Hei!

Uite ca am reusit sa postez un alt capitol <3 Fiti pe faza! Nici macar nu va puteti imagina ce intoarceri de situatii urmeaza.

Si am o intrebare pentru voi:

Care este personajul vostru preferat? (daca puteti argumenta ar fi super) Lasa raspunsul tau in comentarii!

Spor la citit!

P.S.: voi corecta greselile gramaticale cand voi avea timp!

Dimineaţă...

- Nu!

- Dar Sam!

- Ada, am spus NU! Leyla nu poate pleca singură!

- Nu o putem lua cu noi, deci trebuie să se întoarcă acasă!


- Nu gândeşti limpede în momentul ăsta. Dacă Michael e în pericol fi sigură că sunt peste o sută. Sau chiar mai mulţi dacă stăm să ne gândim că şi Catherine e acolo....şi Bătrânii... deci e clar că dacă se întoarce acasă va fi prinsă din nou.

- Sam, trebuie să-i găsim. Să aflăm ce s-a întâmplat, spune Ada. Şi pornim de la ea, arătând spre Adelie care încă era ţinută la pământ, dar dacă Leyla vine cu noi o vor prinde şi o vor omorî. Nici nu poate vorbi şi nici nu ştim cauza!

- Ai dreptate, dar nu o putem trimite singură înapoi. O vom ascunde altundeva.

Sam o ridică pe Adelie, o leagă cu frânghiile de la mine şi o obligă să meargă în acelaşi ritm cu el. Ada mă ţine aproape de ea, amândouă mergând în spate. Pădurea era liniştită, dar acolo, undeva, Michael poate să zacă într-o baltă de sânge.

Doar gândul la aşa ceva mă înfioară nespus. Dar nu-mi explic revenirea Catherinei din morţi; şi cine sunt Bătrânii? De ce era Aiden atât de înfricoşat de ei încât să o trimită pe Adelie în ghearele morţii? Urăsc tratamentul tăcerii... şi mie chiar îmi place să vorbesc al naibii de mult.

- Unde ai de gând să mergem? îl întreabă Ada.

- Mai ştii acum două veri unde ne-am petrecut vacanţa?

- Cabana lui Michael?

- Ăhă.

- Sam, dacă te atingi de jocurile lui video, te ucide. La propriu.

- Da, da... ştiu.

Aşteaptă o clipă. De abia acum îmi pică mie fisa. Unde e haita lui Michael? Din câte mi-a spus el, e o haită foarte numeroasă, dar dacă e aşa, unde se află toţi ceilalţi când Alpha-ul lor e în pericol?

Băi, chiar nu-mi place să tac! Până şi conştiinţa mea mă sâcâie să scot cuvinte şi nu-mi iese.

Am ajuns.

O căbănuţă lucrată manual, micuţă, ascunsă cu grijă într-un luminiş acoperit de flori şi tufişuri. Dacă treceai pe o cărare anume din apropiere, nici nu îţi dădeai seama că ea se află acolo.

Camuflată perfect.

Sam o împinge pe Adelie înăuntru, iar eu cu Ada intrăm în urma lor. În partea dreaptă se află un gemuleţ micuţ, cât să intre puţină lumină, iar dedesuptul lui un scaun. Pe partea opusă se află un pat îngust, pentru o persoană, în mijloc o masă şi un tablou cu un lup pe perete.

Micile bulinuţe şi firicelele de praf se observau în mica rază de soare. Se încălzea de la o ora la alta, iar foşnetele provocate de animalele naturii nu încetau să se audă din minut în minut.

Adelie nu mai era acea persoană cu o faţă frumoasă, plină de machiaje scumpe, îmbrăcată prea elegant de fiecare dată, ci acum era târâtă de către Sam prin toate cotloanele posibile, obligată să ne răspundă nouă la orice întrebare. Se temea, frica o cuprindea şi expresia feţei o dădea cel mai tare de gol, având un tic nervos. Aiden îşi părăsise mâna dreaptă, dar cu ce preţ?

Sam o trânteşte pe scaun, iar eu cu Ada ne aşezăm pe marginea patului.

- În regulă, unde s-a dus Aiden?

- Dă-i drumul, omoară-mă. Nu-ţi spun nimic, Samuel.

- Adelie, ţi-am pus o întrebare. Decent ar fi să-mi şi răspunzi.

- Nu.

- Fi atentă la mine, jigodie! Unu la mână: te pot lăsa să putrezeşti aici şi să mori de foame, iar doi la mână: te pot omorî chiar eu, iar dacă vrei să mai existe şi un ''trei la mână'' ar fi cazul să vorbeşti!

- Mă dezamăgeşti, Samuel. Acum câteva secole n-ai fi rostit aceste cuvinte nici să şti că-ţi moare Alpha-ul.

- Taci.

- Sam? spune Ada, ridicându-se. Ce tot vorbeşte acolo?

- Nimic. E o porcărie.

- Porcărie? Nu aveai părerea asta când veneai în camera mea.

- Până aici!

Sam îşi ridică mâna şi e pregătit să-i ardă una Adeliei, dar Ada i-o prinde înainte să facă contact cu faţa ei. Avea lacrimi în ochi.

- E adevărat? întreabă ea, punând accept pe cuvinte.

- Ada...

- M-ai minţit tot timpul ăsta! M-ai minţit, Sam.

Ada, într-o secundă de slăbiciune şi nervi, îşi scoate ghearele şi îi taie legăturile Adeliei. Îl împinge pe Sam, dând cu spatele de masă, o prinde pe Adelie şi iese pe uşă. Sam strigă după ea:

- Ada, nu fă greşeală asta! Nu încerca să te dai de partea greşită!

- Îmi pare rău, am făcut-o deja.

Nu uita sa lasi un vot daca ti-a placut si sa imi spui personajul preferat intr-un comentariu! Ne vedem la urmatorul capitol!


Banshee and Alpha ( 1 & 2 )Citește această povestire GRATUIT!