- Ai terminat?

- Încă puţin...

- Ştii că nu-mi place când faci asta. Ultima dată m-ai lăsat să îmbrăţişez podeaua.

M-am lăsat condusă de unicul meu prieten prin casă. Eram legată la ochi, iar el mă ţinea strâns de încheieturi. Briza aerului uşor călduţ îmi străbate firele părului. O adiere lentă mi se coboară pe faţă, o simt. Razele soarelui, parcă şterse şi uitate, mi se preling pe mâini.

- Uşor! Vezi că e o scară.

- Hai James. M-am săturat de surprize, ştii bine. Numai de surprize am avut parte în ultima perioadă.

Îl aud chicotind.

- Asta e diferită. Promit.

M-am lăsat în continuare condusă de mâinile lui ferme, delicate. Tot ce ştiu este că sunt în afara casei, cel mai probabil în grădină. Simt cum atingerile lui îmi părăsesc încheieturile şi se alătură umerilor.

- Pregătită?

- Întotdeauna.

Cârpa de la ochi mi se îndepărtează. Mă încrunt încercând să mă obişnuiesc cu lumina puternică. După dispariţia stelutelor verzi din faţa ochilor văd un cearşaf roşu în carouri, o sticlă de şampanie, farfurii şi un coş.

- Picnic,am spus. Uh, James. E... minunat.

- Ştiam că îţi va plăcea. Haide!

Mi-a luat mâna într'a lui şi a început să mă tragă după el. Zâmbeam amândoi şi am început să chicotesc uşor. M-am aşezat pe pătură, el fiind de cealaltă parte. Copacul de deasupra noastră ne oferea umbră, unduindu-se uşor în adierea vântului. Vrăbiile nu se puteau hotărî care dintre crengi e mai comodă. A luat o mică prăjitură în formă de stea şi mi-a întins-o cu fermitate. Am muşcat din ea, simţind în gură cum explodează gustul dulce plin de bombonele colorate.

- Tu le-ai făcut?

- Îhî

- Sunt delicioase. Îţi mulţumesc.

Şi dintr-o dată momentul se sfârşeşte. Lumea din jurul meu se scufundă într-un întuneric total. Fără picnic, fără mâna lui James care îmi atingea obrazul, fără momentul de tandreţe. Un fior rece mă străbate, făcându-mi pielea de găină. ~ Ding Ding Ding ~ aud sunetul unui zăngănit. Crinchetul unor beţe din fier ciocnindu-se. Mă ridic în picioare şi mă duc înainte, fără să privesc înapoi. Înaintez uşor şi simt o atingere pe umeri. Îmi revin din transă şi când mă uit mai bine eram la marginea prăpastiei în care se afla un râu, deloc adânc. Privesc ţintă spre un obiectiv, un trup neînsufleţit al unui bărbat. Avea la gât nişte chei, cel mai probabil cheile casei. Purta un trening negru, adidaşi. Îmi era necunoscut. Atunci am făcut ceea ce trebuia. Ceea ce ştie să facă cel mai bine o Banshee. Am ţipat.



Banshee and Alpha ( 1 & 2 )Citește această povestire GRATUIT!