- Cu cine vorbeai?
Evident surprinsa ca o iau la rost, mama imi raspunde dupa cateva secunde bune.
- Cu unchiul Sam, scumpo. Ne-au sunat sa vada ce facem.
- Si matusa Ada?
- Nu era acasa, imi spune pe un ton scazut. Haide, mergi si fa-ti temele. Nu mai vreau vreun telefon de la directoare, Shelby. In plus, ai scazut foarte mult la majoritatea materiilor.
- Esti cicalitoare.
Pufaie.
- Daca vrei sa fii ''cool'', gesticuleaza, nu procedezi corect. Sa te lasi de scoala nu-i o optiune.
- Scuteste-ma de o alta cearta, bine? spun si ma intorc in camera mea.
Am vrut sa indrept lucrurile, dar merge din ce in ce mai rau. Mama m-a mintit. Ea nu a facut asta niciodata, nu mi-a ascuns nimic pana acum. De ce nu ar vrea sa stiu ca tata vine acasa? Ma aplec lenesa pentru a doua oara dupa ghiozdan si imi scot cartile si caietele. Teme si tocit pe rupte, atat stiu profesorii sa faca. Viata zero.
Scoala-i nasoala. Nu face altceva decat sa-mi ocupe tot timpul ''liber'' de acasa. Invat chestii pe care nu le voi folosi niciodata doar pentru note. Si sa fiu sincera, nici ele nu sunt prea stralucite. Mi-am luat castile si telefonul. Muzica ma linisteste mereu, ma pot concentra mai bine si ma trimite, pentru cateva secunde, intr-o lume perfecta, fara griji sau responsabilitati.
In afara tuturor acestor lucruri, sunt obligata sa dau nas in nas cu aceeasi persoana oribila din copilarie. Dante Evans. Sau D, baiatul care obisnuia sa ma traga de par si sa ma impinga in toate baltile de noroi de pe Terra, invata la acelasi liceu ca mine. Nu doar ca sunt singura de pe lista lui neagra, dar mai e si cu exact doi ani mai mare decat mine. Nu ii stiu motivul, nu stiu nimic.
In aproximativ trei ore jumatate finalizez orice actiune legata de scoala. Ma pregatesc pentru orele urmatoare si imi imbrac pijamalele. Opresc lumina laptop-ului, pun alarma la ora sapte fix si imi inchid ochii obositi. Ma foiesc pana imi gasesc locul, stand cu spatele la usa. O aud cand se deschide si un fir de lumina patrunde in camera intunecata, dar ma prefac ca dorm. Simt buzele mamei sarutandu-mi fruntea, apoi mana ei asezata pe obraz. Apoi pleaca.
***
A doua zi de dimineata, un miros puternic imi inunda narile. Fac un dus rapid si imi imbrac uniforma care poarta sigla liceului, cusuta cu grija in partea dreapta. Parul imi cade in mici valuri pe umeri si s-a asezat singur mai bine decat de obicei. Cobor in bucatarie unde, pe masuta cu micul dejun, se afla o multime de flori. De fapt, in toate camerele sunt asezati trandafiri, care de care mai viu colorati. Imprastie un miros puternic si inspir zgomotos. Alaturi de painea prajita, gasesc un bilet.
Am putina treaba in oras. Ia-ti cheile cu tine. Gasesti bani in geaca neagra din hol. Ma intorc pana la ora doua. Mami.
Mototolesc hartia si o arunc in cosul de gunoi. Mananc in liniste, imi iau rucsacul, cheile si banii si plec spre scoala.
Ajung destul de repede, din pacate. Mai multa pauza, mai multe sanse sa ne intalnim.
- Hei, pui de rata! aud o voce in spatele meu, urmata de rasete.
Cand te gandesti la dracu', apare ca prin magie!
Imi dau ochii peste cap si incerc sa-l ignor complet, n-am de gand sa-i dau satisfactia pe care o cere. Dar, cu siguranta, si-o cauta cu lumanarea si vrea sa obtina orice isi propune. Mana lui imi prinde umarul si ma obliga sa-l privesc. Ranjetul de pe fata i-a disparut imediat ce a observat cu cata ura il ard.
Totusi, nu-mi pot da seama exact ce emotii traiesc cand e in preajma mea. Ura, frica, dar si fericire. Fluturii din stomac nu-mi dau de inteles daca apar din cauza ca-l dispretuiesc atat de tare sau altceva e de vina... Oricum ar fii, acel altceva nu va exista in viitor.
- Ce faci? ma intreaba, pastrandu-si zambetul.
