Lectura placuta!

Doua saptamani mai tarziu, lucrurile pareau sa revina la normal. Sau, cel putin, la cat de normal e posibil. Nu l-am mai vazut pe tata atat de nervos pana atunci. OK. Nu l-am mai vazut niciodata pe tata nervos. Faptul ca ii minstisem nu imi adauga puncte bonus. Laptopul mi-a fost confiscat si pot sa jur ca l-am auzit cum plange dupa mine din camera lor.

Claire mi-a explicat ca mama ei i-a confiscat telefonul din cauza notei testului de biologie de acum ceva timp. Mama m-a sunat cand eram la petrecere, dar nu auzisem. I-a spus mamei lui Claire ca imi uitasem pijamalele, dar cand si-a dat seama ca femeia habar nu are despre ce e vorba, au interogat-o pe Claire.

Partea buna e ca am scapat mai usor decat m-as fi asteptat. Cand tata ii multumise lui Dante pentru ca nu m-a lasat singura, a observat si faptul ca tremuram. Tot corpul imi vibra de parca mi-am vazut moartea in fata ochilor. Si asta e de acceptat. 

Acel baiat si-a pus mainile pe mine intr-un mod insuportabil, aveam senzatia ca umbla sute de paianjeni. Pielea ma furnica groaznic si doar cand ma gandesc ca acest incident s-ar mai putea repeta vreodata imi dau lacrimile.

- Shelby, hai jos! aud strigatul mamei. Imi arunc telefonul inapoi in pat si ma indrept spre scari.

- Cobor acum.

Mama si tata stau, ca de obicei, in bucatarie asezati la masa. Dupa expresile fetelor lor, nu e ceva de bine. Mama e prea agitata, iar tata incordat si aceasta primire m-a deranjat putin, dar nu am lasat sa se vada.

- Scumpo, eu si mama ta trebuie sa vorbim ceva foarte important cu tine.

Am ridicat sprancenele. Ce poate sa fie mai important decat cafeaua lor? Nimic, pana acum. M-am asezat langa ei.

- Unchiul Sam si matusa Ada au cateva probleme de rezolvat, iar noi trebuie sa-i ajutam. Asadar, continua tata pe vocea lui joasa, o sa lipsim cateva zile, poate saptamani. Intelegi?

A-ha! O sa stau singura, nu-mi vine sa cred.

- Da, spun cu zambetul pe buze. Dar de ce?

Sclipirea mamei din ochi mi-a dat de banuit ca nu-mi spun totul.

- Au cateva lucruri neincheiate cu niste oameni. Nu-ti fa griji, o sa te descurci.

Presimt ca urmeaza un dar.

- Dar, din cauza intamplarilor de acum doua saptamani - mi s-a zburlit parul - eu si mama ta nu mai avem incredere sa te lasam singura.

Macar sunt sinceri, ce sa zic.

- Nu am mai facut nimic, tata! Oricum nu voi mai face...

- Shelby, scumpo, spune mama asezandu-si mana pe a mea. Tu mereu faci ceva. 

M-am trantit pe spatarul scaunului, imbufnata. Na, ca am comis-o.

- Am hotarat sa stai cu baiatul lui Aiden, a spus tata, iar mama s-a uitat la el, apoi la mine.

- Michael, nu cred ca-i cea mai buna idee.

- Nu va sta cu doamna Ingrid, Leyla. Si tu stii bine de ce.

Mama stia, eu nu. Doamna Ingrid e OK, doar ca m-ar indopa cu fursecurile ei din cereale pana as exploda si m-as transforma in grau. Iar fiul lui Aiden nu mi se pare o varianta rea deloc. Prietenul tatei e destul de responsabil si s-a comportat foarte frumos cu mine cand ne vizita, deci si fiul sau ar trebui sa fie la fel. Plus ca parintii mei nu m-ar da in grija oricui, ma astept sa aiba in jur de douazeci si cinci de ani.

- Deci, unde trebuie sa merg? Sau vine el aici?

