Uite asa ca am avut timp sa scriu :)

!!!!! Vreau sa anunt ca in curand voi termina aceasta carte, iar apoi promit ca ma apuc de alta. Coperta imi este deja pregatita, ideile ma asteapta pe un aiet, iar titlu spune tot cand vreau sa exprim totul: ''Sentimente imposibile'' !!!!!!

Vreau sa-mi lasati in comentarii pareri, atat despre acest capitol si despre ideea de a termina cartea, cat si despre NOUA CARTE ce va aparea in viiorul apropiat.

Multumesc frumos pentru atentia acordata. Lectura placuta va doresc!


Nu stiu cum se face, dar intotdeauna avem ceva de reparat. Chiar daca nu vrea sa ne arate, Michael e speriat de-a binelea din cauza Catherinei. Ea i-a fost alaturi, i-a fost ca un parinte pe care nu l-a avut, desi mama si tatal lui sunt in viata, doar ca nu vorbeste foarte mult despre ei, iar eu nu indraznesc sa-l intreb.

Imi e frica sa nu-l ranesc, sa nu-l pierd acum ca l-am gasit, acum ca el m-a gasit. La inceput il uram mai mult decat ma uram pe mine, sentimentele mele s-au schimbat radical si ma bucur ca am ajuns sa-l cunosc atat de bine incat pot spune ca sunt indragostita. Si din nou gandul imi zboara la un alt suflet ratacit, un baiat pe care l-am iubit, la care am tinut si daca situatia ar fi stat altfel, il tineam cat puteam de strans de mine.

Faptul ca James mi-a fost iubit nu simplifica lucrurile intre mine si Michael, dar acum ca el nu mai e, nu stiu ce sa mai zic. Cand eram mai mica si vedeam atat de multe cupluri tinandu-se de mana mi se parea atat de simplu, atat de normal si grozav ca o persoana sa-ti zambeasca in fiecare zi si sa te priveasca cu aceeasi ochi simpli.

Aroganta, orgoliul si nesuferinta oamenilor e intotdeauna prezenta si convietuieste cu aprobarea noastra. Noi ii dam voie sa ne sfideze, sa ne controleze si sa-si faca de cap. Doar noi suntem vinovati fiindca ne lasam manipulati. Dar nu aceasta este principiul... Aiden s-a legat de una dintre slabiciunile lui Michael, iar el stie ca nu-l va ierta niciodata pentru ce i-a facut. Si pe mine ma trec fiorii cand ma gandesc ca un dispozitiv metalic imi e pierdut prin corp si gata sa explodeze oricand si oriunde. 

Candva, acest gand imi era indiferent. Existau unele momente cand chiar imi doream sa-mi iau viata doar ca sa ma scap de tot raul ce mi se intampla. Mereu l-am luat drept un blestem, ceva inutil aruncat asupra mea cu o putere inexplicabila si deloc utila. Cresteam, iar asta insemna ca si raul din mine crestea odata cu mine si fiind constienta ca el se afla acolo chiar daca eu nu-l puteam vedea ma coplesea. Eram atat de orbita de acel rau incat nu vedeam binele. Nu realizam ca fara el nu-l intalneam pe James, fara puteri nu stiam de existenta supranaturalului, asa cum putini oameni stiu, si nu aveam ocazia sa-mi gasesc noi prieteni, o noua familie si o noua iubire care ma intimida deseori si ma omora cu saruturi dulci rareori. Michael nu e o persoana foarte calduroasa sufleteste, nu e ''mielos'', e puternic.

- Sa-l i-a dracu! striga Michael afara, lovind cu pumnii gratiile vechi ale inchisorii, care acum erau inlocuite cu altele noi si mult mai rezistente.

- Calmeaza-te tampitule, vom gasi o solutie, incearca Ada sa-l stapaneasca, dar in zadar. Sam se gandeste la un plan. Nu va pati nimeni nimic, o sa vezi.

- Cred ca ai uitat despre cine vorbim aici, Ada. E Aiden! Am copilarit cu el, la naiba! Stie cum gandesc, stie cum vreau sa actionez, anticipeaza tot. El s-a schimbat, nu mai e ce-a fost.

- Negativule. Iti dai seama ca pierzi timpul si viata iubitei tale, cat si a Catherinei daca nu-ti misti fundul de aici si te gandesti la ceva in loc sa lovesti tot ce atingi!

- Ada... striga Michael catre ea.

Stiu eu de ce nu m-am dus cu ea cand mi-a propus sa-i vorbim. Stau bine aici, in casa, la fereastra.

Banshee and Alpha ( 1 & 2 )Citește această povestire GRATUIT!