- Ma intrebam daca pasarile colibri mor la fel de repede pe cat dau din aripi. Nu m-ar deranja sa-mi testez teoria pe tine, Domnule Curcubeu, zambesc ironic la randul meu si-mi trec o mana prin par.
- Uuu, intepata chiar a vorbit! striga, iar grupul, sprijiniti de dulapioarele din spatele lui, format din trei baieti si doua fete, rade zgomotos.
Desi e limpede ca vrea doar sa-si bata joc, nu las garda jos sau capul plecat cum fac de obicei. Pur si simplu a venit timpul sa iau atitudine.
- Hei, Evans, strig, iar toti fac liniste, privindu-ma. Fa un bine planetei si da-te cu capul de ceva. Imi irosesti aerul.
Mai multe sunete care ma intarateaza sparg linistea, iar Dante se incordeaza vizibil. In sfarsit nu-mi mai pierd cuvintele in fata lui.
- Usor, cucuvea. Prietenul meu de aici, spune si trage unul dintre baieti, vrea sa-ti spuna ceva.
Ridic o spranceana.
- Shel, incepe, e majoratul meu vinerea asta. Adica maine. Vrei sa vi?
Ma incrunt mai oribil decat atunci cand gateste mama '' salata surpriza ''. Orice e in ea, castravetii sau rosiile nu exista. N-am de gand sa fiu atat de penibila incat sa accept, mai ales ca e o invitatie facuta la misto.
- Scuze, dar nu vin, arunc cuvintele, apoi le intorc spatele si inaintezi in pasi mici spre sala de clasa.
- Ti-am spus ca e o ciudata, il aud pe Dante, spunandu-i.
Ma opresc in loc si ma intorc din nou.
- Cum mi-ai spus? marai.
- Ciudata. Sau, scuza-ma, iubire, sa-ti spun fricoasa? Tu nu mergi nicaieri fara mami si tati, mi se pare normal. Va fii si Kate acolo si stii ca nu-i poti face concurenta.
Ma provoaca. Si ii reuseste. Ma compara cu Kate, cea mai vizitata fata noaptea din liceu.
- Trimite-mi datele pe Facebook. Voi fii acolo, il asigur mijindu-mi ochii, iar el imi zambeste victorios.
Am facut o mare greseala. Joc un joc pe care nici macar nu stiam ca-l joc si tocmai ma indrept spre finalul lui. Si n-am idee care dintre noi va obtine sah mat-ul.
***
Orele au decurs binisor pana la doua, finalul programului. Testul surpriza la matematica imi va mai aduce inca cel putin o suta de replici acide din partea mamei, dar daca le-am supravietuit celorlalte sute de mii, mai indur cateva.
Ma grabesc sa ajung acasa pentru ca mor de foame. Ar fii trebuit sa-mi cumpar doua sandvis-uri. Bag cheia in broasca usii, dar e deschisa. Apas clanta si ma descalt, apoi pun ghiozdanul jos. Picioarele ma poarta pana in sufragerie, unde ma intind cu totul pe canapea.
Majoratul nu mai pare sa fie o problema atat de mare. Merit si eu sa ma distrez putin. Ii voi spune mamei ca merg la Claire, prietena mea cea mai buna. Ma voi intelege cu ea pe subiectul asta. Exista un risc ca mama sa nu-mi dea voie, fiindca Claire e racita, dar merita sa incerc.
Si nu vad vreo problema. Voi sta o ora sau doua, voi dansa putin si, mai ales, ii voi da peste nas ingamfatului.
- Ce face frumoasa mea? tresar la vocea groasa care vine din bucatarie, apoi intra in sufragerie.
- Tati?
Ei bine, acum vad problema.
Hei frumosilor! Am mai grabit putin lucrurile, am mai evitat detaliile fiindca multi s-au plans de acest lucru. E mai bine asa?
Le multumesc enorm de mult celor care inca ma sustin prin voturi si comentarii, inseamna foarte mult pentru mine! In orice caz, lecturile au scazut foarte mult, dar ma bucur sa scriu pentru cei carora le pasa.
Pentru cei care intreaba, capitolul nou la ''Favoruri Sentimentale''... nu stiu daca voi apuca sa-l scriu in acest weekend. Nu-mi vad capul de teze, teste, ascultari si proiecte. Imi pare super rau.
Astept pareri si critici in comentarii. Multumesc inca o data.
La media e Dante Evans.
P. S.: SCUZE pentru greseli.
CINE VREA DEDICATIE? <3