Am invatat multe despre iubire: de la mama, de la scoala, de la toti ceilalti din jurul meu, chiar si de la Claire.

Dar niciodata nu am simtit-o personal. Nu asa cum o simt acum - ca si cum ceva se rupe in mine.

Nu mai e loc de furie, ci doar de o dezamagire cumplita care imi face barbia sa tremure, urmata fiind de lacrimi.

E imposibil asa ceva. Kate nu se afla aici si nu il saruta le Dante chiar in fata ochilor nostri. Refuz sa cred cu incapatanare acest lucru, in ciuda faptului ca si pe chipul lui Adam se citeste pur soc.

— Vezi si tu? Imi sopteste el cu un glas sugrumat, de parca nu este sigur de ceea ce vedem amandoi. Nu reusesc sa scot niciun sunet coerent, insa dau frenetic aprobator din cap, exact cand Kate se desprinde din imbratisarea dintre cei doi, indreptandu-si, in sfarsit, ochii spre noi.

— Buna! Kate i se adreseaza lui Adam, ignorandu-ma intentionat. Acesta nu-i raspunde la salut, ci imi urmeaza mie exemplul: ne holbam in continuare la Dante, iar el la noi, iar Kate ia decizia inteleapta de a nu insista, trecand nepasatoare mai departe si intrand, fara nicio invitatie, in cabana.

Dante isi lasa umerii in jos cand inainteaza spre noi.

— Ce dracu' face ea aici, frate?

— Asta nu priveste pe nimeni cu exceptia mea. Ea va sta aici, iar voi nu aveti voie sa protestati. M-am facut inteles?

Postura rigida pe care o adopta ne demonstreaza ca nu glumeste deloc. Imi trec degetele pe obraji, indepartand acele cateva urme lasate de lacrimi.

— Cand se vor intoarce ceilalti si o vor gasi pe Kate, mama va...

— Daca pleaca Kate, plec si eu, imi raspunde categoric, intrerupandu-ma.

De abia mi-am adunat curajul necesar pentru a vorbi din nou, ca mai apoi el sa-mi rapuna aripile. E ca si cum m-am prabusit intr-o secunda, incerc sa ma ridic timp de un minut, iar singuratatea persista pe vecie. E ca si cum momentul acesta nu are sens.

Dante trece la fel de nepasator, dar evident afectat, pe langa noi, intrand si el in cabana.

***

Doua zile mai tarziu, cand ceilalti s-au intors din asa-zisa mica expeditie, mama a turbat.

— Cum sa chemi o copila aici, cand stii care sunt circumstantele?!

— Am ales sa dau ascultare tuturor rugamintilor din partea voastra si am ales de fiecare data sa ajut! Credeti-ma, alegerea asta nu e una dintre preferatele mele.

Mama e irascibila. Nervoasa. Suparata. Prabusita si multe alte adjective de acest gen. De cand s-a despartit de tata, il cauta in continuu, sperand ca si el va reveni de partea noastra, insa fara succes. Zoe si Ethan sunt si ei, de asemenea, extenuati, iar Kate ne consuma tuturor energia. Nu este nevoie sa deschida gura ca sa creeze tensiune, ci acest lucru este provocat pana si de simpla ei prezenta.

— O pui in pericol doar pentru ca respiri langa ea, tinere! Noi suntem constienti de ceea ce riscam, pe ea ai informat-o? Tipa mama puternic, discutia lor auzindu-se inca din cealalta incapere. Stie cate are de pierdut?

Un lucru ciudat: Kate nu mi s-a adresat absolut deloc. Nicio incrunatura. Nicio remarca rautacioasa.

— Te urasc, scuipa Zoe vorbele spre Kate, Ethan ascuzandu-si zambetul cu ajutorul palmei.

— Bine, ii raspunde Kate sec.

Dante trece fulgerator printre noi, urmat fiind de mama. Amandoi fierb la propriu, atmosfera incordandu-se la fiecare pas apasat executat de ei.

— La ce te-ai gandit cand ai decis sa iti aduci iubita aici? Cearta continua si nici unul dintre noi nu indrazneste sa scoata o vorba. Nici macar Kate - care acum s-a ridicat in picioare. Da-mi un motiv!

— Pentru ca Umbrele o urmaresc si pe ea! Raspunsul mult asteptat de mama ne intepeneste pe toti, inghetand timpul. Nu stiu de ce, dar e adevarat! Si n-am de gand sa mai risc viata cuiva pentru a mea, clar?

Si in acest moment nu-mi dau seama cat de mult de agraveaza situatia, caci ochii lui Dante se deschid, dezvelind o pupila neagra dilatata inconjurata de doua puncte albe.

De fata cu Kate.

— Sa nu cumva, il avertizeaza Adam, desi mama nu se da niciun pas inapoi. Nu fa ceva ce o sa regreti, Dante.

— Shel? Aud vocea lui Zoe de parca eu m-as afla in cealalta camera. Opreste-te.

Ce? Dar ce fac?

Clipesc afectata de ultima ei propozitie si aud una din papusile de portelan spargandu-se langa mine.

Si ma simt mai sub presiune acum, caci ochii tuturor sunt indreptati spre mine si spre papusa care a inceput sa leviteze langa umarul meu.

Iertare, dragilor. M-a lovit o raceala apocaliptica cu febra mare, tuse si tot tacamul.
Capitolul contine greseli cu siguranta, dar deja am lungit prea mult...
Daca mai vreti capitole in continuare, daca va placut si doriti sa ma sustineti, va rog sa lasati un vot si un comentariu. Am nevoie de parerile voastre. Ce credeti ca se va intampla in continuare?
P.S.:
Lucrez la capitolul de la cartea "Trei stropi de amor" si acum. Urmeaza capitol cat de curand posibil.
Sper sa ma simt mai bine...

Banshee and Alpha ( 1 & 2 )Citește această povestire GRATUIT!