⚊𝐥𝐢𝐩𝐬 𝐝𝐨𝐧'𝐭 𝐥𝐢𝐞 || 𝒌𝒊𝒎 𝒕𝒂𝒆𝒉𝒚𝒖𝒏𝒈 ✓

XLIII

     — Nu pot! strigă fata dintr-o dată, uimindu-i pe părinții ei. Eu pe Taehyung îl iubesc! Nimeni nu mă poate face să iubesc pe altcineva!

     Cuvintele ei și faptul că a țipat și a contrazis ce a zis mama ei, i-a uimit pe toți din încăpere, mai ales pe Mia, care mai avea puțin și scotea fum pe nas de furie.

     — Crezi că mie îmi pasă de sentimentele tale? Nu! Niciodată nu mi-a păsat și nu o să-mi pese nici acum! Fii atentă, copilă! Eu te-am făcut, eu te omor! Acel bastard nu se va naște!

     Fata nu mai avea putere să se certe cu mama ei, chiar dacă voia din tot sufletul să strige și să spună tot ce are pe inimă, dar era clar că aveau să-și bată joc de ceea ce simte.

     — Nu o să te las nepedepsită! Dacă mai îndrăznești vreodată să-l superi pe Jeongguk cu ceva, te voi călca în picioare! Vei vedea ce n-ai văzut!

     Lacrimi formau un întreg ocean pe fața ei, buza de jos tremurându-i într-un mod nebunesc. Îi venea să explodeze de nervi, și voia ca chiar în acest moment să i se ia suflarea, și să moară odată!

     Câteva bătăi în ușă s-au auzit, May apărând și deschizând ușa, înăuntru intrând familia Jeon.

     Mia și-a așezat părul care se răvășise în toate părțile, Irene acoperindu-și gura cu mâinile în încercarea de a se calma.

     — Avem de vorbit.. spune Yoohyeon privind înspre fata care aproape că rămânea fără aer de la cât de tare plângea.

     — Luați loc în living. Irene, vino puțin cu mine.

     Chiar dacă nu voia, picioarele au dus-o în fața mamei ei, trecând pe lângă Jeongguk care o privea dezamăgit și ușor îndurerat de starea ei.

     Mia a tras-o pe micuță până au ajuns la baie, închizând cu putere ușa.

     — Nu mai plânge ca o proastă ce ești! Soțul tău e aici, și nu vreau să te mai vadă în starea asta deplorabilă! Spală-te imediat pe față, iar după ce te liniștești, le vei spune că ai fost beată și vei face avort.

     A împins-o înspre chiuvetă, Irene sprijinindu-și brațele de marginile acestea pentru a-și păstra echilibrul. Și-a ridicat ușor privirea dând de chipul ei roșu, părul ei de aceeași culoare acoperindu-l.

     — Grăbește-te, incapabilo, sau jur că voi face un gest necugetat!

     Irene și-a trecut mâna pe sub nas, încercând să-și calmeze suspinele repetate în timp ce își umpluse mâinile cu apă rece gata să o arunce pe fața ei.

     După câteva secunde mama ei i-a înmânat un prosop, mâinile care încă tremurau ale fetei luându-l și folosindu-se de el pentru a-și șterge fața.

     — Arăți deplorabil!

     Alte cuvinte ale femeii pe care o numea mamă au făcut ca încă un cuțit să apese pe rana deschisă a fetei.

     — Mergi odată!

     I-a apucat bluza și a scos-o afară din baie, Irene mergând cu pași mici și cu privirea lăsată în jos înapoi în living, unde i-a lăsat pe toți. Cei prezenți le-au așteptat în liniște pe cele două pentru că nu voiau să înceapă o discuție fără ele.

     Irene a trecut prin fața familiei Jeon și s-a așezat singură pe o mini canapea, Mia luând loc lângă soțul ei pe canapeaua paralelă cu cea unde cei trei stăteau.

     — Irene și Jeongguk vor divorța. se aude vocea groasă a momnului MinSeok, Jeongguk privindu-l nedumerit.