- Nu, scumpo, ofteaza mama. Vei merge tu la el acasa, bagajul tau e in hol.

Nici nu am vazut-o cand a intrat la mine in camera sa-mi adune hainele.

- Shelby. Vreau sa te comporti adecvat. Vorbesc foarte serios. Noi nu vom fi acolo. Daca se intampla ceva neobisnuit, orice, sa ne suni. Ma asculti?

Am clipit absenta.

- Da, da. Bine. Dar, el cati ani are?

Sper macar sa ma inteleaga si sa ma lase sa-mi fac de cap fara sa stie ei. Pot sa fac o intelegere cu el.

- Iubito.

- Ce?

- Aiden e tatal lui Dante, spune mama, strangand din ochi.

Era sa cad din scaun.

- Doar nu vorbesti serios. Ai macar idee cat de insuportabil e? Nici vorba. Eu stau acasa.

- Shelby! tuna vocea tatei. Am discutat deja cu el, va veni in seara asta si sa nu indraznesti sa fi o pacoste.

Pacoste va fi putin spus.

- Tu nici macar nu stii de cate ori am plans din cauza lui, tata.

Oh. Doamne. Dumnezeule. Ai mei au de gand sa ma trimita in casa diavolului.

- De abia are optsprezece ani. Nici nu cred ca stie sa gateasca si voi ma lasati in grija lui? O sa mor inainte sa ajung macar acolo.

M-am ridicat si mergeam in pas alergator inapoi la mine in camera. Ei nu ma inteleg. Cum a putut Dante sa fie de acord cu asa ceva? Sau el stie macar cine e fiica sotilor Manning? O sa innebunesc.

***

In fata casei rotile unui SUV au oprit dintr-o data. Am tresarit la fel de brusc si aproape am dat cu capul de pat. E o gluma. E o gluma. E o gluma.

Privind pe geam, mi-am smuls cateva fire de par. El era. Cu un aer arogant, Dante paseste agale spre usa mea cu mainile adancite in buzunarul blugilor. Javra tocmai mi-a invadat teritoriul.

Asta ar trebui sa fie al naibii de amuzant.

Cand am coborat la parter, ii auzeam rasul indraznet. Mama glumea cu el, mai rau de atat e imposibil.

- Stai sa o chemam. Shelby!

Ba uite ca se poate. 

M-am ascuns dupa perete. Hai ca poti. O sa-i tabacesti fundul si o sa i-l schimbi cu fata daca te enerveaza. E ok.

Cu un zambet criminal de fals m-am indreptat fix catre bagaj si mi l-am pus pe umar. Nici macar n-am privit catre el. Am imbratisat-o pe mama, dar trebuia sa ma razbun pe cineva, iar acela nu era Dante.

- Pentru prima data ai luat si tu o decizie in privinta mea. Si e cea mai groaznica.

I-am intors spatele tatei si am trecut pe langa el in graba, indreptandu-ma spre masina. Stiu ca il ranisem, dar a meritat-o. Plus ca nu am mintit, tata nu s-a implicat in cresterea mea, pana acum.

Am deschis portbagajul singura si am aruncat bagajul. Ii simteam privirea arzandu-mi spatele si am depus un efort urias sa nu-l dau cu capul de ceva. Telefonul l-am luat cu mine si am urcat pe locul din dreapta. El a facut inconjurul masinii si a bagat cheile in contact fara sa spuna vreo vorba. Mi-am pus centura de siguranta, desi tare mult imi doream sa-l spanzur cu ea, si am privit inca o data spre mama. Imi faceau cu mana, le-am facut si eu.

Buna! Urmatorul capitol il voi scrie cand activitatea cititorilor se va relua. Simt ca nu va mai place si acest lucru ma descurajeaza. Doresc pareri in comentarii. Mai vrea cineva sa continui? Conteaza foarte mult pentru mine... am observat ca nici voturi nu mai primesc... Multumesc.

Banshee and Alpha ( 1 & 2 )Citește această povestire GRATUIT!