Viata mea e ingrozitoare. M-am saturat sa fiu singura, m-am saturat sa fiu tratata diferit, desi sunt la fel ca ceilalti. Nu inteleg nimic, de ce sunt toti atat de distanti cu mine?

Inaintez cu pasi apasati spre casa. In ciuda faptului ca habar nu am ce i-am facut, D ma trateaza ca fiind cea mai inferioara persoana. Si, chiar daca nu ar trebui, ma face sa ma simt ca una, mai ales ca e cel mai simpatic baiat din scoala. Desigur, simpatic pentru toti ceilalti, nu si pentru mine.

- Cum a fost la scoala?

Nici bine nu intru, caci glasul mamei se aude de undeva din bucatarie. Imi dau ochii peste cap, evident saturata peste masura de aceeasi intrebare. Pufai si o ignor, oricum ma va urma. Ajungem sa ne certam din lucruri inutile mereu, cum ar fii situatia mea scolara. Urc scarile si trec pragul camerei mele.

3...2...1...

- Nu te-am auzit sa-mi fi raspuns, domnisoara.

Bingo.

- A fost bine, mama.

Imi arunc rucsacul mult prea greu undeva mai departe de pat si ma trantesc pe saltea cu telefonul in mana. Scot castile din buzunarul blugilor si le conectez. Melodiile mele preferate deruleaza puternic in timp ce-mi tin privirea pe tavan, dar nu ma pot concentra datorita prezentei mamei care, cu siguranta, nu s-a miscat din loc din cauza nepasarii mele. Imi scot castile din urechi pentru a asculta ce are de zis si sa plece odata.

- Directoarea mi-a telefonat, Shelby. Din nou, spune ea, suspinand. Face cativa pasi spre mine, apoi se lasa pe spate, sprijinandu-se de noptiera. 

- Amandoua stim ca are ceva cu mine inca de la inceput. Cotoroanta batrana.

- Haide, scumpo. Nu e atat de batrana, spune, abtinandu-si zambetul.

- Sigur ca nu. Daca o compari cu Muzeul Istoric. E mult mai antica decat el.

Mama chicoteste, paraseste noptiera si se aseaza langa mine. Nu-i semn bun.

- Haide, scumpo, da-l aici.

- Sa dau ce? Incerc sa fac pe nestiutoarea, dar ea ma cunoaste mult prea bine.

Isi arcuieste o spranceana, umezindu-si buzele. Imi arunca acea privire, acel albastru ca de gheata imi ataca emotiile, iar ea stie asta. Stie intotdeauna cand mint dupa cum imi rod obrazul pe interior. Oricat m-as stradui, nu pot masca acest lucru in fata ei. Pufai pentru a nu stiu cata oara pe ziua de azi, ma ridic plictisita si recuperez rucsacul de jos. Caut prin buzunarul cel mic, apoi ii intind biletul pe care trebuie sa-l semneze.

Ma trantesc inapoi.

- Doar o ora de detentie? Se mira ea. Imi scoate penarul si preia un pix de acolo, apoi mazgaleste ceva in partea de jos a hartiei.

- Nu e ca si cum am ucis pe cineva.

- Shel, ai impodobit sala de clasa cu bande de prins insecte. Ti se pare normal?

- Bineinteles. Atata timp cat toti se comporta ca ele. Imi zumzaie toata ziua in creieri. 

Imi impun pozitia, catarandu-mi fundul mai sus ca sa ma pot sprijini cu spatele de perete. Imi incrucisez mainile la piept si cu o miscare usoara imi dau parul lung pe spate. Intre mine si mama are loc un concurs de privit din care, ca de fiecare data, eu ies pierzatoare.

- Scumpo, te putem transfera daca nu-ti place acolo. Putem sa...

- Nu vreau sa fug ca o lasa, mama! Imi... imi place acolo, OK? Lasa-ma in pace.

Inainte sa-mi dau seama, vocea mea s-a ridicat cu cateva octave si in scurt timp, de la o conversatie linistita, am ajuns sa tip. 

- Nu asta te-am invatat noi, Shel! Mama imi comunica cu acelasi ton folosit de mine. Nu asa te-am crescut, ca o golanca. Eu si tatal tau...

Banshee and Alpha ( 1 & 2 )Citește această povestire GRATUIT!