• Unsprezece

2.4K 202 2


Proastă idee. Proastă, proastă, proastă! Tocmai le-am confirmat că nu sunt om. N-ai minte, Leyla! Toţi înafară de Aiden erau acum pe jos, ba în genunchi, ba întinşi de-a binelea... toţi, inclusiv Adelie şi Sam. Cei mai mulţi dintre ei încercau să împiedice sunetul puternic acoperindu-şi urechile, dar în zadar.

- Nu ţi-a spus nimeni că şahul se învecheşte, Aiden? s-a auzit o voce groasă din spatele meu. Acea voce care are în ea acea picătură de groază, care îţi da fiori, dar totodată de siguranţă.

Era Michael. M-am oprit din ţipat.

- Eşti pe teritoriul meu, vechi prieten. Teritoriul meu, regulile mele. Şi regulile ăstea sunt împotriva jocurilor tale.

Încet, încet, toţi ceilalţi îşi adună puterile pentru a se ridica în picioare. Unul dintre ei, presupun că mai tânăr, era plin de sânge la urechi. Uau, sunt mai puternică decât am crezut eu. Michael face câţiva paşi spre mine, se întoarce cu faţa şi în câteva secunde mă eliberează, aruncând cuţitele pe jos. Dacă mă gândesc eu mai bine... unde sunt ceilalţi doi vârcolaci care erau cu Michael? Prea multe întrebări fără răspunsuri! Sam era acum şi el în picioare. Dumnezeule, nu te uita la mâna lui, Leyla. Nu te uita! Uhm... ok... prea târziu... are cineva o aspirină?

- Dacă pleci acum, îţi promit că nu vin după tine, l-a ameninţat Michael.

- Dacă pleci acum, îţi promit că o voi ucide repede, arătând spre mine. Amice, nu plec de aici până nu-mi dai ce-mi aparţine.

- Tu ai furat-o. Pe scurt, nu-ţi aparţine. Cât despre fată, dacă îi atingi şi cel mai mic firicel de păr, te voi ucide înainte să apuci să mai clipeşti o singură dată.

Aiden îşi scoate colţii la iveală, iar Michael începe să mârâie. Asta nu e de bine. Nu,nu,nu. Oare sunt nebuni? Sam şi Michael contra.... ăăă... câţi or fii ei...

- Unde vă sunt bunele maniere?

O siluetă îşi face apariţia în umbra unui copac din faţa tuturor. Atât de graţioasă, atât de frumoasă. Acei ochi verzi nevinovaţi, dar la fel de înfricoşaţi privesc ambele haite. Părul prins într-un coc perfect, la fel ca ultima dată. Îmbrăcată cu o rochie albă până în pământ. Perfectă.

Catherine.

- Ei bine? întreabă ea cu o voce calmă, dar nervoasă.

Linişte. Nimeni nu vorbea, nimeni nu se mişca, nici nu cred că avea curaj să şi respire cineva. Dar chiar şi pe mine însumi m-am surprins când gura mi-a luat-o înainte:

- Cum m-aţi găsit?

Atenţia tuturor s-a îndreptat asupra mea.

- Tu m-ai chemat, copilă. Când ai invârtit mânerul cuţitului şi ai declanşat ţipătul, acesta m-a contactat şi pe mine.

Cuţitul. Nici măcar nu ştiu ce naiba s-a întâmplat cu el.

- Cam târziu..., spune Sam aproape în şoaptă.

- N-am spus că e uşor să treci Graniţa odată ce locuieşti în lumea oamenilor de patru sute treizeci şi doi de ani.

Oare chiar am auzit bine sau Catherine tocmai a spus că e mai bătrână decât Sam, Aiden şi probabil Michael toţi la un loc? Mama mă-sii, e imposibil. Şi totuşi... ea se află în faţa mea. Chiar am nevoie de o aspirină.

Adelie s-a avântat spre Catherine. Mare greşeală. Femeia, în toată splendoarea ei, o prinde de gât cu o mână şi începe să strângă.

- Nesăbuită mică. Îndrăzneşti să mă ataci?

Adelie îi ţinea braţul cu ambele mâini, dar fără rezultat. Catherine nu i-a slăbit strânsoarea. Adelie se sufoca sub ochii tuturor, dar nimeni nu a îndrăznit să ridice un deget. Nimeni.

În cele din urmă am rostit cu un glas pierit:

- Catherine? O vei omorî...

Abia atunci ea mi-a aruncat o privire furioasă, apoi i-a dat drumul. Adelie se întindea pe jos şi tuşea pentru o gură de aer. Aproape o omorâse. Catherine. Tocmai a... Dumnezeule...

- Aiden, ia-ţi haita de aici şi pleacă. E teritoriul lui, iar tu nu ai nici un drept să te afli aici. În caz contrar, vei muri de mâna lui Michael, iar eu nu pot interveni.

- Michael are ceva ce-mi aparţine, Catherine.

- Băiete, dacă te referi la cristal, află că acesta nu e la el, ci e în posesia mea.

Aiden a rămas uimit. În ochi i se puteau vedea flăcările de furie. Defapt, toţi ceilalţi au rămas cu gurile căscate, înafara de Michael... chiar şi Sam părea uimit.

- Acum pleacă, până nu mă răzgândesc şi vă dau pe toţi uitării.

Aiden ne-a întors spatele, iar restul haitei lui l-au urmat. Ce mai încurcătură. Dar cu toţii ştiau că se va întoarce... şi atunci probabil că va face o nouă tehnică a şahului... mult mai complexă. Aveam atât de multe întrebări în minte... atât de multe.
Cine e Catherine până la urmă? Despre ce vorbeau şi ce au de împărţit?! Unde sunt ceilalţi doi vârcolaci? Şi multe altele pe care sunt prea obosită să le enumăr, dar promit că voi afla răspunsurile la absolut orice nelămurire.

Imi pare rau pentru greseli si pentru ca e scurt, dar am avut probleme. Curentul se tot ia si nu apuc sa scriu prea mult.

Voi remedia greselile cat de curand voi putea!

Va rog lasati parerile in comentarii si daca va place... votati. Va multumesc si ne vedem la urmatorul capitol!


Banshee and Alpha ( 1 & 2 )Citește această povestire GRATUIT!