⚊𝐥𝐢𝐩𝐬 𝐝𝐨𝐧'𝐭 𝐥𝐢𝐞 || 𝒌𝒊𝒎 𝒕𝒂𝒆𝒉𝒚𝒖𝒏𝒈 ✓

XLII

     S-a ridicat în șezut când a simțit cum apa îi invadează căile respiratorii, începând să tușească violent. Lacrimi i-au invadat obrajii deja uzi, acoperindu-și fața cu mâinile. Nu a putut să o facă..

     Cu ultimele puteri s-a ridicat din cadă, având grijă să nu alunece pe gresia udă, părăsind baia în stadiul în care era.

     A ajuns în fața ușii principale, corpul ei comportându-se ca al unui zombie. Nu știa ce făcea, ci doar executa comenzi.

     S-a aplecat și s-a încălțat, apoi a deschis ușa și a ieșit din casă, frigul aprig ce se năpustise asupra Coreei de aproape două luni înghețând toate celulele din corpul ei.

     Chiar dacă simțea că frigul o îngheață complet, continua să meargă acolo unde o duceau picioarele.

     Fiind atât de frig, strada era aproape goală, doar câteva mașini care treceau și rareori câte un om, care din păcate nu se oprea să o întrebe pe fată de starea ei.

     Locul unde ajunsese era nimeni altul decât podul. Nu știa de ce venise acolo, dar nu era de bine.

     Poate că acum nu va mai avea scăpare. Corpul ei doar se va duce la fundul apei, și va fi prea târziu să mai iasă la suprafață.

     Tremura îngrozitor, și chiar când mai avea câțiva pași de făcut până la balustradă, a simțit cum ochii i se închid și se prăbușește fără puteri la pământ..

☆

     — Irene..

     Imediat cum a auzit acea voce caldă și cunoscută, a încercat să-și deschidă ochii obosiți, nereușind din prima încercare.

     A așteptat puțin ca aceștia să se focuseze, încruntându-se când a văzut persoana care stătea în genunchi lângă ea, ea fiind așezată într-un pat cunoscut.

     A încercat să se ridice, însă oasele prea amorțite și înghețate nu i-au permis.

     — Taehyung.. Unde suntem? întreabă, vocea ei fiind răgușită.

     — Lasă-mă să te ajut.

     A ajutat-o să-și sprijine spatele de spătarul patului, așezându-se lângă ea. Fata a privit în jos la hainele ei, văzând cum purta un hanorac negru și niște pantaloni negri, haine ce nu îi aparțineau.

     — Ce ai făcut, Irene? Te-am găsit înghețată. Nu știu ce se întâmpla dacă nu dădeam de tine.. Ce s-a întâmplat?

     — De ce m-ai salvat? Ce caut aici? Nu am voie să fiu aici–

     — Răspunde-mi la întrebări, te rog. spune prinzându-i mâinile încă reci într-ale lui.

     De la ritmul aproape inexistent, inima a început să-i bată cu putere, simțind cum sângele ei începea să circule prin corp.

     — Taehyung, ce caut aici?

     Degetele lui mari și calde ai început să-i mângâie mâinile, pielea lui Irene devenind ca de găină.

     — Îmi pare rău.

     Inima ei a tresăltat la auzul acelor cuvinte, contactul vizual pe care îl aveau menținându-se încă de când fata deschisese ochii.

     — Pentru?..

     — Pentru că am crezut că ai ales banii și faima lui Jeongguk.. Mi-am dat seama că dacă îl iubeai, nu acceptai să facem dragoste. Nu știam ce să cred la început, dar acum sunt sigur că m-am înșelat în privința ta. Ai fost forțată de părinții tăi să te căsătorești. Am dreptate?

     Lacrimi au început să curgă pe obrajii ei înghețați, Taehyung întinzând mâna și așezând-o pe obrazul ei, roșcata închizându-și ochii îndurerată.

     A aprobat la întrebarea lui de mai devreme, nevrând să-l mai mintă după câte a făcut și face pentru ea.

     Șatenul s-a apropiat de ea și a tras-o în brațele lui, Irene strângându-și ochii și eliberându-i de lacrimi pe umărul lui.

     — Îmi pare rău pentru că te-am rănit.. șoptește ea. Am acceptat să-mi bat joc de tine, omul care mi-a fost mereu alături, pentru plăcerile părinților mei.. Nu mai este nimic de făcut, dar iartă-mă.

     — Tu să mă ierți. Dacă îmi deschideam ochii mai înainte, acum poate nu erai căsătorită cu el, ci cu mine. În fine, eu am zis ce am avut de zis. Acum, ce ai pățit? Cum ai ajuns în starea asta?

     Și-a mușcat ușor buza și s-a desprins din îmbrățișare, privind în ochii curioși și blânzi ai băiatului.

     — Ce ți s-a întâmplat? întreabă încet punându-și mâinile pe obrajii ei.

     — Eu..

     Bătăi puternice în ușă au oprit-o pe fată din a continua, speriindu-se când l-a văzut pe Taehyung ridicându-se de lângă ea.

     — C-Cine e?

     — Rămâi aici.

     L-a privit cum a părăsit încăperea, dându-se și ea jos din pat cu pătura încă înfășurată în jurul corpului ei, și fugind în urma băiatului.

     — Irene e aici?

     Și-ar fi dorit să audă acea voce înainte să apară în văzul părinților ei, ce stăteau în fața ușii.

     — Ce cauți tu aici?! aproape țipă mama ei privind-o nervoasă. Vii imediat acasă! Locul tău e lângă soțul tău!

     Mia  a trecut pe lângă Taehyung și i-a prins încheietura fetei, începând să o tragă după ea.

     — Ce i-ați făcut? întreabă Taehyung prinzându-i cealaltă încheietură. Și să nu credeți că nu știu cum s-a căsătorit cu un bărbat pe care nu-l iubește!

     — Nu i-am făcut nimic! Irene vine cu noi! Vrem să vorbim în familie, și tu nu faci parte din familia noastră!

     Irene s-a uitat pentru ultima dată înspre Taehyung înainte ca mama ei să o scoată din nou în frigul aspru, împingând-o să se urce în mașină.

     — O să vezi tu, copilă! Ajungem imediat acasă. O să vezi ce o să-ți fac! spune Mia nervoasă, strângând din pumni. Cum ai putut să te culci cu el?! țipă dintr-o dată întorcându-se înspre bancheta unde Irene stătea.

     Roșcata a început să plângă în timp ce își privea mâinile care tremurau. Nu voia să știe ce avea să pățească..

     Inima îi ajunsese până în gât de frică, simțind cum mașina oprește în fața casei. A coborât ușor, mama ei apucându-i brațul și târând-o în interiorul casei, unde a lovit-o cu putere peste față.

     — Ce ai făcut, blestemato?! De ce te-ai culcat cu Taehyung?! Nu pot să cred cât de proastă și incompetentă ești! Dacă noi te-am căsătorit cu Jeongguk, tu ce mama dracu' cauți la Taehyung?! Jeongguk e bărbatul tău! Ai înțeles?! Vei face avort!

     Inima i s-a cutremurat când a auzit ultima propoziție, văzându-și mama mai nervoasă ca niciodată.

     — Cum să-l avortez?–

     — Simplu! O vei face, și vei învăța să-l iubești pe soțul tău!

     — Nu pot! strigă fata dintr-o dată, uimindu-i pe părinții ei. Eu pe Taehyung îl iubesc! Nimeni nu mă poate face să iubesc pe altcineva!