumva ''Michael?''. Nu. Cred. Asa. Ceva.

Daca ala e tata, eu sunt cireasa pe langa el.

Tata -Doamne, e tata!- maraie spre golul unde era usa si se desprinde din stransa imbratisare a mamei, executand un salt urias pana afara, langa ceilalti doi lupi mai mici. Se pare ca o Umbra si-a facut aparitia, iar lupii de afara incearca s-o tina cat mai departe de  noi.

- Sa-i ajutam! striga Dante spre ceilalti, pregatiti de lupta.

- Nu-i nevoie, ii raspunde mama, postandu-si bratul in fata celorlalti. Michael, Sam si Ada se vor descurca.

Matusa si unchiul Sam? Of, Dumnezeule, e mult prea mult pentru mine. Habar nu am cum se presupune ca ar trebui sa exprim ceea ce simt din moment ce nici macar eu nu mai stiu. Mai exista ceva, oare, care sa ma surprinda?

In mai putin de jumatate de minut, ghearele si coltii tatei se infig in norul negru, acesta scotand un sunet de agonie si disparand imediat.

Odata cum pericolul nu mai exista, mama a tasnit ca arsa cu un cearsaf dupa ea, aruncandu-l peste blana lupului. Blana deasa s-a restras incet, scotandu-l la iveala pe tata, tatal meu.

Sam si Ada o privesc mofturosi pe mama, iar aceasta zambeste catre ei, aruncandu-le o privire care ar spune: ''Scuze, dragilor.''

Matusa si unchiul trec pe langa ceilalti si se opresc la pieptul meu, salutandu-ma intr-un fel, presupun, apoi se pierd prin cabana, tragand dupa ei alte paturi si cearsafuri pe care le-au gasit. Transofrmarea lor dureaza mult mai putin decat cea a lui Ethan sau Zoe. Cred ca si exprienta de viata conteaza aici.

- O clipa, Luna mea, ii spune tata mamei, cu o palma mangaindu-i obrazul. Se ridica in picioare, fiind infasurat cu cearsaful adus de mama. Un singur lucru ma mai deranjeaza.

Strabate mai multi pasi in fata si se uita atent la mine, zambindu-mi. Simt mainile Adei care ma cuprind si ma intorc spre ea exact in momentul in care il vad pe tata oprindu-se in fata lui Kate.

Urmeaza tacere.

Apoi strigate.

Si, in final, doar sange.


I'm back.



Banshee and Alpha ( 1 & 2 )Citește această povestire GRATUIT!