     — Irene va face avort în cel mai scurt timp! sare Mia, toți privind-o. Regretă greșeala pe care a comis-o, și va avorta copilul nedorit. Nimeni înafară de noi nu va știi că a fost gravidă. Era la petrecerea unei prietene bune și a băut puțin, și acel băiat a făcut cumva ca ei să ajungă în aceeași cameră.

     Toți au rămas tăcuți, Jeongguk privind într-un final înspre părinții lui.

     — Având în vedere că va avorta, și având siguranța că Irene nu se va mai întâlni niciodată cu acel băiat, nici nu se va mai uita la el, putem să trecem peste, doar dacă și ei doi vor să mai continue relația.

     — Bineînțeles. Garantăm pentru ea. vorbește tatăl ei, Mia aprobând imediat.

     Jeongguk a privit înspre soția lui așteptând ca ea să zică ceva, fata rămânând în continuare cu capul plecat de rușine.

     — Eu nu vreau să divorțăm.

     Vocea brunetului a făcut-o să-l privească, văzându-i hotărârea și curiozitatea din privire.

     — Îmi pare rău pentru ce am făcut..

     Vocea ei abia s-a auzit în încăpere, mușchii feței lui Jeongguk relaxându-se, Mia oftând ușurată pentru că totul s-a terminat.

     — Cred că tinerii vor să-i lăsăm singuri să vorbească. spune Mia privindu-l subtil pe soțul ei, după care s-au ridicat împreună.

     Soții Jeon au repetat gestul, Jeongguk mulțumindu-le din priviri și asigurându-i că va fi bine.

     S-a ridicat de pe canapea atunci când ușa s-a închis, înaintând și așezându-se lângă roșcată, Irene înghițind în sec și ridicându-și privirea înspre el.

     — Tot ce vreau de la tine este să-mi spui măcar o dată pe zi un 'te iubesc', și să-mi promiți că nu te vei mai întâlni cu Taehyung. Te rog.

     Câteva lacrimi i-au pătat obrajii, Jeongguk având grijă să le șteargă.

     Dar dacă nu te iubesc?

     A tras-o într-o îmbrățișare, Irene punându-și mâinile în jurul corpului ei doar pentru că avea nevoie de una, iar el nu era ultima persoană care i-ar fi putut-o oferii.

     Jeongguk a simțit ceva ciudat, privind în jos la hainele de pe fată pe care le-a văzut încă de prima dată, dar a ales să nu-i zică nimic. Hainele miroseau din plin a parfum bărbătesc, Jeongguk strângând din dinți la gândul că Irene a fugit imediat la Taehyung după ce s-au certat. Oare ce au vorbit, și ce au făcut de ea îi poartă hainele?

     — De unde ai hainele astea? întreabă desprinzându-se din îmbrățișare.

     Irene a preferat să nu zică nimic și doar să privească în pământ, Jeongguk ridicându-i bărbia pentru a face contact vizual cu ochii lui negri.

     — De ce te-ai dus iar la el?

     O altă lacrimă a căzut pe obrazul fetei, brunetul privind-o așteptând să spună ceva. Însă Irene nu știa ce ar trebui să-i spună.. Mama ei nu a adus vorba de asta.

     — Îmi răspunzi, te rog?

     Tonul pe care a vorbit s-a ridicat ușor, Irene înghițind în sec de repetate ori.

     — De ce te-ai dus la el? Ce ai avut să-i spui? Că v-am dat în vileag iubirea interzisă? Și cel mai important, de ce îi porți hainele? Hainele tale unde sunt?

     — Chiar vrei să știi adevărul? ridică și ea tonul pentru a-l întrerupe.

     — Da!

     — Voiam să mă sinucid! Ai înțeles acum!? Voiam să mor și nu am putut să mă înec, și am ieșit în frig pentru a mă arunca de pe un pod! Însă am leșinat și Taehyung m-a găsit și mi-a făcut cel mai mare bine! Nimeni nu a fost alături de mine niciodată, înafară de el! El este singurul care mă înțelege și mă ajută indiferent de situație! El mă iubește cel mai mult!