Viața e ca un carusel... te învârte mereu în același cerc - al familiei, al prietenilor, al școlii. Cu timpul te obișnuiești cu această mișcare a lui, dar în viață e nevoie de schimbare, de lucruri noi. Într-un final te hotărăști să spui STOP, să-ți...
-Buna, ma saluta acel baiat, apoi vad cum isi scoate si el un pachet de tigari.
I-a intins una lui Chris, iar acesta a aprins-o repede, iar eu m-am uitat spre el cu o spranceana ridicata.
-Daca ar stii Rachel, spun eu in timp ce expir fumul pe care-l trasesem in piept. Buna, ii zambesc putin crispata baiatului acela.
-Daca ar stii tatal tau, imi da repede replica Chris. El e Landen, mi-l prezinta pe baiat. E un prieten bun de-al meu inca de la gradinita, dar nu suntem la acelasi liceu, din pacate, ofteaza el.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
(Landen)
-Il am prof de mate pe tatal tau, rade acesta iar eu incremenesc.
Mai vazusem cateva chipuri cunoscute pe aici din vechiul meu liceu, dar pe el chiar nu l-am recunoscut. Era inalt, cred ca cam ca Matt, brunet si ochii aproape negri. Avea un zambet larg si cred ca-si abtinea rasul, pentru ca eu ramasesem uimita. Chiar speram sa nu ma intalnesc cu persoane care ma cunosc, dar se pare ca nu am eu norocul acesta.
-Eu sunt Hope, incerc sa-mi revin si sa ma comport normal.
Acesta s-a uitat putin ciudat la mine... oare imi stia numele de Elizabeth? M-am obisnuit asa de mult cu numele Hope incat uit uneori sa-i raspund tatei sau lui Susan cand ma striga. De abia astept sa ajung inapoi in SF unde toti ma stiu pe un singur nume. Daca mai ajung in SF... Acest gand imi trece involuntar prin minte si incerc sa-mi sterg repede valul de ganduri si ecouri si tristete.
-Imi pareai cunoscuta cand te-am vazut si l-am intrebat pe Chris cine esti. Chiar daca nu te cunosteam personal, stiu sigur ca nu te-am mai vazut prin scoala anul acesta.
-M-am mutat in San Francisco cu mama mea, imi fortez eu un zambet si mai trag un fum din tigare. Am venit sa-mi petrec sarbatorile cu tata.
A dat usor din cap in semn ca a inteles. Chiar sunt curioasa ce barfe au fost prin scoala de brusca mea plecare. Nu eram eu populara, dar eram subiect de barfa datorita statutului meu de fiica a unui profesor. O liniste stranie s-a lasat intre noi si ma simteam atat de rusinata. Am terminat rapid tigarea si am simtit dintr-o data o ameteala crunta care mi-a acaparat tot trupul. Dar era placut. Simteam ca plutesc ca in desenele animate pe un norisor pufos.
-Buna, aud o voce si intorc capul spre posesor.
L-am vazut pe Chris cum s-a panicat si incerca sa-si ascunda tigarea, dar mama a inceput sa rada. L-a batut usor pe umar, apoi s-a pus langa mine, cu fata la el. L-am vazut pe Landen cum a privit-o pe mama din cap pana-n picioare, iar ochii i s-au marit. Oh, Doamne!
-Calm, Christopher, calm. N-am venit aici ca sa te urmaresc pe tine, apoi sa-i dau raportul lui Rachel. Eu sunt Lindsey, se prezinta mama lui Landen.
-Buna. Eu sunt Landen. Doamne, ce semanati, spune acesta privind spre mine si mama. Eu stiam ca domnul Clark are doar o fiica, nu doua. Nu te-am vazut niciodata prin scoala.
-Scumpule, eu eram satula de scoala cand tu de abia te nasteai, rade mama si pot sa vad o unda de neintelegere pe chipul lui Landen, iar Chris isi abtinea rasul, la fel ca mine. Eu sunt mama lui Hope, ii zambeste acestuia.
Daca ochii ii erau mariti cand a scanat-o pe mama din cap pana-n picioare, acum aproape ii ieseau din orbite din cauza socului care il acaparase. Expresia fetei era prea amuzanta, asa ca eu si Chris am inceput sa radem. Cred ca daca am spune la toti baietii care au intors privirea spre mama, aceasta petrecere s-ar opri, pentru ca toti ar fi prea uimiti ca o femeie de 35 de ani, cu copil, e confundata cu o fata de 20.
-Respira, Landen, respira, ca nu vreau sa te am pe constiinta daca lesini pe aici. Domnul Clark, cum il numesti tu, avea gusturi foarte bune la femei in tinerete, rade mama si ii face cu ochiul.
