Buna tuturor! Vreau neaparat sa va multumesc pentru ca sunteti atat de multi! 9K DOAMNE!

Nu-mi vine sa cred ca am ajuns sa am atat de multe lecturi. Pentru mine, sunt enorm de multe!

Va multumesc din suflet! Conteaza foarte mult pentru mine!

Acest capitol e pentru toti cei care m-au incurajat si mi-au aratat ca se poate, ca pot sa merg mai departe. Va multumesc inca o data si lectura placuta va doresc! Va iubesc!!!

Dimineaţă... of Doamne! Chiar e dimineaţă! Sinceră să fiu nu aşteptam această zi... nu vreau să mă schimb. Îmi este şi aşa destul de greu să-mi înţeleg puterile şi aptitudinea mea de a găsi trupuri, mai ales că (,) Catherine nu a mai venit aseară.

Nu ştiu ce a fost mai important, dar cert este că astăzi îmi voi uni sufletul cu celal unui lup şi sunt speriată ca naiba. Nu ştiu dacă mă va durea, cum voi reacţiona... dacă voi răni pe cineva. Cât mi-aş fi dorit să fie şi James cu mine acolo, să mă susţină.

M-am ridicat uşor din pat fără să-l trezesc pe Michael. Eram ciufulită şi am apucat peria de păr de pe noptieră. Am deschis uşa camerei uşor şi am luat un hanorac pe deasupra pijamalelor ca să nu-mi fie frig... ştiţi voi... casa e cam prea aerisită.

Am trecut pe lângă camera Adei şi a lui Sam, care sforăia zgomotos. Am intrat în baie şi am închis uşa. Mi-am aşezat peria pe marginea chiuvetei şi mi-am lăsat hainele pe jos. M-am băgat în cadă şi am pornit apa caldă. Atât de relaxant...într-o secundă toate grijile mele dispar şi închid ochii...doar câteva clipe...doar să-mi odihnesc pleoapele...

MICHAEL P.D.V.

''Mhm'' murmur întorcându-mă în pat pentru a-mi lua în braţe şatena. Ce naiba? Deschid ochii somnoros când observ că mâna mea e întinsă pe partea cealaltă goală a patului. Ridic capul în sus, parcă mai somnoros ca acum două secunde şi îmi întorc privirea prin cameră... hmmm... hanoracul de aseară nu mai este aici, dar hainele de zi sunt. Unde s-ar fi putut duce în pijamale? Doar nu-i nebună să iasă aşa afară... sau este? Da... cu siguranţă este...

Sar în picioare ca ars când văd apă intrând pe sub uşă... CE DRACU?! Azi noaptea nu a plouat, de unde lupii mei îi apa? Am dormit pe mine cu hainele de ieri, nemaiavând nimic înafară de un singur set de haine. Toate au fost distruse în timpul atacului atât ale mele, cât şi ale Adei... să spunem doar că voi petrece o zi la cumpărături de bună voie şi nesilit de nimeni, doar de cea mai enervantă persoană din lume când vine vorba de haine, deci fără stres.

Deschid uşa camerei şi nu mai apuc să o şi închid în urma mea când văd că tot coridorul e plin de apă. De unde vine? Grăbesc pasul şi bat la uşa lui Sam.

- Trezeşte-te frate!

Sam îmi deschide uşa mai somnoros ca mine... e şase dimineaţa!

- Ce dracu vrei la ora asta?... dacă e vorba de hainele Adei, eu nu exist. Plus că ea doarme, aşa că nu mai bate ca un disperat!

- Nu cred că nu vezi ce dracu îi aici.

- Fu.... spune el când observă în sfârşit apa până la glezne. Ce-ai făcut mă? Iar ai spart vreo ţeavă?

- Eşti tâmpit? Nu ştiu de unde naiba vine! Şi Leyla lipseşte!

Hiiiiiiii căcat... măresc ochii instantaneu şi încep să alerg către baie. Sam o trezeşte pe Ada între timp, iar eu încep să mă împing în uşă.

- Leyla! Deschide! Eşti acolo?!

Uşă nenorocită! Deschide-te! Privesc disperat cum apa nu încetează să iasă, aşa că mă dau în spate şi dau cu piciorul, uşa spărgându-se în bucăţi. Încă un lucru de reparat pe listă! Super!

Banshee and Alpha ( 1 & 2 )Citește această povestire GRATUIT!