⚊𝐥𝐢𝐩𝐬 𝐝𝐨𝐧'𝐭 𝐥𝐢𝐞 || 𝒌𝒊𝒎 𝒕𝒂𝒆𝒉𝒚𝒖𝒏𝒈 ✓

IX

     –– O să mi-o iei pe Tarra? întreabă Irene încet, privind în jos.

     Mia a privit-o cu dispreț și a intrat în vilă, făcând-o pe Irene să ofteze. Nu voia să plângă acum chiar dacă ochii i se umeziseră, pentru că nu voia să o vadă părinții ei.

     A intrat și ea și a ajuns în living, unde părinții ei se așezaseră și se uitau la televizor.

     –– N-Noapte bună. spune ea și o ia pe Tarra, apoi urcă rapid în cameră.

     A încuiat ușa și a dat drumul lacrimilor, zâmbind la cățelușă în timp ce plângea.

     –– Gata pufoaso. Mami e aici. Niciodată nu o să te mai las singură.

     A luat cățelușa în brațe, lăsându-i un pupic pe cap.

     După ce și-a alinat puțin dorul de singura vietate la care ține atât de mult, a lăsat-o în pătuțul ei moale și s-a așezat la birou, scoțându-și caietele pentru a-și face temele. Mâine avea liceu.

     De doi ani a început să iasă în lume, însă nici acum nu s-a integrat. Nu a reușit să-și facă vreun prieten sau prietenă bună, cu care să împărtășească ceea ce trăiește. Cineva care să o susțină sufletește și care să-i aline rănile..

     Mereu a vrut o prietenie ca în povești, metaforic vorbind pentru că ea nu știe ce e un prieten cu care să vorbești, însă visează la unul cu care să vorbească zi de zi, căruia să-i spună tot, să nu existe secrete, ca în povești. Însă toată lumea o disprețuiește, și e numai vina mamei ei.

     Directorul știe că dacă nu e prima din clasă, tatăl ei îl va lăsa fără post. Dar asta nu are treabă cu situația ei școlară care este foarte bună. Chiar dacă nu ar fi avut pile peste tot, tot prima din clasă ar fi fost.

     În ciuda a ce trăiește, nu are altceva mai bun de făcut. Doar desenează, se joacă cu Tarra și învață. Astea sunt singurele ei preocupări.

     Și-a făcut temele în timp ce plângea, neștiind cum de a putut să uite acea întâmplare.. Parcă universul i-a dat un pumn.

     Parcă mai ieri se juca cu sora ei, amândouă având propria lor lume. Își amintește certurile pe care Wendy le avea zilnic cu părinții lor, iar Wendy termina mereu zicând: "Vă urăsc!"

     Exact același sentiment îl simte și ea pentru părinții ei. Criminali într-un mod indirect. De ce a trebuit să se nască într-o familie ca asta?

     A oftat și și-a șters lacrimile, privind înspre Tarra ce dormea.

     A zâmbit și și-a băgat cărțile în ghiozdan, luându-și pijamalele și intrând în baie pentru a-și face duș.

     După ce a terminat rutina de seară pe care corpul ei o suportă în fiecare seară încă de la 10 ani, s-a așezat pe pat, luând-o pe Tarra lângă ea și mângâindu-i blana moale.

     –– Nu știu ce m-aș face fără tine, micuțo. Însă tu cum ai fi fără mine?

     Privea pierdută în ochii cățelușei, o lacrimă căzând pe obrazul ei.

     –– Tuturor le-ar fi mult mai bine fără mine. Mai ales părinților mei.

     Telefonul care a vibrat semn că primise un mesaj a întrerupt-o, Irene privind nedumerită înspre telefonul de lângă ea.

     Cine ar putea să-i dea mesaj la ora asta? Și ea nici măcar nu are prieteni. Părinții ei niciodată nu au fost interesați să-i trimită mesaje. Deci cine poate fi?