Caruselul vieții

Capitolul 13

-Matt, ai zis ca ma duci acasa. Asta nu e casa mea, murmur eu inca privind privelistea minunata din fata mea.

-Un mic popas, imi zambeste acesta. Haide, Hope, e sambata, ai scapat de concurs, distreaza-te putin. Ai timp destul pentru teme.

-Hmm, marai eu la el. Mai stii cand te-am intrebat daca esti un criminal in serie?intreb eu si el afirma razand usor. Imi cam confirmi acel lucru.

-Daca eram un criminal in serie, crezi ca mai erai tu azi aici, in viata, dupa ce ti-ai petrecut o noapte la mine?

-Criminalilor le place sa se joace cu victimele. Am vazut asta in filme, ii zambesc eu fortat.

-Oh, ma uimiti domnisoara Miller. Chiar aveti voie sa va uitati la filme cu criminali in serie? Nu sunteti cam inocenta?

-Domnule Smith, sa vedem cat de inocenta o sa mai fiu, dupa ce aplic ce am invatat din filmele cu criminali, spun zambindu-i dragastos si fluturand din gene.

Am deschis portiera masinii si am coborat rapid. De mult voiam sa vin pe plaja, sa fiu doar eu si sa ma bucur de briza marii si de nisipul de sub talpi. Mereu am iubit plaja si marea. Simt ca e singurul loc unde pot sa fiu eu. Intinderea de nisip e mare si ma pot dezlantuii in voie. Cand am fost la petrecere, nu am prea avut ocazia asta, pentru ca era prea multa lume. Acum sunt doar eu, alti turisti sau localnici si Matt. Din pacate.

Fara sa-l mai astept pe Matt, am luat-o aproape la fuga din parcare pana la plaja. Am coborat rapid scarile, iar la ultima treapta m-am oprit. Mi-am scos balerinii si am facut un pas. Un zambet imens mi-a aparut pe chip cand talpa mea a facut contact cu nisipul fin. E minunat. Am inaintat atent si usor spre intinderea de apa. Marea era linistita si voiam sa o simt acoperindu-mi talpile.

-Domnisoara Miller, sunteti foarte draguta ca ma asteptati si pe mine, aud vocea lui Matt si ma opresc in loc.

M-am intors cu fata spre el si i-am zambit larg. Venea in pas alergator spre mine. Am inceput sa rad, apoi am luat-o si eu la fuga, plaja fiind destul de lata. Mi-am auzit numele mic strigat de el, dar nu m-am oprit; am continuat sa alerg. Da pentru ca picioarele mele de un metru sau cat naiba or avea, nu ma prea ajuta, doua brate puternice m-au prins lipindu-ma de un piept tare.

-Doar stii ca victima nu scapa niciodata de criminal, imi sopteste Matt la ureche.

Respiratia lui mi-a gadilat usor urechea, iar mii de fiori au plecat din acel punct, imprastiindu-se prin tot corpul. Imediat am simtit cum ma inmoi cu totul, parca devenind de gelatina. Stransoarea lui Matt s-a slabit, iar eu am ajuns cu picioarele pe pamant. Dar noroc ca inca ma sustinea, pentru ca nu as fi avut puterea sa stau singura. Un mic tipat mi-a scapat printre buze, cand printr-o miscare brusca, am ajuns in bratele lui Matt, o mana stand pe spatele meu, iar una in spatele genunchilor. Mi-am intors privirea speriata spre el, iar zambetul lui era o combinatie terifianta intre diabolic si amuzament.

-Daca tot erai asa de nerabdatoare sa ajungi in apa, te pot ajuta, spune el si incepe sa fuga cu mine in brate.

Mi-am prins rapid mainile in jurul gatului sau, fiindu-mi frica sa nu ma scape sau sa ma aruce.

-Matt, te rog opreste-te. Nu vreau in apa. Matt, te rog, tip eu ca disperata.

S-a oprit brusc, dar mie imi era prea frica sa-mi scot capul din ascunzatoarea gasita, in scobitura dintre gat si trunchi. Il tineam asa de strans de gat, incat imi era frica ca o sa-l sufoc, dar ii simteam pieptul cum se ridica si se coboara. Am simtit cum isi trage mana de sub picioarele mele si am ramas, la propriu, agatata de el. Mi-am incolacit imediat picioarele in jurul lui, fiindu-mi teama ca sub mine se afla apa. L-am simtit imediat cum s-a incordat si parca respiratia i s-a taiat pentru cateva secunde.