-Voi va dati seama ca eu nu o sa-l mai privesc cu aceiasi ochii pe prof?murmura Landen si de abia s-a auzit din cauza muzicii. Ma scuzati, doamna, dar chiar nu pareti de o varsta atat de mare. Cred ca ati observat ca jumatate din privirile baietilor sunt pe dumneavoastra.
-Aoleu, aproape tipa ea. Nu ma lua cu dumneavoastra ca ma faci sa ma simt batrana. Lasa-ma sa ma bucur in seara asta ca sunt din nou adolescenta. Deci, sa-ti tii gura inchisa. Eu sunt Lindsey si atat. Nu stii nimic mai mult despre mine, spune mama si ii intinde mama pentru a da noroc pentru pactul facut.
Landen a aprobat din cap, iar mama i-a zambit larg. Cu greu m-am oprit din ras, la fel si Chris. Verisorul meu mi-a facut semn sa-l urmez, iar cu o impingere de la spate din partea mamei, am mers in urma lui. Am trecut de usa de sticla, muzica izbindu-ma in plin. Landen ramasese in spatele meu si prezenta lui ma facea sa ma simt ciudat. Si habar nu am de ce.
S-a oprit langa niste persoane, iar acestea si-au intors priviriea curioasa spre mine. Cand am vazut toate acele perechi de ochi aveam intentia de a ma ascunde in spatele lui Landen, pentru ca era destul de inalt ca sa ma acopere. De abia atunci observasem ca acestia se oprisera din dans pentru a ma privi pe mine si asta m-a facut sa inghit in sec. Chris m-a prins de maini si m-a tras mai aproape de el, implicit si de restul, si m-a indrumat sa dansez.Prietenii lui, parca uitand imediat de existenta mea, si-au continuat dansul.
Usor, usor mi-am intrat in ritm si nu am mai dat nici doi bani pe cei care erau in jurul meu. Eram pierduta in ritmul muzicii, iar corpul meu se unduia in voie. Fata de langa mine a scos acelasi sunet de uimire si fericire ca si mine cand melodia s-a schimbat. Iubesc melodia asta. Am privit-o zambit, apoi am inceput sa dansam alert si aproape sincronizat de parca ne cunosteam de o viata si aveam propria coregrafie.
Chris m-a prins de maini si m-a invartit, eu executand doua piruete, apoi m-am izbit. Am ridicat privirea putin ametita si pentru o secunda am crezut ca Matt sta in fata mea. Daca am crezut ca Landen si Matt au aceeasi inaltime, acum pot sa confirm asta. Mainile lui erau asezate pe talia mea, iar ale mele pe pieptul lui si ii simteam inima cum bate. Ochii ii erau mariti si ma privea atat de dragastos, incat am inghitit in sec. M-am departat rapid de el, parasind cercul prietenilor lui Chris. M-am strecurat printe persoane pentru a ajunge din nou la acea usa, ca sa ma duc la mama.
O vinovatie ciudata mi-a acaparat trupul. Eu eram intr-un club, dansam cu alti baieti, iar Matt statea singur acasa, pentru ca anul acesta tatal lui ii oferea toata atentia lui Angel. Mi s-a parut ciudat cand Matt mi-a spus ca intr-un an sta de sarbatori cu el, iar in celalalt cu Angel, dar apoi mi-am dat seama ca e mai bine asa, din cauza problemelor dintre ei. Imi e dor de el si as fi preferat sa sarbatoresc cu el. De abia astept sa-l vad.
Am simtit cum cineva ma prinde de mana si m-am intors brusc, speriata. Am rasuflat usurata cand l-am vazut pe Landen, dar totusi parca un nod mi s-a urcat in gat. Ochii lui caprui se uitau cu acea stralucire la mine inca de cand l-am vazut, dar am sperat ca e imaginatia mea. Dar mi-am dat seama ca nu e intamplator, cand i-am simtit incordarea, dar si inima batandu-i sub atingerea palmei mele.
-Imi pare rau daca am facut ceva gresit, spune acesta apropiindu-se de urechea mea ca sa-l aud mai bine.
Am incremenit instant cand i-am simtit respiratia gadilandu-mi pielea sensibila din jurul urechii. Am inspirat adanc, adunandu-mi toata forta pentru a spune:
-Nu ai facut nimic. Doar ca mi-am amintit de ceva.
Sau de cineva, continui eu in minte. Mi-a zambit slab si a dat usor din cap. Cred ca intelesese mesajul. Mi-a facut un semn usor cu mana, apoi a plecat, iar eu mi-am continuat drumul spre locul unde se afla mama. Am nevoie in acest moment de Matt mai mult ca de oricine.
