⚊𝐥𝐢𝐩𝐬 𝐝𝐨𝐧'𝐭 𝐥𝐢𝐞 || 𝒌𝒊𝒎 𝒕𝒂𝒆𝒉𝒚𝒖𝒏𝒈 ✓

XXVIII

     — Zâmbește mai des, nu degeaba ai gură. Uită și continuă-ți viața. Comportă-te ca iubita lui, sau când te vei întoarce, Tarra nu va mai fi.

     S-a îndepărtat zâmbind, Irene privind-o. Măcar acum nu i-a mai pocit numele ființei dragi ei.

     — Acum este perfect. Să vă distrați!

     Jeongguk și-a pus mâna pe talia fetei și a îndrumat-o afară din casă, apoi i-a deschis portiera pentru a intra pe locul de lângă șofer.

     A intrat și a privit zâmbind înspre fată, Irene zâmbind slab, forțat. Se obișnuise de mult să falseze zâmbete, așa că era pro la chestia asta. Nimeni nu-și va da niciodată seama dacă este fals sau nu.

     Și-a pus mâna peste a ei, Irene înghițind în sec când degetele lor s-au împreunat.

     — Nu știi cât de fericit sunt alături de tine. Odată ce ți-am prins mâna, nu îi mai dau drumul. Vei vedea, vom fi foarte fericiți. Ca pe vremuri. Nu ne vom grăbi dacă nu te simți pregătită. Facem nunta oricând vrei.

     I-a sărutat mâna, Irene neputând să-și ia privirea din ochii lui. Cu toate că acum câtva timp erau cei mai buni prieteni, iar comportamentul și vocabularul față de el erau cu totul altele, acum totul s-a schimbat. Nu se mai poate destăinui în fața lui, acum că mama ei o obligă să nu facă nimic greșit..

     Nu știe de ce i-a făcut asta.. Erau cei mai buni prieteni și așa trebuiau să rămână.. Așa cum el zice că o iubește, așa îl iubește și ea pe Taehyung, cel cu care trebuia să se căsătorească.

     A pornit mașina, plecând din fața conacului și conducând până la restaurantul luxos ce a fost deschis în centrul orașului de către familia lui.

     Tot drumul mâinile lor au fost împreunate, iar când au ajuns Jeongguk i-a deschis portiera fetei și i-a prins mâna în a lui, lăsând un angajat să îi parcheze mașina.

     Toți pe lângă care a trecut au făcut o plecăciune în semn de respect, cei doi ajungând pe veranda de deasupra restaurantului ce încă nu a fost deschisă din pricina faptului că ei doi aveau să ia masa acolo.

     Ca un gentleman a ajutat-o să se așeze la masă, așezându-se apoi în fața ei.

     — Ce comanzi? întreabă întinzând meniul înspre ea.

     — Ce îți iei și tu.

     — Spune orice, și îți voi aduce. Tu ești musafirul, dacă pot spune așa.

     "Crezi că musafirul tău are poftă de mâncare?"

     — Atunci, vreau ceva tradițional.. Ceva simplu.

     — Bine.

     Spune el zâmbind și îi face semn unui chelner să vină, acesta executând și ascultând cu atenție ce trebuie să aducă.

     După plecarea lui, Jeongguk și-a rezemat chipul într-o palmă, privind zâmbind în direcția frumoasei fete din fața lui.

     — Eu nu voi putea veni la petrecerea lui Jiwoo. Am o treabă foarte importantă. Însă abia aștept să se termine și să petrecem toată ziua împreună. Să nu ne mai despărțim niciodată.

     "De ce vorbești de parcă am fi un cuplu fericit? Ori ai uitat că mâine e ziua mea?"

     — Și eu.. murmură ea privind în altă parte.

     — De ce ești așa tăcută? sparge el liniștea după câteva secunde. De ce nu mai vorbești cu mine cum o făceai? întreabă trist.